670 matches
-
din turtă dulce, care răspândea miros de varză și bere. Am tras în parcarea cu plată și am intrat. Motivul lui Hansel și Gretel se făcea simțit și în interior - separeuri din lemn sculptat, halbe frumos ornamentate agățate pe pereți, chelnerițe în fustițe tiroleze. M-am uitat în jur după șef și privirea mi-a poposit asupra unui bărbat mai în vârstă, îmbrăcat într-o cămașă cu mâneci largi, care stătea lângă casa de marcat. M-am apropiat și ceva m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ani. E un caz celebru. Știți... − Am cumpărat locul ăsta în ’46 și singura angajată care mi-a mai rămas din anii războiului e Roz. Rozzie, vino-ncoa’! Cineva vrea să stea de vorbă cu tine. Își făcu apariția o chelneriță impunătoare, întruchiparea tuturor chelnerițelor - un pui de elefant într-o fustă scurtă și strâmtă. Șeful mă prezentă: − Tipul ăsta-i reporter. Vrea să vorbească cu tine despre Elizabeth Short. Ți-o amintești? Rozzie sparse un balon de gumă de mestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
celebru. Știți... − Am cumpărat locul ăsta în ’46 și singura angajată care mi-a mai rămas din anii războiului e Roz. Rozzie, vino-ncoa’! Cineva vrea să stea de vorbă cu tine. Își făcu apariția o chelneriță impunătoare, întruchiparea tuturor chelnerițelor - un pui de elefant într-o fustă scurtă și strâmtă. Șeful mă prezentă: − Tipul ăsta-i reporter. Vrea să vorbească cu tine despre Elizabeth Short. Ți-o amintești? Rozzie sparse un balon de gumă de mestecat în nasul meu. − Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oraș frumos. Atunci m-am prins ce accent imita Madeleine: accentul de New England, cel al unei fete din popor, la fel cum vorbea, probabil, și Betty Short. — Medford nu-i frumos deloc. Am avut numai slujbe de doi bani: chelneriță, vânzătoare de dulciuri la teatru, conțopistă la fabrică. De-aia am venit în California să-mi caut norocul - fiindcă Medfordul este așa de oribil. „A“-urile lui Madeleine erau din ce în ce mai largi. Vorbea ca o haimana de Boston. Omul o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un american, ca Jimmy Whistler. Aveam standarde mai ridicate decât francezii și făceam mai multă mișcare. Eram considerați grozav de excentrici, ridicând greutăți sau balansându-ne la trapez când ceilalți preferau să zacă Într-o cafenea și să flirteze cu chelnerițele. — La trapez! exclamă Henry. — Da, aveam unul În studio, atârnat de o grindă din tavan... În fine, după vreun an de viață din asta, oricât ar fi fost de plăcută, am simțit nevoia de mai multă... cum să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ziua balului. Spectacolul pe care îl pregătii începu. La intrare erau două domnișoare, îmbrăcate deosebit, care primeau invitații la venire și le primeau plicurile cu bani la plecare. Pe scenă eram cei de la balet. Invitații, pe care îi serveau zece chelnerițe cu scumpeturi (caviar, șampanie, șampanele și fursecuri) luară loc . Ringul de dans era acum liber și ochii erau ațintiți asupra noastră. Eu mă simțeam ușoară, mlădioasă, liberă-n vânt și mișcările mele erau de o tandrețe deosebită. Pașii corecți, ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gestionarul a părăsit să ruginească o bucată de lanț ca să-i dea țuicii nițică tărie) se desface iarăși în 13-14 bucăți... În aceiași clipită, năpădește în Avrig, se înfierbîntă în Homorod, pune de-o jucărie, în patru, la Răcăciuni... cotîrcește chelnerițele din Dudești... o șterge cu chitanțierele șefului de post din Pucioasa, halește mâncarea penală a statului în pârnaia de la Parapetu, e anchetat pentru un F.A.O. (o furăciune, adică-te, știi, din avutul obștesc) săvârșită în Tîncăbești, și machește pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o anumită oră, ospătarii, loviți de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile de frapiere, pe acei dintre clienți care c-o mână încercau să le șterpelească bonierele, iar cu cealaltă le împingeau bacșișuri împăturite, de 25 sau de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
isprăvească tot ceea ce aveau de revărsat, înainte de a fi azvârliți - în șuturi și pe bună dreptate - afară. Întreprinseseră o chetă jalnică, în urma căreia nu se strânsese absolut nici un ban. Nici prin gând nu le trecuseră să ia în seamă protestele chelneriței cum că unitatea deja se închisese. 297 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Buzeștilor, cu mobilier străvechi, din lemn, șantaliu, din Războiul de Independență, cu dușumelele subțiate ca foița de țigară, vălurite și adiind a petrosin, dar ducîndu-i-se buhul C.E.
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
una din sindrofiile alea simandicoase la care se duce tot timpul. Chiar înainte să apucăm să intrăm înăuntru, a văzut o pereche în vitrină și i s-a pus pata pe ei. Julia se chinuia de zor să atragă atenția chelneriței, a cărei sosire la masă ar fi putut să pună capăt poveștii lui Susan, numai că fata respectivă se holba în gol, în spatele restaurantului, și nu părea să bage de seamă brațele pe care Julia le flutura frenetic, de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ultima pereche din magazin! Susan s-a prăbușit pe spătarul scaunului, de parcă tocmai ar fi terminat de citit Declarația de la Gettysburg. —Și ce-ai făcut? a întrebat-o ea direct pe Julia, care, între timp, renunțase să mai atragă atenția chelneriței și se întorsese cu fața către ele. Haide, spune tot! Preț de câteva secunde, Julia și-a strâns buzele, în semn de dezaprobare, nevenindu-i să mărturisească vreo slăbiciune de genul unei răzbunări. Apoi și-a amintit însă că moto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dislexică, a miorlăit Julia plină de sinceritate. Și știi ce înseamnă asta... că niciodată nu trebuie să spun „îmi pare rău“. Fiona și Susan au râs sonor, în vreme ce Alison a rămas nedumerită, fiind neobișnuită cu umorul Juliei. Atrasă de zgomote, chelnerița cea idioată s-a materializat finalmente lângă masă, cu carnețelul de comenzi pregătit. După plecarea fetei, Julia și-a netezit fusta și și-a așezat coatele pe masă. Oricum, ceea ce am făcut eu a fost să mă distrez într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a tăcut și-a prins să se uite în depărtare, undeva, înspre centrul cafenelei, asemenea unei persoane care ține un moment de reculegere la funeraliile rațiunii. Însă efectul s-a disipat din cauza zgomotului de farfurii ciocnite care o însoțea pe chelnerița care adusese felurile principale. —Pește? a întrebat fata ridicând farfuria în aer. Susan, Alison și Fiona au clătinat toate din cap în semn că nu. —Pește? a repetat fata mai tare, țintindu-și cuvintele către tâmpla Juliei. —Ai comandat pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
către tâmpla Juliei. —Ai comandat pește? a întrebat-o și Alison, bătând-o pe umăr. Julia s-a trezit din reverie și s-a focalizat asupra ofrandei care-i era prezentată. Am comandat calcan Dover. —Cum am zis, a rostit chelnerița cu aroganță. Pește. Apoi fata a așezat farfuria în fața Juliei și s-a întors pe călcăie îndreptându-se înapoi, către bucătărie. Susan s-a uitat după ea stupefiată, după care a revenit cu fața către masă. —Fiona, la tine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu furculița friptura aproape în sânge din care mâncase deja jumătate. La tine cum e? Susan a înțepat una dintre bucățelele de miel, urmărind cum din carnea rozalie se scurgea sucul de un roșu întunecat. Nu e deloc rău. O chelneriță și-a făcut apariția lângă masă și le-a umplut paharele cu vin, cu o mână ținută la spate. —Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, a zis Susan zâmbind. Minunat! — Ce ciudată ești, a constatat Nick cu căldură, după ce chelnerița s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rău. O chelneriță și-a făcut apariția lângă masă și le-a umplut paharele cu vin, cu o mână ținută la spate. —Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, a zis Susan zâmbind. Minunat! — Ce ciudată ești, a constatat Nick cu căldură, după ce chelnerița s-a mutat la o altă masă. Ești cea mai politicoasă persoană pe care o cunosc. Susan a zâmbit, mimând o plecăciune scurtă, pornită din talie. Mama întotdeauna zicea că nu te costă nimic să ai bune maniere. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Deborah e prima nevastă a soțului meu! Dacă Paul a fost șocat de informația respectivă, atunci n-a lăsat să se vadă nimic. —Ce comportament matur, a remarcat el și a zâmbit strângând mâna lui Deborah. —Punch de fructe? O chelneriță își făcuse apariția lângă ei purtând o tavă cu pahare. Sună ca un boxer homo, a glumit Paul, apoi a luat un pahar și i-a mulțumit chelneriței. Deborah a izbucnit în râs, iar Julia a văzut că așa femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el și a zâmbit strângând mâna lui Deborah. —Punch de fructe? O chelneriță își făcuse apariția lângă ei purtând o tavă cu pahare. Sună ca un boxer homo, a glumit Paul, apoi a luat un pahar și i-a mulțumit chelneriței. Deborah a izbucnit în râs, iar Julia a văzut că așa femeia arăta și mai drăguță. Dintr-odată, muzica s-a oprit și cineva a început să bată în microfon. Liniște, vă rog! Cel care vorbise era James, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mi trăgea cu vârful bocancului drept În burtă și băieții se distrau urmărindu-mă cum țipam ca un apucat mai mult de spaimă și de ciudă decât de durere. Fumul se Întețise cumplit, iar aerul din bar devenise irespirabil. O chelneriță cu o fustiță ca o batistă, ce Împrăștia un miros insuportabil de parfum ieftin trecu prin dreptul meu. Mi-a surâs „profesional”, dar și eu am privit-o țintă, ca pe... ceea ce și cred că era. Lângă colțul mesei, un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pricepea la plăsmuiri de cuvinte dintre cele mai terifiante) am pecetluit taina noastră. Astăzi, Însă, nu știu de ce... Cineva se izbi de umărul meu. Era un moșneag soios, mirosind a acru și bine hrănit cu alcool. Trecu În derivă, Înjurând chelnerița de la bar cu o voce pițigăiată („Împusita dracu, cu mă-ta-n brațe, lepra dracu...”). Lola Jo mă privea insistent. Avea un aer obosit, puțin debusolat. Am mai comandat un coniac pentru ea, dar mi-a făcut semn că nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
EMF, a fost nevoie să se „Împrumute“ angajați de la restaurantul de la subsol unde se fac sandviciuri ca să umple golurile unde ar fi trebuit să fie femeile și minoritățile etnice. Am luat parte la o ședință falsă stând vizavi de o chelneriță columbiană Îmbrăcată cu sacoul roșu marca Jaeger al Celiei Harmsworth, căreia i s-a spus să pretindă că studiază un raport. Fotograful a trebuit s-o retușeze. Mai târziu, când m-am dus la subsol să cumpăr un covrig, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al Celiei Harmsworth, căreia i s-a spus să pretindă că studiază un raport. Fotograful a trebuit s-o retușeze. Mai târziu, când m-am dus la subsol să cumpăr un covrig, am Încercat să o privesc În ochi pe chelneriță Într-un gest de complicitate feminină: Bărbații! Ce poți să le faci? Dar nici măcar nu și-a ridicat privirea din găletușa cu cremă de brânză. 16.53: Trebuie să-ncep să lucrez la oferta pentru fondul etic, dar sunt distrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gecile noastre ude scot aburi ca niște vaci. Citesc meniul cu voce tare, iar Emily declară sus și tare că nu vrea nimic din ce ni se oferă. Vrea paste. Putem să facem tăiței din conservă, să știți, se oferă chelnerița bine intenționată. Nu vreau tăiței, se vaită Emily. Vreau paste. Copil răzgâiat din capitală. E numai vina mea că i-am dat de toate așa de mică. Eu am mâncat prima dată paste când aveam nouăsprezece ani. Roma. Spaghetti alle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de data asta scoate un altfel de bipăit care mă anunță că bateria e pe terminate. Nu am semnal. Normal că nu am semnal, doar sunt În Țara Galilor. Intru În fugă Înapoi În cafenea. — Aveți cumva un telefon? —Ce ziceți? Chelnerița se uită la mine cu o privire goală. —Un telefon public? — A, da, dar nu merge, să știți. —Un fax? —Bax? —Un aparat cu care să pot trimite un fax. Trebuie să trimit urgent un mesaj. —O, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mi-a trecut prin cap așa ceva! —E posibil, nu? Mai plauzibil decât doi farsori care bântuie pe aici, fiecare cu treaba lui. Nu prea-ți vine a crede. — Am crezut că s-a terminat cu povestea aia, zise Violet, supărată. Chelnerița ne aduse mâncarea, la care ea îi răspunse automat cu un zâmbet orbitor și cu un „mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]