1,324 matches
-
o rochie neagră, șlițuită în partea stângă până la șold, teniși roșii, un batic verde cu floricele galbene legat la ceafă și o geantă albă de voiaj, pe post de poșetă. Era în mare vervă. Maria a încercat timid s-o chestioneze: - Ești bine, mamă? Ți-ai luat medicamentele de la doctoru’ Ionescu? Știi tu, pastiluțele alea verzi. Hm, iar psihiatrul ăla buzoian care făcea și desfăcea viața pacienților! După masă, Sabina a ținut neapărat să ieșim la plimbare. De fapt nu făcuserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fusese o ingurgitare ritualică, făcută pe muzică tradițională africană, inclusă în compilațiile Buddha Bar. În josul articolului era trecut ca sursă Frankfurter Allgemeine Zeitung. L XXXVI Am primit un telefon scurt de la tanti Cucu. Cu aceeași voce pițigăiată dintotdeauna m-a chestionat cu privire la starea de lucruri din curtea ei. Apoi mi-a comunicat că murise tanti Mizi. Cum? Da, a mâncat un kil de cireșe cu sâmburi cu tot. De la asta i s-a tras. A făcut ocluzie intestinală: un sâmbure i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru început un aer de gravitate pe care însă îl lepădă repede, ca să nu-și strice pofta de mâncare. Când află că Titu Herdelea e ziarist din București și încă de la gazeta guvernului, îl trase într-un colț și-l chestionă amănunțit asupra situației politice, demonstrîndu-i că în județul lui lucrurile merg strună și că el e popular și iubit. În centrul interesului general continuă să rămâie aventura Nadinei, constituind, de altfel, și un subiect la care putea participa toată lumea cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și atunci putem să ne descotorosim de costumele astea blestemate. Închiseră în urma lor cloazonul exterior, apoi așteptară deschiderea din interior. ― Ce-a pățit Kane? Era iar Ripley. Dallas era prea obosit să remarce o intonație bizară în vocea care-i chestiona. Îl urcă pe Kane care începuse să alunece, mai sus, pe umăr, fără să-i pese de creatură. Aceasta nu se mai clintise pe tot drumul până la Nostromo; n-avea de ce să se miște tocmai acum. Un fel de organism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pleacă. Se-alege praful de tot - deci vechea lege a lui Tra hanache junior: „o societate fără moral și fără prințipuri va să zică că nu le are“. Cam aici am rămas. „De unde vitalitatea asta dementă a ta, optimismul ăsta neghiob?“ mă chestionează amicii, mai ales că toți mă știu de cioranian ireductibil, vrednic atlet al deznădejdii, pentru care cea mai mică fărâmă de progres nu e decât un „ălan vers le pire“. Ei bine, să vă spun. Pe de o parte, de la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Macedonski, Iorga și „Doamna cu umbrela“ (Romanelli), am început cu Emil Hurezeanu, în urmă cu câțiva ani, o tandru-ghidușă imersiune televizată în utopia eliadesco-matein bucureșteană, în cheiată la Caru’ cu bere, după ce ne-am recules alături, la Stavropoleos. În fine, chestionat nu demult de Mircea Struțeanu unde aș vrea să realizăm ședința de shooting menită să mă imortalizeze în istoria fotografică a literaturii române, am decretat pe loc: printre mormintele din Bellu. Chose faite. (Apropo: să vă mai spun că, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
județ, nu mai știu exact de unde, o comisie de cercetare a stării copiilor înfiați. În Bichigi foarte multe familii, fie ele de români , de sași sau de șfabi luaseră copii și se purtau cu aceștia normal, adică părintește. M-au chestionat acolo, la primărie, despre toate acestea. Le-am spus adevărul. Un adevăr care mi-a adus un puhoi de mulțumiri pentru multe, foarte multe săptămâni. Eram de-a lor! Eram de-ai lor! Cum Făgetul era aproape sau mai exact
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
traducem". Presimt că va urma o catastrofă. Imposibil să nu ne dăm noi în petic. Ucraineanul scoate o listă cu scriitori români care au fost, deja, traduși la Kiev. Citește numele de pe ea. Majoritatea, scriitori oficiali. "Ce părere aveți?" ne chestionează, inocent. Nu vreau să am nici o părere. Mai ales că mulți de pe listă sunt morți. Or, de mortuis nil nisi bene. Ceilalți se iau, însă, cu mâinile de cap. "Nenorocire, nenorocire", se vaită ei semnificativ. Povestea cu capra vecinului cunoaște
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să obție perfecția. Coralul era un omagiu direct adresat Elenei și cântat parcă de el singur pentru ea. Anunțând Elenei coralul pentru a doua zi, Marcian se simți mulțumit și sorbi cu plăcere dintr-un pahar cu Bordeaux. Elena nu-1 chestionase nici acum. Ea singură întreținea astfel secretul plăcut și își pregătea impresiile. Se auzi telefonul lingă care Nory veghease pentru ca muzica să nu fie turburată. Nory luă receptorul și făcu Elenei un semn de alarmă. Apoi țipă cu vocea ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
timp, cu o sticlă de care atârnau pânze de păianjen. A șters-o cu grijă în fața lor, a destupat-o și le-a turnat în pahare. Doctorul Luca l-a îndemnat să guste, pîndindu-i reacția. "Ei, ce zici?" l-a chestionat triumfător. Vinul era, într-adevăr, excelent. Julius s-a convins că faima de "cunoscător", de care se bucura bătrânul, în materie de vinuri, era perfect întemeiată. Pe la al patrulea sau al cincilea pahar, doctorul a început să se lamenteze că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fi mult mai sigur dacă băiatul ar fi' încă în viață. Așa că urmă o regulă simplă: predecesorii săi Gosseyn observaseră că atunci când se ivea o criză, armata prelua controlul. Așa că, nimic mai simplu, își concentră atenția asupra ofițerului care-l chestionase: Draydart Duart, al cărui grad era cu siguranță un fel de Comandant General. După cum anticipase, Draydart își reveni repede din șocul inițial. După care se răsuci brusc și se-ndreptă spre o porțiune de perete de lângă tronul imperial. Ajuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în vieața mea". La Chicago a trăit, la abatoarele cele mari a trebăluit unchiul Tonăs, mulți ardeleni și bănățeni apucaseră în timpurile de atunci calea împărătească în vremea pe când, în Lumea Nouă, bântuia prohibiția. Despre asta de pe urmă l-am chestionat și moșulică multe nu știa să zică, doar despre cutare dimineți geroase își amintea și de cozile cu negri, și alții asemenea, care stăteau la coadă, la farmacii la apotică, vorba lui ca să capete niscai alcool contra răcelii, a gripelor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
capăt în afacerea asta. Se uită la Ashargin. - Oamenii ăștia, de pe distrugător. Deduc din mesajul dumitale către căpitanul Free că pe distrugător sunt prizonieri. Gosseyn aprobă. - Exact. - Și vrei să-i aduci aici? De ce? - Mă gândeam că doreați să-i chestionați, zise Gosseyn. Enro, din nou, păru zăpăcit. - Nu văd cum ai putea să folosești ceva împotriva mea, aici. sub puterea mea. Se adresă mașinii. - Ei, detectorule, a spus adevărat? - Vreți să spuneți, dacă dorește să fie aduși? - Da. - El dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la ordin, de obicei pentru a lucra așa că nu crede că sunt prea necăjiți. Gosseyn nu făcu nici o observație. După el, cineva a urcat fără ordin și a lucrat cu spor, fără nici un dubiu. Ar fi putut să găsească vinovatul chestionându-i pe cei patru sute optzeci de oameni cu un detector de minciuni, dar în acest timp flota lui Enro, ajunsă în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn luă dosarul lui Ashargin. Mai lung. Pe pri-mele pagini, naratorul examina în special viața lui Ashargin din momentul în care a ajuns la Templul Zeului Adormit. Abia pe ultima pagină găsi o referire la dosarul lui Gosseyn. Comentariu scurt: "Chestionat la detectorul de minciuni de Enro, Ashargin a făcut mai multe aluzii la Gilbert Gosseyn." Alături se găsea o notă manuscrisă: "De examinat." Paragraful final, privitor la Ashargin era următorul "Căsătoria forțată a prințului și a prințesei Ashargin părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aristoteliană, dar, preocupat fiind nici nu băgă de seamă. Casa doctorului Kair și persoana însăși a doctorului Kair constituiau una și aceeași problemă. Peste câteva minute, dacă totul decurgea normal, unul dintre marii semantiști, specialist al creierului omenesc, îl va chestiona, îl va examina, și se va pronunța în privința propriului său creier. A creierului său, a cărui existență i-a târât pe Hardie și pe într-o vâltoare de evenimente încheiate cu moartea lor. Nimic nu era mai important decât dezvăluirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Patricia din colțul ochilor. Fata căsca și se întindea ca o pisicuță satisfăcută. Ea întoarse capul și-i întîlni privirea. ― N-ai nimic să mă întrebi? ― zise ea. Făcu un rapid calcul mintal. Era clar că nu putea s-o chestioneze în privința lui Crang. Și nici nu știa ce-i putuse ea spune lui Thorson. Nu slujea la nimic să discute despre lucrurile de care Thorson habar n-avea. Așa că Gosseyn zise prudent: ― Cred că, în mare, cunosc situația destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
capăt în afacerea asta. Se uită la Ashargin. - Oamenii ăștia, de pe distrugător. Deduc din mesajul dumitale către căpitanul Free că pe distrugător sunt prizonieri. Gosseyn aprobă. - Exact. - Și vrei să-i aduci aici? De ce? - Mă gândeam că doreați să-i chestionați, zise Gosseyn. Enro, din nou, păru zăpăcit. - Nu văd cum ai putea să folosești ceva împotriva mea, aici. sub puterea mea. Se adresă mașinii. - Ei, detectorule, a spus adevărat? - Vreți să spuneți, dacă dorește să fie aduși? - Da. - El dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la ordin, de obicei pentru a lucra așa că nu crede că sunt prea necăjiți. Gosseyn nu făcu nici o observație. După el, cineva a urcat fără ordin și a lucrat cu spor, fără nici un dubiu. Ar fi putut să găsească vinovatul chestionându-i pe cei patru sute optzeci de oameni cu un detector de minciuni, dar în acest timp flota lui Enro, ajunsă în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gosseyn luă dosarul lui Ashargin. Mai lung. Pe pri-mele pagini, naratorul examina în special viața lui Ashargin din momentul în care a ajuns la Templul Zeului Adormit. Abia pe ultima pagină găsi o referire la dosarul lui Gosseyn. Comentariu scurt: "Chestionat la detectorul de minciuni de Enro, Ashargin a făcut mai multe aluzii la Gilbert Gosseyn." Alături se găsea o notă manuscrisă: "De examinat." Paragraful final, privitor la Ashargin era următorul "Căsătoria forțată a prințului și a prințesei Ashargin părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aristoteliană, dar, preocupat fiind nici nu băgă de seamă. Casa doctorului Kair și persoana însăși a doctorului Kair constituiau una și aceeași problemă. Peste câteva minute, dacă totul decurgea normal, unul dintre marii semantiști, specialist al creierului omenesc, îl va chestiona, îl va examina, și se va pronunța în privința propriului său creier. A creierului său, a cărui existență i-a târât pe Hardie și pe într-o vâltoare de evenimente încheiate cu moartea lor. Nimic nu era mai important decât dezvăluirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Patricia din colțul ochilor. Fata căsca și se întindea ca o pisicuță satisfăcută. Ea întoarse capul și-i întîlni privirea. ― N-ai nimic să mă întrebi? ― zise ea. Făcu un rapid calcul mintal. Era clar că nu putea s-o chestioneze în privința lui Crang. Și nici nu știa ce-i putuse ea spune lui Thorson. Nu slujea la nimic să discute despre lucrurile de care Thorson habar n-avea. Așa că Gosseyn zise prudent: ― Cred că, în mare, cunosc situația destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se convingă că e la locul ei, în timp ce citea. Tăie din capul paginii cuvântul „respondenți“ - sună rău, noi evităm radicalele - și puse în loc „creștini“, iar la final scrise, în loc de „un singur respondent“, „un singur abonat al ziarului Universul, din cei chestionați“. — Felicitările mele, domnule coleg, e foarte bine, vă puteți socoti angajat, spuse apoi primul redactor. Bine-ați venit printre noi! Permite-mi însă să-ți spun dumneata, cred că suntem congeneri. Eu sunt născut în 1854, la fel ca răposatul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întrețineau conversații preliminare cu bărbații. Se opri în fața uneia dintre fete. Era mai puțin tânără decât păruse de la distanță, probabil trecuse de treizeci de ani, dar arăta bine și era foarte vioaie. Zâmbi cu amabilitate, dar impersonal, înainte de a-l chestiona: - Numele, vă rog? Își spuse numele și mormăi ceva... că vine din satul Glay. Femeia îi mulțumi, după care continuă: - E nevoie de câteva minute ca să vă găsim dosarul. Nu vreți să luați loc? Nici nu observase scaunul. Se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
revărsa continuu că auzise de venirea unui "scluptor". Sculptor, l-am corectat eu. Și se gândise că fiind eu un oaspete de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. ― Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicîndu-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]