1,541 matches
-
dreptate - există o discrepanță în felul în care publicul judecă comportamentele sexuale aberante ale bărbaților și ale femeilor. Sigur, reacția oficială la ceea ce a făcut Sheba e foarte severă. Toți spun că a făcut o crimă „odioasă“. Dar în spate, chicotesc. Când am intrat într-un bar ieri-seară să cumpăr țigări, fața Shebei a apărut pentru o clipă pe ecranul televizorului; imediat, un val de râsete lubrice a cuprins barul. „Nebunatica“, l-am auzit pe unul zicându-i amicului alăturat. „N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cineva care cobora foarte apăsat pe scări și în cameră a apărut un băiat dolofan, blond. — Ula, ula, a strigat Richard, aplecându-se și desfăcându-și larg brațele. Iată-l pe Ben, ula, ula. Băiatul s-a dus la el, chicotind. Richard l-a luat în brațe și l-a întors cu capul în jos. — Cum se vede de acolo de jos, Benno? l-a întrebat în joacă. Sheba se uita la ei cum se prostesc și zâmbea. Polly, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am mai spus, a zis ea. — Nici chiar lui Sue? — Nu. De ce? — A, nimic, doar mă gândeam că poate ar fi mai bine pentru tine să nu-i spui lui Sue. Nu e un om rău. Dar nu e... Am chicotit. Poate fi un pic gâsculiță, nu? Sheba a dat din cap. — Ai dreptate. N-o să mai spun nimănui. Mult mai târziu, când în sfârșit Sheba mi-a spus adevărul despre relația ei cu Connolly, când am aflat tot ce lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
suni? a întrebat ea. Pentru că ea ți-ar putea spune, dragă, că nu obișnuiesc să-i subvenționez garderoba. — Uitați, am răspuns eu, Sheba are găuri în pantofi. Nu cer lucruri frivole. Sunteți încă mama ei, nu? — O, a zis ea, chicotind, îți mulțumesc că mi-ai amintit. Hai să ne lămurim. Te ocupi de bugetul Shebei? Bun, asta e tocmai nimerit. O să vrei să-ți cumpăr și ție o pereche de pantofi? — Doamnă Taylor, am zis eu, sunt perfect capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
spune ea, să nu-i arate cât de mult o enerva. Să vorbim despre vârsta ta și astea... a zis el. Apoi a făcut o pauză, de parcă ar fi cântărit dacă să spună sau nu ce avea în minte. A chicotit din nou: — Ți-e frică că ți s-a lărgit păsărica. Îl mai auzise spunând lucruri urâte și înainte, spune ea - lucruri despre oamenii de la școală care o îngroziseră prin vulgaritatea lor agresivă. Dar trecuse peste ele zicând că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-ți arăt. I-am luat brațul drept și mi-am trecut buricele degetelor în sus și în jos, de la cot la încheietură. Era un lucru curajos. N-o mai atinsesem niciodată pe Sheba atât de intim înainte. La început, a chicotit. — Doar mă gâdil, a zis. Nu, nu, am zis. Închide ochii. Încearcă să simți. Și-a închis ochii, iar eu am continuat să-mi plimb degete de-a lungul brațului ei ca un fus. După o secundă sau două, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tras brațul din nou. — Oprește-te, a zis ea repezit. Îmi dă fiori. Și-a rulat mâneca în jos. Apoi a sunat telefonul, iar Sheba a sărit să răspundă. Știam că era Connolly după cum a început să șoptească și să chicotească. A luat telefonul, s-a repezit în toaleta de la subsol și a închis ușa. Am stat, dând nervoasă din picioare, așteptând-o să se întoarcă. Când a ieșit, zâmbea. — O, nu-mi place deloc să fac asta, Barbara, dar va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
minute, m-au pus să aștept o jumătate de oră chinuitoare înainte de a se ocupa cineva de mine. Iar atunci, în timp ce mă spălau pe cap, s-a întâmplat să deschid ochii și am văzut-o pe scârboasa care mă spăla chicotind și strâmbându-se spre una dintre fetele de peste capul meu. A avut noroc că nu aveam chef de ceartă, pentru că altfel ar fi beneficiat de partea ascuțită a limbii mele. După ce părul mi-a fost gata, am avut exact atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cap cu încredere. Sheba nu e o snoabă. Ea vorbește cu toată lumea, Sheba. Nu mă refeream la clasa socială, Brian. Nu e faptul că nu ești destul de fin, Brian... Atunci ce, ce vrei să spui? — E că... oh, nimic, am chicotit eu. — Ce e? — Ei bine, e mai mult o chestiune de vârstă. Shebei îi plac bărbații mai tineri, știi. Mult mai tineri. Am tăcut o clipă. — Adică, se întâmplă cumva să știi că are o relație ciudat de apropiată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prea înalte. În copilărie, ar fi putut să se mulțumească și cu o prietenă sau două, niște fetițe la fel de ciudate, potrivite cu stilul ei, dar nu, Alice voia să fie una dintre fetele populare - una din creaturile alea superficiale, care chicotesc mereu și ale căror picioare, Alice ar fi putut să jure, niciodată nu atingeau pământul. Ca și ele, Alice ar fi vrut să plutească deasupra planetei - înaripată, delicată, imună. Cea mai mare problemă a unei fete populare părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe-o ființă cu prea multe sentimente. Elaine era prima eroină a cărei poveste se termina prost - Alice o lăsase într-un apartament din Phoenix, singură, doar cu o pisică rea. Nu era mândră de asta, dar, pe parcursul cărții, autoarea chicotise de vreo două ori fericită. Ea și Irene s-au privit în ochi preț de câteva secunde, iar Alice a simțit durerea provocată de ceea ce era limpede: Irene n-o plăcuse nici înainte de toată tevatura cu romanul. Ce realizare, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui Irene se ridica și cobora ca bătut de vânt. Genunchii i s-au acoperit repede cu sânge. Uită-te unde ești, a spus ea, aproape fără suflu, aproape ca un ecou. Ești acasă. Ahmad a închis ochii. Andy a chicotit, dar, în decorul ăsta, râsul copilului a părut absurd. Jina s-a clătinat pe picioare, gata să cadă, însă Mike era acolo. A luat-o în brațe, iar brațele lui erau calde. Jina și-a îngropat fața în pieptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de suferit... Hai să mergem acolo unde ne trimite! E noapte și poate că e supărată că nimeni nu vrea s-o aibă în pat. Pe dușumea, am replicat, fiindcă patul nu poate s-o țină la un frecuș. Am chicotit cu Marius până am ajuns în camera noastră și am adormit cu zâmbetul pe buze. Nu era așa de rău pe cât mi se păruse la început și simțeam că o să-mi placă pe-acolo, mai ales că aveam strania senzație
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
toți te consideră lichea, ajungi să te porți ca atare. Pentru Dumnezeu! Ce cauți aici ? — Ei bine, chiar așa. Ce-oi căuta? — Te afli aici cu totul Întîmplător, nu ? Treceai pe-aici și ai observat... — Pe legea mea! zise el chicotind și pocnind din degete. Nu, nu glumesc. Bănuielile tale sînt neîntemeiate. Zău că nu... De fapt s-au Încurcat rău niște ițe, foarte ciudat... Dacă asta-i părerea ta, ar fi mai bine să-mi explici și mie. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ta. — Dar la ce-i servește să le facă tărăboi pentru atîta lucru? — Știi... poimîine-i zi de leafă... Pe cincisprezece... Mai vrei o ceșcuță? — Da, cu banii jos. Bucătarul Își puse țigara pe un colț al mașinii de gătit și chicoti. I-am urmărit privirea, care i se Îndreptase undeva În jos, spre șasiu. De unde stăteam eu, vedeam foarte bine Întreaga albie oglindită Într-un reflector lunguieț. Cele cinci umbre priveau tăcute și nemișcate focul... Parcă erau prinși Într-o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era stăpîna. Dar, mai Întotdeauna, privirile Îi erau ca ale unui cîine ce-mi cerșea mila sau În cel mai bun caz zîmbea servil, ca și cînd s-ar fi simțit vinovată. În asemenea momente, ca să nu se simtă stînjenită, chicoteam eu, la fel de servil pentru că așa consideram eu că sînt oamenii: le place să le arăți că te scalzi În aceeași mocirlă. Deoarece În inimile noastre noi nutrim gîndul secret că totul e mizerie pe lumea aceasta... Ne redobîndim respectul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de sinucidere... Era un soi de nebun... Îi era În fire... el trebuia să facă ceva deosebit, spectaculos pentru a atrage atenția lumii... precum unul căruia Îi face plăcere să aibă pieptul plin de decorații. Oare peste un minut va chicoti sau va ofta la telefon?... Dar, vai! Un sunet ciudat... scîrțîitul unei balamale... și un țipăt Îngrozit mi-a izbit auzul... o voce răgușită, consternată, cuprinsă de panică... Am pus receptorul În furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe alții. Le dădeam de citit romanele despre colectivizarea forțată, le predam tipologii de partide politice și, respectiv, modele ale umanului din antichitatea elină până la umanismul modern. În final, le ziceam: cine are alte curiozități, să citească din manual. Ei chicoteau, făceau mișto. Erau tineri în jur de 17-18 ani. Deștepți foc, cei de la Mate-fizică 3. Cu alte cuvinte, alte vârste, alte discipline. Inserție, septembrie 2004. După îndelungi cugetări americane (vezi jurnalul bloomingtonian de mult mai la vale), m-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Am să păstrez cât voi putea pe yahoo primul mesaj de la Walizada. Am învățat-o să îmi scrie. Stăteam alături la două computere, al ei și al meu, și îi arătam cât de repede ajunge mesajul de la una la alta. Chicotea ca în fața miracolelor. Nu este așa de mare distanța în timp. Eu am avut acces la e-mail din 1998, iar cu un an înainte a demarat mai serios și telefonia mobilă în România. După ce s-au tot minunat, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Maddox. La IT, puțin mai încolo, tot la etajul ăsta. Ia-o o dată la stânga, apoi de două ori la dreapta și o să-i vezi biroul. —Mulțumesc. Încă o chestie. E însurat? —Aidan Maddox? O, Doamne. Nu, nu e însurat. A chicotit scurt și a spus: Și nici nu sunt șanse să fie vreodată. L-am găsit și m-am oprit lângă biroul lui, privindu-l din spate și dorindu-mi să se întoarcă. Hei, i-am spus degajat. Și-a rotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai repede putem să plecăm. Scuzați-ne. —Tăiați-o de îndată ce nu mai rezistați, i-a spus Leon lui Aidan, apoi am rămas iar singuri. Să fi fost cei doi tipi care au fugit la baie cu o punguță de plastic chicotind ca două școlărițe sau momentul în care niște biete fete cu doar șase luni până la dezintoxicare au început să scoată bucăți de pui cu smântână din cornurile din aluat cu ou și să-și mânjească fața ceea ce l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Aidan, ne-am întâlnit cu tatăl lui Janie la mahazinul de fehometale, zicea să-ți spunem că a terminat în sfârșit gah-ajul și te așteaptă să-l vezi. Cât e de când l-ați demah-at voi doi...? Apoi bătrânul Maddox a chicotit. —Poate vrei să știi ce făcea la mahazinul de fehometale? l-a întrebat pe Aidan. Deodată îi sclipeau ochii și părea amuzat - trebuie să fi fost din cauza băuturii. Cumpăra vopsea, asta făcea. Vopsea albă, apropo. Pentru casa lor din Bah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pierderea protezelor sau orice altceva. Dar nu ne-a păsat nici cât negru sub unghie, noi ne distram de minune, ghemuiți în bazinul minuscul de antrenament, cu alți nouă începători, făcând semne de OK cu degetul mare și cu arătătorul, chicotind și dându-ne coate ca niște școlari. În a treia zi, ne-au dus să facem prima scufundare în mare și, deși eram la nici patru metri adâncime, am fost purtați într-o altă lume. O lume a liniștii, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am rămas cu privirea pierdută în monitor. Îmi venea să urlu, dar n-avea să ajute la nimic. — Hai să facem ceva sâmbătă seară, a propus Jacqui. —Cum? Nu ți-ai programat nici o partidă de pocher în doi? —Încetează. A chicotit. Tocmai ai chicotit. —Ba nu. —Ba da, Jacqui. S-a gândit puțin. —La naiba. Oricum, hai să facem ceva sâmbătă seară. — Nu pot. Am Super Sâmbăta în Hamptons. Oh! Ce noroc pe tine, gagico. Asta spunea toată lumea când auzea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
privirea pierdută în monitor. Îmi venea să urlu, dar n-avea să ajute la nimic. — Hai să facem ceva sâmbătă seară, a propus Jacqui. —Cum? Nu ți-ai programat nici o partidă de pocher în doi? —Încetează. A chicotit. Tocmai ai chicotit. —Ba nu. —Ba da, Jacqui. S-a gândit puțin. —La naiba. Oricum, hai să facem ceva sâmbătă seară. — Nu pot. Am Super Sâmbăta în Hamptons. Oh! Ce noroc pe tine, gagico. Asta spunea toată lumea când auzea că mă duc acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]