1,084 matches
-
ușor aplecat spre dreapta, cu litere mari, rotunde, egale îmi spunea să sun la doamna Petricius. „Sună, Simioane. Curaj!“, mă îndemna petecul acela de hârtie pe care tot răsucindu-l și întorcându-l de pe o parte pe alta, în lumina chioară de pe holul ducând spre apartamentul doamnei Petricius, îl pipăiam tremurând, toropit de triste nedumeriri, de parcă mi-aș fi găsit atunci sufletul, văzându-l pentru întâiași dată, îl țineam între degete și nu știam ce să fac: să-l mototolesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se Învârtă Între pantaloni negri, cămăși negre și rochii negre la serviciu, așa că probabil era mai sigur să nu mă abat de la regulă. Am format numărul Penelopei de la bancă. Hei, eu sunt. Ce mai faci? —Ei... Ai un noroc chior că ai plecat din porcăria asta de galeră. Kelly mai are vreun post liber? Da, aș vrea eu. Dar ascultă, vrei să cunoști pe toată lumea În seara asta? —Pe toată lumea? —Ei, nu toată lumea, doar pe cei cu care lucrez direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a silit pe Fud să stea cuminte în pivniță, ducându-i whiskey, sandvișuri cu salam și reviste porcoase șutite de la Moravuri. Uite așa s-a fofilat atunci, grație carismei lui de față palidă cu mațe pestrițe și a unei bafte chioare, iar mai-marii din poliție nu au aflat niciodată că un tip mort jefuise magazinul de spirtoase Happy Time, condusese un La Salle furat până în fața ușii sergentului Turner „Buzz” Meeks, apoi trăsese câteva focuri de armă în peretele camerei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
năzbâtiile noastre nu prea au excelat. Totuși, s-au petrecut câteva întîmplări, nu extraordinare, dar care merită osteneala de a mă opri la ele. Printre colegii de curs inferior, care veniseră cu noi la modern, era și Constantinescu Teodor, zis Chiorul, un băiat foarte simpatic și cu ochi frumoși chiar, dar poreclit astfel pentru că, de câte ori era ascultat, căsca ochii atât de mari și îi repezea holbați înainte, de credeai că mai au puțin și-i ies din orbite. Felul în care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un băiat foarte simpatic și cu ochi frumoși chiar, dar poreclit astfel pentru că, de câte ori era ascultat, căsca ochii atât de mari și îi repezea holbați înainte, de credeai că mai au puțin și-i ies din orbite. Felul în care Chiorul își bolovănea ochii în cap dădea clasei impresia că atunci, pentru prima oară în viața lui școlărească, bietul nostru coleg află că pe lume există o materie de învățămînt care poate da naștere la întrebări atât de încîlcite! Era o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
întrebări atât de încîlcite! Era o plăcere să asiști la o examinare a lui. Odată, în clasa a V-a, a fost scos la Istorie, cu o întreagă serie de "C". Aveam "Războiul troian", și Marin Dumitrescu, profesorul, ajungând la Chiorul, l-a întrebat: ― Spune-mi dumneata, Constantineseule, cine era Ahile și cine era Hector! Chiorul, care habar n-avea măcar ce era cu "Războiul troian", holbă ochii conform obiceiului, rotindu-i ca un veritabil cameleon: când spre profesor, când spre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în clasa a V-a, a fost scos la Istorie, cu o întreagă serie de "C". Aveam "Războiul troian", și Marin Dumitrescu, profesorul, ajungând la Chiorul, l-a întrebat: ― Spune-mi dumneata, Constantineseule, cine era Ahile și cine era Hector! Chiorul, care habar n-avea măcar ce era cu "Războiul troian", holbă ochii conform obiceiului, rotindu-i ca un veritabil cameleon: când spre profesor, când spre clasă. Aștepta să audă un cuvânt măcar, de care să se agațe cu dibăcie și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un veritabil cameleon: când spre profesor, când spre clasă. Aștepta să audă un cuvânt măcar, de care să se agațe cu dibăcie și să-l dezvolte până când va recepționa altul... Dar cuvântul salvator nu mai sosea! Marin Dumitrescu, observând că Chiorul era neliniștit, făcând impresia că poate să răspundă la întrebare, dar nu știe cum să-nceapă, și văzând că pare în același timp mirat de așa întrebare, în realitate foarte ușoară, încercă să-l ajute cu marea lui bunăvoință, care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ni l-a păstrat în amintire ca pe un profesor ales: ― Stai, nu te neliniști, gîndește-te bine, să nu faci vreo confuzie... Vorbeam despre "Războiul troian", nu? Ai fost atent la răspunsurile date de către colegii dumitale? ― Da, don' profesor! încuviință Chiorul foarte puțin convins... ― Ei, atunci? Dar să presupunem că n-ai învățat lecția din cartea de Istorie, deși era suficient să fi fost atent la explicație sau s-o citești măcar o dată, că nu este altceva decât o poveste... tot
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
studiază "genul epic" nu? ― Da, don' profesor! răspunseră tocilarii. ― Ei, cred că prima epopee cu care ați făcut cunoștință este "Iliada" lui Homer, nu? ― Da, don' profesor! ― Ei, bine, Constantinescule, cum începe "Iliada"? Și fără să mai aștepte răspunsul lui Chiorul care, dealtfel, n-ar fi venit niciodată, Marin Dumitrescu începu să ne recite cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă, ce-Aheilor, mii de amaruri aduse!" și așa mai departe... nu? ― Da, don' profesor! afirmă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ar fi venit niciodată, Marin Dumitrescu începu să ne recite cu glas cald: "Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă, ce-Aheilor, mii de amaruri aduse!" și așa mai departe... nu? ― Da, don' profesor! afirmă cu multă convingere Chiorul. ― Ei, acum ți-ai amintit cine era Ahile? ― Da, don' profesor! făcu Chiorul cu ochii strălucitori, și se pregăti să dea răspunsul. Dar el avea o specialitate a lui, neîntrecută decât de Ionaș Moscu, de a răspunde: tare, limpede, impresionant
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Cîntă-mi, Zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patimă crudă, ce-Aheilor, mii de amaruri aduse!" și așa mai departe... nu? ― Da, don' profesor! afirmă cu multă convingere Chiorul. ― Ei, acum ți-ai amintit cine era Ahile? ― Da, don' profesor! făcu Chiorul cu ochii strălucitori, și se pregăti să dea răspunsul. Dar el avea o specialitate a lui, neîntrecută decât de Ionaș Moscu, de a răspunde: tare, limpede, impresionant, chiar când nu știa ce să răspundă! Își alcătuia o frază indiferentă din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cumva din bancă "1457", se poticnea, mai repeta de câteva ori: "la anul... la anul", și rămânea cu anul în gât, în hohotele de râs ale clasei. De data asta, însă, răspunsul avea să fie de alt gen. ― Da! începu Chiorul, că întotdeauna începea cu o afirmație... Ahile a fost... adică Ahile Peleianul făcea parte din... "Iliada"! Marin Dumitrescu surâse îngăduitor și spuse: ― E ceva, dar ce vrei să spui cu asta, că făcea parte din "Iliada"? Ce era "Iliada"? ― Da
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spui cu asta, că făcea parte din "Iliada"? Ce era "Iliada"? ― Da... "Iliada" era... cum să spun... ca un fel de cruciadă! ― Ha, ha, ha! râse cu poftă profesorul. Și Ahile? ― Da... Ahile făcea parte! ― Bun... dar Hector? ― Da! afirmă Chiorul, apoi scutură capul și mai întrebă o dată, holbîndu-și ochii și mirîndu-se cât putu de tare: Hector? ― Da, Hector... ce, n-ai auzit niciodată numele acesta de Hector? accentuă profesorul. Chiorul se-nsenină la față, înveselit că, în sfârșit, va da un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ahile? ― Da... Ahile făcea parte! ― Bun... dar Hector? ― Da! afirmă Chiorul, apoi scutură capul și mai întrebă o dată, holbîndu-și ochii și mirîndu-se cât putu de tare: Hector? ― Da, Hector... ce, n-ai auzit niciodată numele acesta de Hector? accentuă profesorul. Chiorul se-nsenină la față, înveselit că, în sfârșit, va da un răspuns bun. ― Ba da, am auzit! Hector era câinele lui Ahile! O explozie de râs, de răsunară pereții, izbucni în clasă. Băieții hohoteau în frunte cu profesorul care, în cele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
auzit! Hector era câinele lui Ahile! O explozie de râs, de răsunară pereții, izbucni în clasă. Băieții hohoteau în frunte cu profesorul care, în cele din urmă, fu nevoit să-și șteargă lacrimile! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Altă dată, tot la Istorie, și tot Chiorul, pe când profesoral explica despre "Năvălirea barbarilor', ne-a făcut să ne tăvălim de râs prin răspunsul pe care l-a dat. Profesorul, examinând sumar lecția precedentă, înainte de a o începe pe cea de zi, a întrebat clasa: ― Ostrogoții au năvălit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Profesorul, examinând sumar lecția precedentă, înainte de a o începe pe cea de zi, a întrebat clasa: ― Ostrogoții au năvălit singuri, sau au mai fost însoțiți de cineva? El se gândea, desigur, la Visigoți. Clasa n-a știut să răspundă, însă Chiorul, foarte serios, a ridicat degetele. ― Știi dumneata, domnule Constantinescu? ― Da, don' profesor! ― Ei, spune atunci! ― Da. Ostrogoții n-au năvălit singuri... ― Așa! îl întrerupse satisfăcut profesorul. ― Ei, continuă Chiorul apăsat, au năvălit împreună cu nevestele lor! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Într-o zi, în clasa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gândea, desigur, la Visigoți. Clasa n-a știut să răspundă, însă Chiorul, foarte serios, a ridicat degetele. ― Știi dumneata, domnule Constantinescu? ― Da, don' profesor! ― Ei, spune atunci! ― Da. Ostrogoții n-au năvălit singuri... ― Așa! îl întrerupse satisfăcut profesorul. ― Ei, continuă Chiorul apăsat, au năvălit împreună cu nevestele lor! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Într-o zi, în clasa a VI-a modernă, s-a întîmplat una boacănă de tot, însă nu din pricina Chiorului. Era iarnă, dar nu ninsese până atunci. Cerul, însă, și frigul nu prea puternic
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
atunci! ― Da. Ostrogoții n-au năvălit singuri... ― Așa! îl întrerupse satisfăcut profesorul. ― Ei, continuă Chiorul apăsat, au năvălit împreună cu nevestele lor! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Într-o zi, în clasa a VI-a modernă, s-a întîmplat una boacănă de tot, însă nu din pricina Chiorului. Era iarnă, dar nu ninsese până atunci. Cerul, însă, și frigul nu prea puternic, plăcut chiar, ne vesteau primii fulgi pe care-i așteptam cu nerăbdare să cadă din clipă-n clipă... Băieții veniseră de câteva zile cu paltoane, cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu știa prea bine românește; iar elevii îl duceau cum voiau ei, mai ales când era vorba de traducere. Prima oră de Germană după vacanța de iarnă. Toți așteptam sosirea profesorului cu multă voie bună, pregătiți de râsete și gălăgie. Chiorul este mort de oboseală și-i vine s-adoarmă de-a-npicioarele. A sosit de la niște rude din Focșani chiar în noaptea trecută și nu mai poate de somn. Se hotărăște să se culce cu capul pe bancă, pe undeva prin fund
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
neregulate sau declinări, îi punea notă rea și-l trimitea la loc! În această primă oră de Germană, după vacanța de iarnă, toți erau convinși că ne vom distra "gras" și că vom râde cu lacrimi la ora lui Fischer. Chiorul s-a aranjat în fund, ca să se mai odihnească de drumul greu, făcut iarna pe frig, și, înainte de a-și pune capul pe bancă, i-a spus lui Löbel Harry: ― Bă, Harry, când o fi haiul mai mare și s-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
râde mai vârtos, fă-mi și mie cu cotul, ca să râd și eu! ― Bine, dom'le, lasă, n-avea grijă, tu culcă-te acolo, liniștit, că-ți fac eu semn când o fi de rîs! Nici n-a ațipit bine Chiorul, că Fischer a și intrat pe ușă și, ghinion, a dat de Zănescu Ștefan afară din bancă. Bineînțeles că scena la care ne așteptam s-a repetat și de astă dată: l-a luat pe Zănescu de-o ureche și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ținut seama de tradiția de armistițiu, între bancă și catedră, din prima lecție de după vacanță, și a-nceput să asculte: ― Să puftească buierii: Azimioară Ion... Boroianu Ion... și Condurățeanu Vasile! Statistica imediată: 2X3=6 în total, și "la revedere, mogarilor!" Chiorul dormea sforăind ușor și poate visa la caltaboșii, tobele și trandafirii mâncați de sărbători, în familie, la Focșani! Fischer continuă: ― Să mai puftească și buierii: Cohn Zalman, Constantinescu Teodor... și Dinulescu Stelian! Löbel, când aude că-l cheamă pe Chiorul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Chiorul dormea sforăind ușor și poate visa la caltaboșii, tobele și trandafirii mâncați de sărbători, în familie, la Focșani! Fischer continuă: ― Să mai puftească și buierii: Cohn Zalman, Constantinescu Teodor... și Dinulescu Stelian! Löbel, când aude că-l cheamă pe Chiorul la lecție, se zăpăcește și-i face semn cu cotul în coaste: ― Chiorule... bă, Chiorule! Chiorul crede, după convenția făcută, că se râde în clasă, și-odată, în liniștea aceea mormântală, sare-n sus în bancă, bate cu mîinile-n pupitru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de sărbători, în familie, la Focșani! Fischer continuă: ― Să mai puftească și buierii: Cohn Zalman, Constantinescu Teodor... și Dinulescu Stelian! Löbel, când aude că-l cheamă pe Chiorul la lecție, se zăpăcește și-i face semn cu cotul în coaste: ― Chiorule... bă, Chiorule! Chiorul crede, după convenția făcută, că se râde în clasă, și-odată, în liniștea aceea mormântală, sare-n sus în bancă, bate cu mîinile-n pupitru și-ncepe să râdă ca un scos din minți, de unul singur: ― Hă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]