1,574 matches
-
cădea în prăpastia uimirii de sine. Și erau mulți amuțind de-nfricoșarea de-a rămîne doar unul din tufișuri obscure ar fi apărut vreo dihanie ațîțată de hărmălaia atroce a grupului fratern încît ai fi zis că se îndreptau spre infern. Chicoteau pe ascuns strivind între dinți crenguțe crude din copacii cuminți și așa înaintînd pe cărare spre închinare ramuri de alun îi binecuvîntau a întîmpinare iar pe unde cărarea urma prin vreo desimne li se trezea în minte cuvîntul din vechime
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
lor mici flori purpurii. Din una dintre ele se auzeau strigătele unui cuplu care făcea dragoste, o tîrfă, bănuia matelotul Houston, și un marinar. Houston se lăsă pe vine în nisip, la umbră, și ascultă pînă cînd nui mai auzi chicotind, pînă cînd cei doi încetară cu gîfîielile și o șopîrlă se apucă să șuiere la streașina cabanei - un tril scurt, introductiv, apoi o serie de gîgîieli aspre, întrerupte - ghi-co; ghi-co; ghi-co... După un timp, bărbatul ieși afară - era tuns soldățește
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
Piramide, Sfinx etc.) și descoperă un neașteptat erotism exotic. Englezul dorește să-i introducă pe români (doi bărbați și o femeie) într-o orgie sexuală. Aceștia asistă uluiți pînă la un punct, după care se iau de braț și pleacă chicotind de la locul faptei. Alături de astfel de întîmplări, puteți găsi descrieri amănunțite ale găinilor din curte, mici apologii pentru țăranul român, cugetări despre motanul Raul și tot felul de alte ciudățenii. Ioan Lăcustă intră în anii 2000 cu "o carte alandala
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
cântat. Iar când răgușesc, joacă fotbal, precum odinioară, Cioran, cu craniile lui Yorrick. Poetesele, și mai brave, își ridică tot mai tulburător poalele-n cap - țin neapărat să ne arate Adevărata Stemă. Și păci asurzitoare și Europele vesele ciupindu-se, chicotind. Și zâmbetul Generalului, până dincolo de urechi, care-ți taie urechile cu arcul lui tandru, de oțel inoxidabil. Pe sub copacii plini de ciori vopsite ca papagalii. Și cizmele celor și mai Egali pe care le lustruiesc tot egalii, lăudând și cârtind
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
fotografiile de pe etajere. Erau printre ele pozele mele din copilărie și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite. Am început să ne jucăm de-a ala, bala, portocala, pe urmă eu am luat-o la fugă, strigându-ți cât mă ținea gura: „Hai, prin de-mă!“ Te-ai luat după mine, alergând din răsputeri prin tre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
doi dansatori cu floricele împrejur, am scris cu litere mari: „Premiul I pentru cel mai bun dansator“ și i l-am trimis respectivului prin poștă. Mulți au făcut haz, dar alții, dezamăgiți, au contestat acordarea distincției partenerului desemnat. — Grozav, am chicotit. — Hai să revenim la chestionar, mă zori Ioana. — Care sunt pictorii tăi preferați? — Leonardo, Piero della Francesca, Rafael, Monet, Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-am mirat. — Pentru că viața este scurtă, nu avem dreptul să ne plictisim
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sporovăiau în așteptarea celor doi bătrâni. La vederea lor, Hliboceanu, care în armată fusese gradat, a ieșit din grup și, cu o mutră ghidușă, a luat poziția de drepți și a comandat scurt: Atenție! Pe un rând, adunarea! Când cărăușii, chicotind, s-au alineat, a comandat: Drepți! Pentru raport, înainte! Apoi, cu pas soldățesc, a ieșit în întâmpinarea lui moș Dumitru și a lui Pâcu. S-a oprit la câțiva pași de ei și a raportat: Domnule căpitan! Grupa cărăușilor, formată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scriitură atât de dureros muncită, încât economia ei pare natu rală... Să zicem că scriu un fragment cu titlul tulburător... Am făcut o pauză și i-am pus foarte firesc mâna pe mâna ei design. — „Oi de pripas, încântătoare“... A chicotit și am profitat ca s-o pup discret pe gât. Și-a retras mâna. — Despre ce-ar fi vorba acolo? Ar fi vorba... (m-am încruntat ca să câștig timp). Ar fi vorba despre un cioban din satul meu din copilărie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
două whiskey-uri. Am tras un gât mare, pentru curaj, și i-am spus: — Dacă vrei, mergem împreună la femei. în „cartierul roșu“, quartier chaud, rânduri rânduri de indivizi în pardesie și șepci înfundate pe ochi traversau întunericul, unii furtiv, alții chicotind prostește între ei, prin fața vitrinelor luminate pe dinăuntru cu neon roz, unde creaturi feminine de toate calibrele și culorile, în bikini creponat, sau doar cu string și paiete, se agitau, unele dansând, sau nimic făcând, iar altele în geam ciocănind
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și-l îndemnă să citească povestea cu Viteazul și Osul Pelvian, ceea ce atrase din partea lui Nur Iulian recunoașterea ignoranței sale desăvârșite într-ale limbii ruse. Știindu-l că are l’âme cochonne, anticarul pescui atunci un manuscris și-i traduse chicotind satira lui Lucian din Samosata numită Cinicul, în care un bătrân filozof înfulecă la un ospăț sumedenie de vulve de scroafă în oțet. Când i se reproșează necumpătarea, neobrăzatul bătrân răspunde: „Ce-are o vulvă cu vârtutea mea?“ Aici, îl
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
casă, oftă și plecă să-și ajungă copiii. La praznic merseră și autoritățile locale, primarul și secretarul primăriei, care apărură doar după înmormântare, la poarta cimitirului. Și, desigur, șeful de post. Directorul școlii nu mai putu să meargă. Unii spuneau, chicotind, că nu l-a lăsat nevastă-sa. Băuse de dimineață, la înmormântare era deja beat și plânsese de râdeau copiii... Când intrară în local, sala era deja plină. Petrache își invitase foștii colegi de partid, să-i fie alături în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
merge mult pe intuiție, mai ales că este tot mai convins de talentul său de prozator. Prea s-a risipit până acum în multe! Publicitate și-a făcut suficientă, îl salută toată lumea, copiii îl arată cu degetul, fetele mai măricele chicotesc când îl zăresc pe stradă... Fiindcă era vorba de „elementul-om”, cum trebuie selectat „personalul”, să zicem, o nouă angajată? Metoda a descoperit-o singur, deși s-ar putea să fie aplicată și de alții. Desigur, contează „ce pui de la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era simțit în aburii de vin fiert. Muzicanții suflau în alămuri care erau încălzite cu rachiu din plin. Flăcăii își lepădaseră de mult cușmele și sumanele și băteau zăpada înghețată. Fetele chicoteau pe la stogurile de fân atinse de zăpadă. Galbenul stins al fânului era învăluit de zăpada albă care pălea în bujorii fetelor rușinoase. Cele mai îndrăznețe se prindeau în joc. Moșnegii și babele își dezamorțeau oasele pe prispă sau în casa
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
unul stătea de-a amija și-și spunea numărătoarea, ceilalți se ascundeau care pe unde apucau: după un dâmb, Într-o groapă, după trunchiul gros al unui stejar ori În frunzișul des al altui copac, aproape sau mai departe.Râdeau, chicoteau, se certau, se Împăcau și iar o luau de la capăt. Când veni și rândul lui Ionucu, el sta la locul de amijat și număra din zece În zece până la o sută.Tovarășii lui de joacă s-au ascuns cât mai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
avântă direct în subiect, de teamă ca frumusețea tulburătoare a Annei să nu-i trezească vreun fior căruia nu ar mai fi știut să-i facă față ca-n vremea primei apariții a romanului. — Cu ce treburi..., cu ce treburi..., chicoti Anna, întrezărind fiorul căruia autorul nu ar mai fi știut să-i facă față ca-n vremea primei apariții a romanului. Cu treburi importante, de bună seamă, dar despre asta vom avea timp să stăm de vorbă pe îndelete. Nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ce-o să-ți facă maică-ta! Sssst! se rugă Miluță. Parcă ești beat, sau vii de la femei! continuă fata, fără să se sinchisească, nepăsătoare chiar, c-un fel de bruschețe în glas, lipindu-se de ușă să-i facă loc. Chicotind nerușinat, mărunt, îl lovi cu genunchiul în spate. Spune-ne, nene, și nouă ce se întâmplă? Lasă-l în pace, tu! N-o asculta! îi luă apărarea cealaltă fată. Jenat de stânjeneala lui caraghioasă, ameți descoperind mirosul parșiv-languros pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gol. Miluță își aminti valul uscat de căldură arzătoare de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stăteau înșiruiți sub o pătură: un băiat și o fată slăbuță, cam de opt ani, și o fetiță grăsuță de cinci-șase ani. Lanark îi recunoscu: erau copiii din apartamentul de vizavi. — Salut tuturor, spuse el. Cei mari rînjiră și micuța chicoti acoperindu-și fața cu palmele, de parcă ar fi vrut să se ascundă în spatele lor. Doamna Fleck îi spuse îmbufnată: — Mama lor a dispărut, nenorocita. — A dispărut? Unde? — De unde să știu eu unde dispar oamenii? Acum era aici, și în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nume. Vă însoțește cineva? I-am zis că nu. — O să-mi arunc o privire ca să ne asigurăm. Ați putea să mă ajutați-mă să mă urc? A insistat să intre în fiecare compartiment și să se uite sub scaune. A chicotit cînd l-am ajutat să coboare și m-a spus că sînt foarte puternic. Apoi s-a oferit să-mi ducă rucsacul, dar eu mi l-am pus mai bine pe umeri și l-am rugat să-mi sugereze unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oaselor și se frecă la ochi. — Plecați de-aici! Ce știți voi despre mare? le zise el. Săriră pe podea, de unde băiatul strigă: — Știm totul despre mare! Ai buzunarele pline cu scoici, hahaha! Ți-am umblat prin buzunare! O zbughiră chicotind și trîntiră ușa. Lanark se ridică simțindu-se neobișnuit de odihnit și de relaxat. Pielea tare de pe cot nu se mai întinsese. Se îmbrăcă, făcu sul manuscrisul și ieși. Vremea se schimbase în mod surprinzător. Ploaia mohorîtă și vîntul biciuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu-i? — Față-palidă! țipă băiatul. Cîți ani are măgarul tău? — O sută, țipă Față-palidă. — Vezi, am av’t dreptate! spuse băiatul. Acu’ tre’ să-mi dai o liră. întinse palma spunînd: hai, plătește! Copiii care auziseră disputa șușoteau și chicoteau, iar unii le făceau semne unor prieteni care stăteau deoparte. N-am nici o liră, zise Thaw înspăimîntat. — Da’ ai promis. Nu-i așa c-a promis? — Da, a promis, , spuseră mai multe voci. A pus pariu p-o liră — Tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din nou lista cu nume. Thaw era deprimat că toți pe care-i cunoștea alegeau latina. Alese și el latina. Elevii latiniști făcură rînd la ușa unei alte clase care dădea în hol. Fetele care aleseseră latina erau deja acolo, chicotind și șușotind. Doar o clipă îi trebui lui Thaw să o observe și să se îndrăgostească de cea mai frumoasă dintr ele. Era blondă și îmbrăcată într-o rochie deschisă la culoare, așa că privi holul încruntîndu-se absent, sperînd că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șteargă de la treabă cînd poftesc. Femeile, niciodată. Pe cer încă era lumina zilei, dar nu și pe străzi, iar felinarele erau aprinse. Băieții de vîrsta lui mergeau cîte trei-patru, fetele, două cîte două, iar grupurile de ambe sexe trăncăneau și chicoteau la ușile cafenelelor. Thaw se simțea inferior și i se părea că toți ochii sînt ațintiți asupra lui. Șușotelile pe care le auzea păreau să îi ia în bătaie de joc privirea absentă pe care o arbora pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar deasupra capului ți se leagănă o grindă de zece tone în macara. — E cumplit! Dar nu sînt reguli împotriva chestiilor ăstora? — Ar trebui sa fie o cale liberă în mijlocul atelierului, da’ cînd lucrezi la McHargs, nu-i ușor. Coulter chicoti. S-a întîmplat ceva ciudat ieri. Tipul dirija coborîrea unei grinzi dintr-o macara; știi și tu, stătea sub ea dirijînd coborîrea cu mîinile înu poți auzi un cuvînt în vacarmul ăla); cum îți zic... mai jos, mai jos, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
început-o noaptea trecută, spuse Molly. Cel puțin asta a fost intenția, dar mama dorea să mă uit la televizor și ne-am certat. S-a încheiat în momentul în care am fost dată afară în noaptea re-e-e-e-ce și ne-e-e-e-a-a-a-graă. Chicoti. Eu! Pe tocuri. — Părinții nu-ți dau voie să ai o viață a ta, zise o voce cu răutate. Alte voci îl încurajară. — Tata nu mă lasă... — Maică-mea tot zice... — Anul trecut, taică-meu... Se gîndi să participe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]