2,711 matches
-
fie lansată pe 6 august 1945. Printre cei care erau de acord cu folosirea armei atomice erau și Robert Oppenheimer și Enrico Fermi. La 26 iulie 1945 a ancorat în Insula Tiniar „crucișătorul” Indianopolis venit de la Sân Francisco. Pe 89 cheiul blocat de puternice forțe ale securității a fost descărcat un cilindru de plumb lung de 60 cm și lat de 45 cm. În noaptea de 28/29 iulie la Tiniar au aterizat trei avioane având fiecare la bord câte un
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
firii, fantast („calc printre greșeli/ și vorbesc despre aripi”), tinzând la recucerirea și perpetuarea prin evocare a candorilor copilăriei, a satului și câmpiei natale și găsind în iubire o prelungire a miresmei lor, el poate să scrie și în alte chei: ironică, punând cotidianul în vecinătate cu propria lume de esențe pure, elegiac-meditativă sau chiar sumbră, compunând versuri ce se resimt de atmosfera dezumanizantă a ultimilor ani de regim totalitar. În volumul Pasărea de sidef (1990), paradisiacul se întoarce într-o
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
anume, o corabie cu prova în vînt, în largul mării, chiar în inima vieții leviatanești, cu o balenă lîngă bordul ei; corabia, al cărei echipaj se pregătește să despice monstrul, se apleacă asupra lui, cum s-ar apleca peste un chei; altă ambarcațiune, părăsind în mare grabă această scenă vie, pornește în urmărirea balenelor aflate la distanță. Harpoanele și lănciile sînt întinse, gata să fie azvîrlite; trei vîslași tocmai înfig catargul în etambreu; iar între timp mica ambarcațiune, legănată de ruliu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scrin uriaș, să-i desfășori coastele ca pe un evantai gigantic și să te legeni toată ziua pe falca ei inferioară. La unele din trapele și obloanele sale vor fi puse lacăte, iar un ghid înzestrat cu o legătură de chei îi va plimba pe viitorii vizitatori. Sir Clifford are de gînd să ceară o taxă de doi pence pentru o privire asupra tunelului boltit al coloanei vertebrale; de trei pence pentru privilegiul de a asculta ecoul din cavitatea creerului; și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cardinal nord în sens retrograd pînă la obiectul relevat. Pe cutia compaselor magnetice se fixează așa-numitul „cerc orizontal“, gradat de la 0 la 360°, cu ajutorul căruia se iau relevmentele. BABA - piesă de metal sau de beton fixată la marginea unui chei, de care se leagă o navă. BABAICĂ - lopată mare. BABORD - partea din stînga unei nave în raport cu planul diametral, cînd se privește spre prova. BALANSINA - manevră îparîmă) destinată să manevreze în plan vertical o bigă, o grue etc. și s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
velier cu greement pătrat. COPASTIE - grindă de lemn care conturează bordajul unei ambarcațiuni, la partea sa superioară. CRIVAC - nervură transversală de lemn care dă forma exterioară a corpului unei ambarcațiuni. CRUCETĂ - mică platformă fixată la baza arboretului. DANĂ - porțiune de chei la care poate acosta o navă. DUNETĂ - suprastructură la extremitatea pupa, deasupra punții superioare a unei nave. ECHE - piesă fixată cu una din extremități pe capul axului cîrmei și angrenată cu cealaltă la instalația de guvernare. Are rolul unei pîrghii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în fund, Conducător iubit și a colonelului Gabrea), pentru ca ele să-și mai poată permite „luxul” omogenității, adică pentru a se cupla eficient și consistent la ceea ce trebuia să fie axul, miza romanului: bântuirea Bucureștilor de Diavolul în căutare de chei pentru dibuirea averii. Altminteri, zeci de pagini de la începutul romanului stau sub vigoarea argotic-sexual-afaceristă a lui Țaca Genel (un corespondent al Korovievului bulgakovian), taximetristul care îl călăuzește pe Diavol prin urbea Dâmboviței. Sunt precedate de savuroasa sarabandă a celor patru
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
în care se exercită agnozia; funcțiilor intelectuale în general; afectează transmiterea mesajului între aria corticală senzorială și ariile parasenzoriale. Agnozia auditivă pentru sunete: se cere bolnavului să recunoască cu ochii închiși zgomotele produse de căderea unei monede, o legătură de chei, tic-tacul ceasului, mototolirea unei hârtii, de unele animale. Unii bolnavi nu deosebesc vocea unui bărbat de cea a unei femei; vocea unui bătrân de a unui copil. Agnozia verbală: se cere pacientului să recunoască vocile diferitelor persoane sau, mai bine
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
lor. Sunt peste tot În jurul meu. Tu nu-i vezi, dar sunt aici. Femei cu copii, bătrâne - toată lumea e-aici. Spune-i bucătarului să-mi aducă prânzul. Afară, celebrul port era plin cu vapoare. Navele comerciale erau legate pe un chei lung, alături de barje și caíce. Mai În larg erau ancorate vasele de război ale Aliaților. Pentru cetățenii greci și armeni ai Smirnei (și pentru miile și miile de refugiați greci) faptul că le vedeau era Încurajator și ori de câte ori circula câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
câteva săptămâni Înainte, trimise la Paris sau la Londra, unde Începea sezonul, iar casele erau tăcute când trecea doctorul Philobosian pe lângă ele. La gândul tuturor acelor capoate desfăcute simți cum Îl mai lasă Încordarea. Dar apoi dădu colțul, ajungând la chei, și senzația de pericol Îl cuprinse din nou. Dintr-un capăt al portului până În celălalt, soldați greci extenuați, cadaverici, murdari, șchiopătau spre punctul de Îmbarcare de la Ceșme, la sud-vest de oraș, așteptând evacuarea. Uniformele lor zdrențuite erau negre de cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așteptând evacuarea. Uniformele lor zdrențuite erau negre de cenușă, de la satele pe care le pârjoliseră În retragere. Cu numai o săptămână Înainte, elegantele cafenele În aer liber de pe malul mării erau pline de ofițeri de marină și de diplomați; acum cheiul era ca un grajd. Primii refugiați veniseră cu fotolii și covoare, cu radiouri, patefoane, lămpi cu picior, mese de toaletă, Împrăștiindu-le În zona portului, sub cerul liber. Cei veniți mai recent aveau doar câte-un sac sau un geamantan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și de la distanță, ochiul de medic al doctorului Philobosian observă tăietura de pe mâna tânărului și paloarea malnutriției. Dar când refugiatul Își ridică privirea, doctorul văzu un gol În loc de chip: nu era cu nimic diferit de ceilalți refugiați care mișunau pe chei. Cu toate acestea, privind În acel gol, doctorul Întrebă: ― Ești bolnav? ― N-am mâncat de trei zile, Îi răspunse tânărul. Doctorul suspină. ― Hai cu mine. Îl conduse pe refugiat pe străzi lăturalnice până la cabinetul său. Îl pofti Înăuntru și aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Philobosian este recomandat respectuos de către Kemal Pasha spre a primi stima, Încrederea și protecția tuturor persoanelor cărora le-ar putea prezenta această scrisoare“. Acum purtătorul scrisorii o Împături și o băgă În buzunar. Refugiatul deja cumpăra pâine de la brutăria de pe chei. Unde acum, când Își Întoarce fața, ascunzând franzela caldă sub costumul soios, razele soarelui, reflectate din apă, Îi luminează chipul și identitatea lui Începe să ia formă: nasul acvilin, expresia de șoim, blândețea răzbătând din ochii căprui. Pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ciudat, cu câteva tonuri mai sus decât era normal - și din Atena o să luăm vaporul până În America. Sună bine, nu? Perfect. Cred că-i foarte bine. Ce fac? se gândea Desdemona. E fratele meu! Se uita la ceilalți refugiați de pe chei, așteptându-se să-i vadă arătând cu degetul și spunând: ― Rușine să vă fie! Dar ei nu-și arătau decât chipurile fără viață, cu ochii goi. Nimeni nu știa. Nimănui nu-i păsa. Apoi auzi vocea emoționată a fratelui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
crispă. ― Bine, fie cum vrei tu. Se ridică din nou În picioare. ― Unde te duci? ― Să mai caut mâncare. ― Nu pleca, Îl rugă Desdemona. Îmi pare rău. Nu-mi place să stau aici singură. Dar Lefty deja plecase val-vârtej. Părăsi cheiul și hoinări pe străzile orașului, bombănind de unul singur. Era supărat pe Desdemona pentru că Îl respingea și era supărat pe el Însuși fiindcă era supărat pe ea, pentru că știa că ea avea dreptate. Dar supărarea nu Îl ținu mult. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe jumătate flămând, Îl durea În gât, era rănit la mână, dar cu toate acestea Lefty avea totuși douăzeci de ani, era la prima lui călătorie adevărată departe de casă și era atent la noutatea lucrurilor. Când te Îndepărtai de chei, aproape că puteai să uiți situația de criză. În oraș erau magazine extravagante și baruri simandicoase, Încă deschise. O luă În jos pe Rue de France și se trezi la Clubul Sportiv. În ciuda alarmei generale, doi consuli străini jucau tenis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
putea să plece, râzând și Împărțind următoarea mână de cărți. Lefty ieși din cazino țeapăn și deprimat,. În ușă, Între ghivecele cu palmieri, se aplecă și scoase banii pe care-i Îndesase În ciorapii cu miros stătut. Ajuns Înapoi pe chei, o căută pe Desdemona. ― Uite ce-am găsit, spuse el, fluturând banii. Cred că i-a scăpat cineva. Acum putem să luăm un vapor. Desdemona țipă și Îl Îmbrățișă. Îl sărută direct pe buze. Apoi se trase Înapoi, Înroșindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Armata turcă e la doar cincizeci de kilometri depărtare - și din Atena nu vine nici un vapor ca să-i evacueze pe refugiați. Lefty, proaspăt procopsit cu bani și cu fes, Își croiește drum prin mulțimea de capete cu tichii maronii de pe chei. Traversează niște linii de tramvai și o ia În sus pe deal. Dă de casa de bilete pentru vapor. Înăuntru, un funcționar se uită peste liste de pasageri. Lefty Își scoate la iveală câștigurile și spune: ― Două locuri pentru Atena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
piciorul drept și apoi pe cel stâng, ciocănește În ele și se ridică. Se duce sus pe punte, pășind foarte demn, exact așa cum se va Îndrepta spre propria-i moarte, În Atena, când va fi executat pentru pierderea războiului. Pe chei, guvernatorul civil grec, Aristides Sterghiades, se urcă Într-o șalupă care să-l scoată din oraș. Mulțimea huiduie și-l batjocorește, amenințând cu pumnul. Generalul Hajienestis privește scena cu calm. Mulțimea obturează vederea spre mal și spre cafeneaua sa preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și de greci pândind din ascunzători și din poduri ca să-l vadă pe cuceritor și să-i ghicească intențiile. Dar mașinile merg prea repede și soarele se reflectă orbitor din săbiile ridicate ale cavaleriei și apoi mașinile trec, ajungând la chei, unde caii se reped În mulțime și refugiații zbiară și se Împrăștie. Pe bancheta din spate a ultimei mașini stă Mustafa Kemal. E slab din cauza luptelor. Ochii albaștri Îi strălucesc. N-a pus băutură În gură de mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
totul ține de vânt. Unu dimineața, miercuri, 13 septembrie 1922. Lefty și Desdemona sunt deja de șapte nopți În oraș. Mirosul de iasomie s-a transformat În kerosen. În jurul cartierului armenesc au fost ridicate baricade. Trupe turcești blochează ieșirile dinspre chei. Dar vântul bate În continuare din direcția greșită. Pe la miezul nopții Își schimbă totuși direcția. Începe să bată spre sud-vest, adică dinspre Înălțimile turcești spre port. În beznă se adună torțe. Trei soldați turci stau Într-un atelier de croitorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care ard, deși nu-s menite să ardă, adie peste oraș: cremă de ghete, otravă de șobolani, pastă de dinți, corzi de pian, centuri de hernie, leagăne de copil, haltere. Și păr și piele. De-acum păr și piele. Pe chei, Lefty și Desdemona stau În picioare alături de toți ceilalți, lângă oameni prea buimăciți ca să reacționeze sau Încă adormiți pe jumătate sau bolnavi de tifos și de holeră sau prea obosiți ca să le mai pese. Și apoi, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu mine. ― N-ar fi trebuit să plecăm. Ar fi trebuit să rămânem În Bithynios. În timp ce focul se apropie, se deschid ușile consulatului francez. O garnizoană de soldați din infanteria marină formează un culoar care se Întinde de-a curmezișul cheiului, până În port. Tricolorul coboară. Pe ușa consulatului Încep să iasă oameni: bărbați În costume albe și femei cu pălării de paie. Pășesc braț la braț spre o șalupă care așteaptă. Printre puștile Încrucișate ale infanteriștilor, Lefty vede pudra proaspătă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nasturele meu. Și imediat se ridică suficient de sus ca să observe baioneta de oțel care-i străpunge pieptul. Lumina focului dezvăluie, la capătul țevii lungi, dincolo de ochitor și de cocoș, chipul extaziat al soldatului. Focul se apropia de mulțimea de pe chei. Se aprinse acoperișul consulatului american. Flăcările se cățărară pe cinematograf, aprinzând marchiza. Mulțimea se trase Înapoi dinspre căldură. Însă Lefty, sesizând șansa care i se arăta, stărui În continuare. ― N-o să știe nimeni, spuse el. Cine să știe? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâna frenetic, ridicau bebeluși care să arunce o ultimă privire, de care n-aveau să-și amintească. Elicele scoteau spumă, batistele fluturau, iar sus, pe punte, ghemele de ață Începeau să se deșire. Roșii, galbene, albastre, verzi, se Întindeau spre chei, la Început Încet, o rotire la fiecare zece secunde, apoi din ce În ce mai repede, pe măsură ce vasul prindea viteză. Pasagerii țineau de ghem cât puteau de mult, menținând legătura cu fețele de pe mal, care dispăreau. Dar În cele din urmă, unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]