646 matches
-
are, pomi cu mere d-aur coapte? Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orașele-i de-odată se trezește și se duce Sus în curțile din Memphis, unde-n săli lumină luce.? Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pîn-în zori. Vezi Iordanul care udă câmpii verzii Palestine: Dintre vii cu struguri de-aur se ridic mândre coline, Pe Sion, templul Iehovei, o minune îl privim; Codrii de măslin s-amestec printre lunci de dafin verde, Chidron
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare: De măști rîzînde lumea este plină, De comedianți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a nopții slavă Ei prea cu molcomișul și fără de gâlceavă Intrară în cetate... oricare repezi Și începur-în toții a da și a snopi. Tăiau bătrâni și tineri, din mic până la mare, Ostași în floarea Vârstei și tinere fecioare... Și[-s] chiote, blesteme din inimă, rărunchi. 20Prin porțile cetății curgeau pân în genunchi Șiroaele de sânge... pe pruncii cei de țâță Ii aruncau în flăcări, să nu rămîe viță Și urmă de Troada... Și dând în vistierie Grămezile de aur răpeau cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
puțin-câte-puțin, cu teamă, respect, curiozitate mărită și interes nedefinit, până când Va atingea cu un deget sau două coada racului, ferindu-se de cleștele amenințător care venea, leneș, spre degețel apoi, prindea racul de coadă și rotindu-l deasupra capului scotea chiote de bucurie adresate zeului războiului. În culmea fericirii, repeta figura până când un alt rac se apropia, Întâmplător sau nu, de cealaltă mânuță dolofană și cum-necum, condus de mirosul de cărniță vie, confunda degetul cu o râmă bine-crescută și Îl prindea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
le facă zvânt din fața „huței”, un fel de scrânciob făcut dintr-o funie legată de un crac mare al agudului impozant. Atent să nu fie lovit de scrânciob, Va mai ridica privirea către cele două fetițe care chicoteau și scoteau chiote de bucurie și fără să urmărească ceva anume, privirea lui se lipea de volănașele rochițelor fluturate de vânt și nu știa dacă i se părea lui sau fetele Își desfăceau picioarele prea mult, oferind privirii oarecum interesate și ceea ce nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
abia dădură peste Bozoncea într-un colț, mai la urmă. Nu mânca, nu bea. -Lați văzut pe Cocîrță? îi întrebă starostele. - Nu. Stai, că pică Sandu acum și ne spune. Către ei se îndreptau și cirezarii. Se auzeau lăutari și chiote din prăvălia neluminată, cu geamuri afumate și înalte. Era mai mult o petrecere, că locul aducea bani. Unul vindea, altul cumpăra, cum s-ar 64 zice, nu era degeaba. Împrejur, numai negustori, fuduli și ghiftuiți, cu obrazul plin, duhnind și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câmpia Munteniei era acoperită de un omăt gros și șoselele se înfundaseră. Noaptea cădea repede. Pungașii jucau stos la căldură. Căsca Florea de plăcere: - Ce bine e... - Bine, ai? ,,." - Așa să-mi fie toată viața! - Îți zice oasele bodaproste... Auzeau chiotele vântului de afară. Pe geamuri se împleteau florile frigului. - Mă, ce fel de hoț oi fi tu? se mira Oacă. - Hoț pârât, să n-am spor! râdea Nicu-Piele. Și mai răsuceau foițele soioase: - Trei ochi! - Șapte ochi! scuipa Florea. - Doi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
drepte. I-a 159 luat o frică pe pungași! Se uita Horea împrejur, se uita Oacă. Nu erau obișnuiți. Parcă tot mai bine era în mahalalele lor, la golitul buzunarelor! Pe cerul lucios și verde răsăriseră stelele. Auziră din depărtare chiotele negustorilor beți. Zurgălăii săniilor sunau ușor în aerul rece. Puseră mâna pe retevei și lăsară focul. S-au apropiat de drum. Se auzeau șinele de fier tăind zăpada. Iute i-au cădulit pe grânari. Florea a ridicat țeava scurtă a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sângele cald al boilor. Câinii se repezeau în cizmele parlagiilor. Ăștia nu se speriau cu una, cu două. Loveau cu topoarele și cu țintele. Câte unul din ceată trăgea o piele după el, dar n-apuca să fugă. Precupeții dădeau chiot și ieșeau cu ciomegele. Turma se întărită de mirosul sângelui. Al lui Gogu tot nu se lăsa până nu fura un bojog roșu, năclăit, de pe buturugile negustorilor, ori vreo bucată de zgârci cu copită cu tot. Pe urmă, o luau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lume, și zbirii n-au mai avut pe unde să fugă. Un băiat a sărit și-a deschis ușile cuștilor. Într-o clipă s-a golit căruța. Pe hingheri abia i-au scos mahalagiii până-n Grivița, urmați de huiduielile și chiotele copiilor. Veta a închis poarta în urma dulăilor. Ei hămăiau încă spre groapă. Studentul râdea de isprava dinilor. - Și zi, era să le rămână ciolanele pe-aici. - Da, îngînă ea. - Dacă nu eram noi... 259 A grăbit pasul. Capul u ardea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
A scos șișul. Ușa s-a dat de perete și în prag îl văzură pe Bozoncea. Luna îi lumina umerii puternici și juca pe preșuri. Îl ținea c-o mână pe Gheorghe, care gâfâia asudat. Încă se auzeau lăutarii și chiotul curvelor venind din urmă. - Aici erai, Paraschive? a întrebat starostele. Didina a căzut pe așternuturi. A înțeles cel tânăr. Stăpânul s-a întors către codoș: - Asta o fi muierea lui, Treanță, că tu mi -lai trimis la însurătoare. Și -la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbesc de bani... Starostele tăcea îndîrjit. Privea împrejur și nu știa încotro s-o apuce. Așezările omenești erau pe aproape, dar cum să mai deosebești ceva prin negura care se lăsase și cine să te audă dacă ai striga în chiotul vîntului? - Gura, că dă benga-n voi! rosti în cele din urmă. E vorbirea, ce-i facem? - Nainte, hai nainte! zise Dumitru înfricoșat. Se mișcară în neștire. După vreo jumătate de ceas, ieșiră la o margine. Nicăieri, nici o lumină. Cine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei. Împăratul surâse, soarele surâse și el în înfocata lui împărăție, chiar stătu pe loc, încît trei zile n'a fost noapte, ci numai senin și veselie, - vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta cerului. Și-i puse mama numele: Făt-Frumos din lacrimă. 317 {EminescuOpVI 318} Și crescu și se făcu mare ca brazii codrilor. Creștea într-o lună cât alții într-un an. Când era destul de mare, puse să-i facă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe jumătate topită. La prima bătaie a pendulei, din cele douăsprezece, cupele se ciocniră cu clinchet una de alta și luminile fură stinse de servitori, preț de câteva secunde, ca și cum lumea s-ar fi oprit din mersul ei. Se auziră chiote și chicotit, plastroanele bărbaților străluceau în întuneric, iar copiii se încurcau în picioarele oamenilor mari. Anica își ascunse capul în poala mamei ei. Generalul tuși. Alexandru căuta să distingă prin beznă silueta Iuliei, cu talia mică strânsă bine în corset
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zona. Cerul ne iartă. Nu și semenii. Când e sub masă, bietul om nu se mai simte sub vremi. Bietul trup omenesc a fost chinuit și de asceza medievală, dar și de haremul viciilor actuale. Viața înseamnă și pete de chiot dionisiac. Bărbatul își ceartă nevasta și când nu știe de ce. Fiind convins că știe ea. Femeile își pot înșela bărbații și de ciudă că nu au nici un motiv. În sfârșit, s - a lăsat de băutură, Dumnezeu să - l ierte! Ostentația
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
La capătul drumului, îl aștepta nevasta și cei doi fii ai săi: Naganok și Zagadok. Încă un mic efort și va fi cel mai fericit om din Ținuturile Arctice! De bucurie simțea nevoia să scoată pe gâtlej cât mai multe chiote cu care, în același timp, să-și încurajeze și câinii. Deși se grăbea, trebuia să fie atent, atât el cât și câinii, la ravenele destul de mari săpate în blocurile de gheață, la crăpăturile sau crevasele, apărute ca din senin, ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și deodată, o dau iar într-o sârbă îndrăcită... hora se strică și rămân numai cei care pot. Cu obrajii în flăcări, cu o poftă sălbatică flăcăii se prind pe după umeri într-o sârba așa de vijelioasă, cu dupăială și chiote sălbatice, de crezi că a venit sfârșitul lumii. Stai și te întrebi; ce descătușare de energii nebănuite stă în acest tineret.. Bătrânii se feresc la o parte și privindu-i, își răsucesc mustața în sfârc, cu tristețe, dar și cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și mult prea matură pentru anii ei. Îngândurată, fata trecea prin minte imagini de la horă... În urechi încă îi mai răsunau alămurile și chiotele flăcăilor. Dar, o întrebare îi stăruia în minte... De ce Tudor, feciorul Privighetorului din Ținutul Fălciului, îi luase apărarea împotriva obrăzniciei lui Lisandru. Tudor era un tânăr respectat în tot ținutul, cu educație în școlile din occident, stipendiat de Titu Maiorescu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
strigat după ei. S-au dus către ea. După ce s-a hrănit bine și i-au și mai cinstit cu câte un pahar de vin, le a spus: mulțumesc frumos, băietani, că m-ați scăpat și de găină și de chiotul mașinii. Trăiască Patria Noastră! Trecusem, de nenumărate ori, pe lângă această catedrală pentru mântuirea sufletelor aproape de sfârșit, ale celor care, decenii la rând, au slujit țara, pe noi toți ne-au slujit, cu pricepere, încredere și devotament. O slujiseră, ne-au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pierită sub șalul de lînă și În casa mică veche de lîngă gard patul Florichii servitoarea cămășile ei de americă ligheanul cu smalțul sărit sînii moi de femeie trecută bine de patruzeci plăcere și greață nevoia de a trăi și chiotul de izbîndă al vieții ca acest strigăt al cocoșului cînd nimic nu prevestește Încă zorile noapte fără sfîrșit timp Împietrit pietrele astea fost-au vreodată călcate cu adevărat de tălpile umbrelor care mă bîntuie mereu În spate mereu mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încăpățînarea de a demonstra că fuselajul ruginit mai poate să zboare, că poezia se poate supune docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
descoperindu-le pe adolescente. Erau patru, Între cincisprezece și șaptesprezece ani, lângă dușuri, chiar În fața șirului de chiuvete. Două dintre ele, În slip, Își așteptau rândul; celelalte două se zbenguiau ca niște zvârlugi, sporovăiau, se Împroșcau cu apă, scoteau mici chiote: erau goale pușcă. Spectacolul era de o grație și de un erotism nespus; nu-l meritase, zău. Sexul i se Întărise În chiloți; și-l scoase cu o mână, se lipi de suportul chiuvetei, iar cu cealaltă mână Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trezeau când noi ceilalți ne culcam și se apucau să filmeze. Nu era chip să adormi sub fulgerele blițurilor ori țintuit de ochiul roșiatic al videocamerei, mai ales că, de fiecare dată când ne descopereau În fața obiectivului, scoteau niște mici chiote de surpriză și se chemau unii pe ceilalți pentru a ne arăta Încântați cu degetul. Bătrâneii se luau la ceartă după fiecare fază controversată, strigând „Ofsaid!“, „Dați puțin Înapoi!“, „Poziție nefirească!“. Ex-președintele era cel mai relaxat, soția i se afla
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]