658 matches
-
de excelență. N-am mai mers la TIFF de vreo trei ani... Iulia Blaga ...dar am descoperit cu satisfacție următoarele: » Vărzăria și Păstăria încă rezistă economiei de piață și nu s-au transformat în magazine de țoale sau telefoane mobile. » Chelnerițele și vânzătoarele sunt încă simpatice, iar taximetriștii încă dau corect restul. » TIFF-ul a crescut până la 200 de filme, ceea ce înseamnă că, într-o primă fază, te uiți la program ca mâța-n calendar. La cinematografele Republica, Arta și Victoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
de intrare și ne-am plimbat prin castel. După aceea, ne-am oprit pentru un ceai și o gustare. Ministrei îi era sete, așa că a cerut un pahar de apă, dar a mai vrut unul. În mijlocul conversației, a oprit o chelneriță și i-a spus două cuvinte simple "more water", ciocănind paharul gol cu degetul, înainte de a continua să vorbească cu noi. M-am uitat la expresia chelneriței. Nu auzise "vă rog" sau "mă scuzați", iar ministra nici măcar nu încercase să
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
pahar de apă, dar a mai vrut unul. În mijlocul conversației, a oprit o chelneriță și i-a spus două cuvinte simple "more water", ciocănind paharul gol cu degetul, înainte de a continua să vorbească cu noi. M-am uitat la expresia chelneriței. Nu auzise "vă rog" sau "mă scuzați", iar ministra nici măcar nu încercase să o privească direct. Ministra nu a avut intenția de a ofensa. Spre uimirea mea, paharul a fost umplut. Ministra a fost bucuroasă să bea o gură, dar
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
ai săi, ideea că nu-ți poți face un viitor în România, aceasta este adevărata tragedie prin care trece societatea românească. Țara încă sângerează. Întrebați-i pe muncitorii din Constanța unde se află copii lor: ei lucrează ca zugravi și chelnerițe în Europa Occidentală. Întrebați-i pe intelectualii din București unde se află copii lor: ei studiază în Anglia, Franța sau la New York. Țara sângerează. 8. Ce impact a avut procesul de integrare în UE asupra României și a Europei de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
dus într-un restaurant pentru albi, s-a așezat la masă, a fost servit, iar el a spus: «Ce s-ar întâmpla dacă un negrotei ar intra aici?». Stătea acolo, negru ca noaptea, dar pentru că avea un turban în jurul capului, chelnerița s-a uitat la el și i-a spus: «Păi, nici un negrotei n-ar îndrăzni să intre aici»“. Existențialism, jazz, cultură pop Fără jazz, muzica clasică afro-americană, generația beat nu ar putea fi concepută. Jazziști precum Charles Mingus, Miles Davis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
deși vedem în instalații cu apă de mare o multitudine de pești, melci, creveți, homari uriași, caracatițe, sepii, calmari, scoici, crabi și multe alte viețuitoare marine vii. Ochim un restaurant cu o masă liberă în interior și o ocupăm imediat. Chelnerița ne aduce o listă de meniuri în chineză, ici și colo traduse în engleză. Ne oprim la „royal chiken” și mai comandăm o cola și o cafea cu lapte. Mâncarea nu este pe gustul nostru și nici aspectul și culoarea
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
că vor să se omoare. Sau poate că înțeleg eu greșit lucrurile. Poate că se iubesc mult. Și poate că așa arată dragostea adevărată. Amândoi se uită nicăieri, în gol, și se iubesc de mama focului. În fața mea apare o chelneriță cu un telefon în mână. Gesticulează spre un grup de oameni care se află în dreapta mea. Întorc capul și-i văd. O familie întreagă. Mare. Opt oameni. Tatăl, mama, fiul, fiica, bunica, bunicul, cealaltă bunică, celălalt bunic. Toți zâmbesc spre
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cu un telefon în mână. Gesticulează spre un grup de oameni care se află în dreapta mea. Întorc capul și-i văd. O familie întreagă. Mare. Opt oameni. Tatăl, mama, fiul, fiica, bunica, bunicul, cealaltă bunică, celălalt bunic. Toți zâmbesc spre chelneriță. Mă uit la chelneriță și observ că ține telefonul ca pe un aparat foto. Say cheese. Mă uit spre familia fericită. Toți stau nemișcați, cu zâmbetele încremenite pe fețe. În capul mesei, tata își dezvelește cu generozitate maxilarul superior. Între
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mână. Gesticulează spre un grup de oameni care se află în dreapta mea. Întorc capul și-i văd. O familie întreagă. Mare. Opt oameni. Tatăl, mama, fiul, fiica, bunica, bunicul, cealaltă bunică, celălalt bunic. Toți zâmbesc spre chelneriță. Mă uit la chelneriță și observ că ține telefonul ca pe un aparat foto. Say cheese. Mă uit spre familia fericită. Toți stau nemișcați, cu zâmbetele încremenite pe fețe. În capul mesei, tata își dezvelește cu generozitate maxilarul superior. Între degete ține delicat un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe incisivi. Fiul plusează și scoate la iveală și mandibula, aparent fără efort. Are îngrijorător de mulți canini. Fata poartă un aparat dentar, așa că zâmbește argintiu. Cei patru bunici rânjesc și ei, cu abnegație. Bunicile au plăci, bunicii au implanturi. Chelnerița declanșează blitzul și toate zâmbetele rămân stocate într un card de memorie. Familia iese din nemișcare, generațiile își întorc nasurile spre farfurii. No, one more, one more. (Chelnerița vrea să câștige un concurs de fotografie.) Într-o clipă, tot grupul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bunici rânjesc și ei, cu abnegație. Bunicile au plăci, bunicii au implanturi. Chelnerița declanșează blitzul și toate zâmbetele rămân stocate într un card de memorie. Familia iese din nemișcare, generațiile își întorc nasurile spre farfurii. No, one more, one more. (Chelnerița vrea să câștige un concurs de fotografie.) Într-o clipă, tot grupul revine în poziția de zâmbet. Chelnerița xeroxează poza inițială, apoi toată lumea se întoarce la mestecat. În stânga mea, cuplul de îndrăgostiți care se urăsc se pregătește de plecare. Cocktailul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
rămân stocate într un card de memorie. Familia iese din nemișcare, generațiile își întorc nasurile spre farfurii. No, one more, one more. (Chelnerița vrea să câștige un concurs de fotografie.) Într-o clipă, tot grupul revine în poziția de zâmbet. Chelnerița xeroxează poza inițială, apoi toată lumea se întoarce la mestecat. În stânga mea, cuplul de îndrăgostiți care se urăsc se pregătește de plecare. Cocktailul a rămas pe masă, neatins. Bebeloiul începe să urle, cu furie. În fața mea, la o masă liberă, apare
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
des cu clienții. Pentru aceasta, organizația stabilește anumite reguli care presupun fie evocarea, fie suprimarea anumitor sentimente, atitudini și emoții. Organizațiile ne solicită să lucrăm la emoțiile și sentimentele pe care le trăim la locul de muncă: de exemplu o chelneriță, o coafeză sau un asistent social ar trebui să exprime interes și plăcere în interacțiunea cu clientul sau pacientul și, în același timp, să suprime tristețea și depresia pe care le trăiesc în afara locului de muncă pentru a satisface nevoile
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a dat seama că sunt străină. - O să dai la Facultate la rusă? - Nicidecum.Vreau ceva nou, ceva ce nu știu.. Trebuie să-și fi dat seama că eram nedumerita. - O să te faci stewardesa? - Nici atât. N-am de gand să fiu chelnerița nimănui! Și în plus, nu vorbesc fluent limba engleză. Și nici nu vreau să fiu la 30 de ani pensionata... - N-ai mai trecut pe la revista? - Am fost deja, am pregătit tot materialul, săptămâna viitoare o vom edita. - Nu ți-
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la Colombes! La Colombes!" Cele trei surori ale lui Cehov răspund în ecou: la Moscova, la Moscova, la Moscova! Asta înseamnă, pentru ea, Colombes, este Moscova ei! Și acum negrul. Negrul fără fund. Rămâne nemâncată cât e ziua de lungă. Chelnerițele trec pe sub nasul ei cu platourile încărcate de farfurii aburinde fără să se oprească. O fac dinadins, încep să pufnească atunci când își cere prânzul. "Mi-e foame, țipă ea. De ce nu mi se dă să mănânc?" Cléa nu catadicsește să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
foarte calmi etc. Îmi răspunde că impresia mea nu e decât un clișeu foarte răspândit, pe care, iată, „îl contrazice” în acest moment chiar ea. Spune asta și râde. Tot am reușit s-o opresc din revărsarea ei mânioasă împotriva chelneriței teutone de la vagonul-restaurant... VITALIE CIOBANU: Ajungem la Dortmund după-amiază, pe la două. E un oraș - am auzit - lipsit de istorie, în expresia sa monumentală. A fost „pisat” din plin de avioanele aliaților în timpul războiului, încât tot ce vom vedea sunt case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unui om care este cu totul altfel. Dar fetele nu știu și se iau după aparențe, sunt programate să ne vadă supradimensionați, să ne atribuie calități de feți-logofeți, așa că e mai bine să nu le dezamăgim. Cinăm la restaurantul hotelului. Chelnerița fixează prețurile din ochi: 5, 6, 7 dolari. Dacă mai ceri și un vin, te costă până la 10 dolari. E scump, ne spunem, dar dacă am plătit aceeași sumă în Germania, o societate prosperă, de ce să nu plătim la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
făcut investiții, mai multe decât la Sankt-Petersburg. 6 iulie, joi VITALIE CIOBANU: La micul dejun, ni se servesc prăjiturile nemâncate de-aseară. Nu se atinge nimeni de ele, nici în dimineața aceasta. Colegii noștri georgieni le iau la întrebări pe chelnerițe, cu o încruntare tipică de munteni ce nu admit compromisul, iar fetele nu au decât un răspuns standard: acesta este meniul, nu ele răspund de calitate, reclamați la recepție. Hotelul Rossia nu este privatizat și arată destul de ponosit pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este biserica, veche, cu un altar minunat ce te îmbie la rugăciune, ca și muzica ce se aude în surdină. Am norocul de a întâlni persoane cunoscute deja. Ies apoi să mănânc la un restaurant unde mă surprinde agilitatea - unei chelnerițe scunde, tinerică, cu un păr bogat, lung, prins la spate. Pare o copilă, dar la o privire mai atentă observ că are verighetă în deget. Este o româncă din Brașov și de patru ani este aici. îmi spune că în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mi s-au perindat prin față ca Într-un film: un bar imens, iluminat cu neoane, care se făcea mai mare și tot mai mare, pînă cînd străzile, traficul și lucrările de reparare a străzilor erau Înglobate În el; o chelneriță ducînd un craniu pe o tavă; stele pe cerul senin. Impactul fizic al fricii de moarte; blocarea respirației; oprirea sîngelui. Am ațipit și m-am trezit cu o tresărire de frică. În dimineața următoare am vomitat și m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
metalice, acoperite cu piele galbenă, lăcuită, se-ntindea pe o latură a Încăperii pînă la tonomat. Mesele erau aliniate pe peretele opus barului. Scaunele rămăseseră demult fără capetele de cauciuc de la picioare și scoteau un sunet ascuțit și Înfiorător cînd chelnerița le dădea la o parte ca să măture. În spate exista o bucătărie, În care un bucătar șleampăt prăjea totul În grăsime rîncedă. La Lola’s nu era nici trecut, nici viitor. Locul era o sală de așteptare. Stăteam la Lola
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
azi, pentru că se poate răzgândi, acolo deci are acum iarna vreo două mămăi prin apartament. - A, de-aia nu mai mergi tu acasă la femeia ta? S-o înfiezi, Pifule! Nu are timp să-mi răspundă, pentru că se ceartă cu chelnerița. Ți-am zis să ne lași morții acilea? Ca și cum are de gând să contabilizeze ceva, nu o lasă pe aia să strângă sticlele de bere. Parcă vrea să măsoare, să facă analogii și apoi să tragă niște concluzii. I-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
are de gând să contabilizeze ceva, nu o lasă pe aia să strângă sticlele de bere. Parcă vrea să măsoare, să facă analogii și apoi să tragă niște concluzii. I-a plăcut matematica în liceu. Uite că l-a înțeles chelnerița asta jegoasă și el sărută protector una dintre sticle. Picolițe jegoase cu negru sub unghii. Tot aici, într-o toamnă, mâncam cu R.T. la o masă. A vrut el să mâncăm ceva împreună. Și a rămas o jumătate de pâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
târziu, când autobuzul a dispărut. M-am gândit și la zilele când formele obiectelor din jur devin un supliciu pentru mine: mă așez la masa din stradă a unei cafenele; masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe jumătate amuzată de rotunjimile acestei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la zilele când formele obiectelor din jur devin un supliciu pentru mine: mă așez la masa din stradă a unei cafenele; masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe jumătate amuzată de rotunjimile acestei zile, comand o înghețată, și-mi trece prin cap
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]