985 matches
-
În mod sigur, acestea pot fi luate în considerare. Nu este însă mai puțin adevărat că masa de interese economice, militare etc. a avut nevoie, pentru a-și atinge țelurile, de un Napoleon și nu de un Fouché, de un Cezar și nu de Pompei deci de cel avînd o înzestrare aparte, de cel stăpînind psihologia maselor. V Reiau firul de la capăt. Împuns de îndoială, m-am întrebat dacă șeful descris de psihologii maselor corespundea unei realități definite și erau numeroase
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Totul s-ar putea rezuma într-o frază: omul mare este tatăl, iar masele mama istoriei. Fără îndoială, acest calificativ se aplică de preferință acelei mîini de indivizi care ocupă vîrfurile, care acționează la nivelul întregii omeniri, un Napoleon, un Cezar, un de Gaulle, un Roosevelt, un Mao, un Mahomed. Dar el se potrivește și pentru alții. Fiecare nație, trib, fiecare sat își are oamenii săi mari, "ses hommes grands", cum spun africanii (oameni mai sus decît ceilalți). Aceștia i-au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
deloc neutră sau indiferentă. Relativei anxietăți cu care omul Antichității târzii începe să privească sexualitatea i se adaugă o nouă etică (de sorginte stoică) a familiei, în care fidelitatea față de partener este valorizată public. Tendințele primesc (mai ales în epoca Cezarului Augustus) un semnificativ sprijin politic. La aceasta se adaugă un dezinteres crescând față de relațiile homosexuale, începând mai ales cu secolele I și II î.Hr. În acest context, sugerează Foucault, radicalismul proiectului antropologic creștin abia se lăsa așteptat. Noutatea creștinismului: asceză
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fost dintotdeauna un punct de întâlnire între imperium și sacerdotium. Părinții Bisericii - spre deosebire de quakeri sau menoniți, mai târziu - n-au contestat „pentru sublimul anarhic” (Gillian Rose) ideea suveranității statale 1. Tradiția a citit în celebrul îndemn al lui Iisus („dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”) o cenzură a tentației puterii absolutiste. Regele sau împăratul nu se poate proclama „dumnezeu” decât confundând domeniul competențelor seculare cu normele religioase. Atunci însă se naște tirania. Distincția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai demult. - Așa, cui? - A venit la el un tânăr, mi se pare că-i zice "camaradul Tudor", un băiat foarte spălat, și i-a dat pumnalul împrumutat acum vreo lună, nu știu ce zicea că vrea să joace, pomenea de unul Cezar. De un singur lucru m-am mirat. Băiatul meu îl chema "camaradul Tudor", însă la ieșirea pe sală tânărul, ținând pumnalul în mână, i-a zis, râzând, așa: "Simt că trăiesc cu două mii de ani în urmă. Numele meu este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Răutatea și perversitatea omenească au rămas să fie reprezentate - prin cine? Prin niște saltimbanci caraghioși. Egoismul omenesc, acest sâmbure al răului, acest nerv al caracterelor, care s-a 'ntrupat mai bine și mai perfect sub frumoasele obrazare de bronz ale cezarilor decât sub mutra de capră a unui satir, acest egoism este reprezentat printr-un măscărici. Toți ceilalți, afară doar de contele în unele momente slabe, sunt niște îngeri. Piesa a fost jucată bine. Fierarul (d-nul Galino), sora lui de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ușor adus de spate, îmbrăcat totdeauna cu o eleganță ușor desuetă, care-i dădea un aer de mesager al unui timp revolut, poetul încuraja cu discreție tentativele de a pătrunde pe teritoriul Polimniei sau al Caliopei. „Vedeta" cenaclului era neuitatul Cezar Drăgoi, care-l nedumerea uneori pe mentorul nostru, scandând versuri în care „băteau vânturi noi". Într-o asemenea companie, abia îndrăzneam să scot la iveală modestele încercări pe care le-am păstrat caligrafiate pe un caiet de dictando: Noapte de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ajunge să fie judecat în tribunalul Infernului, unde victimele lui îl condamnă să joace, sisific, zaruri într-un cornet fără fund. Pedeapsa supremă este însă alta: în finalul narațiunii lui Seneca, antieroul Claudius se transformă (lucru nepermis pentru un așa cezar, dar și pentru mentalitatea romană!) în slujitorul unui libert, locuitor al Infernului, atestând atitudinea răzbunătoare a autorului opului față de un regim politic considerat nedrept. Răsturnarea spațială Cer/ Infern închipuită de Seneca are o natură surprinzătoare, dacă e să ne gândim
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a lungul numeroaselor încercări și peripeții. Ea concordă, în planul semnificației, cu detronarea personajului ridiculizat, cu destituirea lui de pe un postament al superiorității. În plus, este dublată de o răsturnare comportamenatlă, o dez- eroizare a personajelor implicate în intrigă: odinioară cezari, cei doi se ceartă precum muritorii de rând, iar disputa lor nu cunoaște argumente demne de rangul pe care-l purtaseră. Dacă cezarii au fost coborâți laolaltă cu muritorii de rând, nici zeii nu sunt uitați, prilej pentru Seneca să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
În plus, este dublată de o răsturnare comportamenatlă, o dez- eroizare a personajelor implicate în intrigă: odinioară cezari, cei doi se ceartă precum muritorii de rând, iar disputa lor nu cunoaște argumente demne de rangul pe care-l purtaseră. Dacă cezarii au fost coborâți laolaltă cu muritorii de rând, nici zeii nu sunt uitați, prilej pentru Seneca să parodieze atât însușirile fiecăruia în parte, cât și menirea lor. Spre exemplu, Parcele vor fi înlocuite, la intervenția lui Mercur (susținător al lui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în romanul grec. Sosirea la putere a noului împărat, Nero, e salutată cu surle și trâmbițe de toți zeii, al căror statut comportă, de astă dată, o dublă interpretare: fie ridiculizează, întrucâtva, modul lingușitor de comportament al cetății romane față de cezarul ei (transformându-se în ceea ce teoreticienii îndeobște numesc parodie neliterară, vizând moravurile și mentalitățile societale), fie reprezintă tocmai o asemenea dovadă de plecăciune 147 din partea autorului operei Apokolokyntosis. Seneca pune însuși soarele să pregătească intrarea în scenă a cezarului Nero
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
față de cezarul ei (transformându-se în ceea ce teoreticienii îndeobște numesc parodie neliterară, vizând moravurile și mentalitățile societale), fie reprezintă tocmai o asemenea dovadă de plecăciune 147 din partea autorului operei Apokolokyntosis. Seneca pune însuși soarele să pregătească intrarea în scenă a cezarului Nero, a cărui histrionică autoadmirație era recunoscută ("Febus le spune: trăiască mai mult decât toți muritorii/ Cel care-mi seamănă mie la chip și-i frumos ca și mine/ Fără a-mi fi mai prejos în cântare sau voce [...] Soarele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
homeric doar pentru a le lua, mai apoi, în derâdere atestă fără echivoc intențiile parodice ale operei de față. Deși "fondul serios" este mai puțin vizibil în Apokolokyntosis și doar pe alocuri atribuibil episoadelor în care este atacată, implicit, ideea cezarului neîndurător, neapărat lipsit de inteligență, forma parodică nu exclude o anumită seriozitate a "înțepăturilor" livrești, prin care autorul latin reeditează cunoașterea poemelor homerice. Dialogul intertextual dintre două nume ilustre, unul mitologic, altul desemnând o persoană istorică reală, ambele coborâte la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aspectul caricatural al tuturor personajelor, fie că este vorba de cele episodice (Parcele), secundare (Hercule), sau despre personajul central, în fond un autentic antierou. Claudius este ridiculizat prin faptul că i se atribuie nebunia de a se mai crede încă cezar chiar și acolo "unde șoarecii rod fierul". Ba mai mult, o dată ajuns în Olimp, el pare să atingă și să molipsească întreaga și vestita adunare cu superficialitatea sa. Intrarea în Olimp este sugestiv precedată și anunțată prin luarea de cuvânt
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la acea vorbă a lui Messala Corvinus: mi-e rușine de putere"151. Așa-zisul proces care i se montează împăratului Claudius reprezintă o vehementă satiră la adresa modului în care funcționa justiția romană, căci principalul susținător de până acum al cezarului, Mercur, este una și aceeași persoană cu cel care "îl înșfăcă pe Claudius de ceafa lui cea strâmbă, tărându-l din cer în Infern, tocmai de unde se zice că nimeni nu se mai întoarce (s.n.)"152. Din Apokolokyntosis nu lipsesc nici
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
departe, în romanul latin) lucrurile au o natură contrarie. Nu a supraviețuit nici unul dintre elementele cultivate de epicul eroic, nici la nivel spațial, nici la nivel temporal. În cel dintâi caz, trebuie remarcată fantastica ușurință cu care se mișcă picareștii cezari ai lui Seneca și vechii eroi mitologici de genul lui Hercule "din cer pe pământ, de pe pământ în infern", căci "în viziunile comice despre lumea cealaltă ale satirei menippee, eroii trecutului absolut, reprezentanții diferitelor epoci istorice trecute și contemporanii vii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Pentru că "Seneca era în perioada redactării acestei lucrări unul din consilierii principali ai împăratului Nero, urmașul și fiul adoptiv al lui Claudiu, care organizase funeralii somptuoase pentru predecesorul său. În particular, atât Nero, cât și Seneca puteau râde de memoria cezarului defunct și puteau să-i dezaprobe politica, dar oficial erau obligați să-l respecte" (în Eugen Cizek, prefață la volumul Seneca, Petroniu: Apokolokyntosis, Satyricon, Editura pentru literatură, București, 1967, p. IX). 148 Ibidem. 149 "Ultima vorbă a lui, auzită printre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
religii revigorate de noile măsuri. În caz de insubordonare, creștinii avea să fie expulzați din armată: ofițerii prin gradus deiectio, iar soldații prin ignominiosa missio. Această măsură legislativă nu a fost aplicată în egală măsură pentru tot Imperiul: în Occident, cezarul Constantius Chlorus (293-306) i-a persecutat pe creștini cu moderație, în timp ce în zona dunăreană și în Orient au existat adesea amenințări de pedepse cu moartea și chiar aplicarea acestora. Cu acest prilej au fost martirizați următorii militari: a) în anul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
edictele anticreștine a menținut o politică oarecum moderată, în Italia, Spania și Africa cu Maximian (286-305) persecuția s-a dezlănțuit cu multă violență, asemenea celor din Asia Mică și din zona dunăreană, teritorii de altfel supuse jurisdicției lui Dioclețian și cezarului Galerius (293-305), inițiatorii acestei prigoane. Falimentul sistemului tetrarhic este vizibil și prin luptele de succesiune ce au urmat abdicării lui Dioclețian și Maximian din anul 305, care au văzut și până la șapte auguști disputându-și conducerea Imperiului. Ceea ce ne interesează
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
evreii acuzați de «agitație» la Suetonius Este prima informație a unui istoric roman cu privire la răspândirea creștinismului și la tulburările iscate la Roma între creștinii iudaici și iudeii mozaici. Vorbind despre domnia împăratului Claudiu (41-45 p.Chr.) în Viețile celor doisprezece Cezari, Suetonius (69-130 p.Chr.) amintește grupul iudeilor care, instigați de Chrestus (n.n. Christus), cauzau agitații continue, determinând expulzarea lor din Roma. O dată presupusă identificarea dintre Chrestus și Cristos, înțelegem că acesta a fost și momentul controverselor din interiorul grupului etnic
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
măsurile persecutoare împotriva creștinilor nu ocupă un loc deosebit, astfel încât afirmațiile de simpatie pentru creștini sunt date de tendința epocii în discuție. Odată amintită aceasta, expresiile acestei compilații istorice asumă un profil caracterizat; sub vălul precedentelor modele de viață ale Cezarilor, răsună vocea păgânismului amenințat și redus aproape complet la silențiu după victoria de la Frigidus (394) a împăratului Theodosius I asupra lui Eugenius. Condiționat de acest aspect, autorul anonim luând exemplu din istorie, actualizează problematica chestiunilor de pe ordinea de zi și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puterea împăratului roman, din moment ce dinarul avea reprezentată pe o parte efigia împăratului, sacralizată de înscrisul Tiberius Caesar divi Augusti filius Augustus, iar pe cealaltă erau gravate cuvintele Pontifex Maximus. Isus reia problema în alți termeni. Arătând o monedă spune: Dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu (Mc 12, 17). Raportul de egalitate între cele două paradigme pare absent în această frază; al doilea termen are un conținut prioritar față de cel dintâi, prin prezența conjuncției și care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din moment ce dinarul avea reprezentată pe o parte efigia împăratului, sacralizată de înscrisul Tiberius Caesar divi Augusti filius Augustus, iar pe cealaltă erau gravate cuvintele Pontifex Maximus. Isus reia problema în alți termeni. Arătând o monedă spune: Dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu (Mc 12, 17). Raportul de egalitate între cele două paradigme pare absent în această frază; al doilea termen are un conținut prioritar față de cel dintâi, prin prezența conjuncției și care ar avea semnificația
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cei marginalizați ai lumii: persecutați, asupriți, flămânzi... Preceptele iubirii și iertării dușmanilor, din predica fericirilor, se substituie miturilor bogăției materiale, curajului războinicului, puterii dezordonate: elemente ale abuzului. Dacă în lumea elenistico-romană titlul de Victor Pacatorque Gentium făcea referință la persoana cezarului, prin apariția creștinismului fericirea aparține celor blânzi, celor non-violenți, făcătorilor de pace, căpătând o valoare tot mai concretă: trebuie să se facă pace și să fie construită în Cristos (cf. Efes 2, 14-18). Pacea depășește orice dezagregare: Dumnezeu este cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
propria credință în public: Christianus sum; printr-un limbaj mistico-alegoric, trece la descrierea soldatului care se îndreaptă spre gloria martiriului. Putem vedea etapele succesive care conduc soldatul creștin spre conștiinciozitatea de a aparține numai lui Dumnezeu: se trece de la soldatul cezarului, la soldatul lui Cristos, la martiriu. Aceasta ne ajută să înțelegem în ce măsură conceptul de martiriu este strâns legat de teologia escatologică. Mantia militară devenită foarte grea ne spune că tot ceea se referă la serviciul militar a devenit insuportabil. În timp ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]