641 matches
-
cu lei și o aruncă Într-o oală cu vin, mai face câte un chef cu vin de Burdusaci, sătul său natal. O clipă și-l ia conviv pe Mihai Ursachi pentru a-i citi la ureche cum: Învălurau cu chiot băutură/ Holtei pizmași albiți În țintirim/ Și sărutau hoțește prea plăcute/ Femei cu buzele muiate-n vin”. Sarabanda versurilor rupte din viile ce Îmblănesc colinele Iașilor va continua până În ultimul poem intitulat ,, Ca vinul de când lumea” și În care poetul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
tistimelele desfăcute, cu coadele resfirate, toți înviorați de băutură, vorbeau deodată ori cântau; câteodată, aceste petreceri se sfârșeau și cu strașnice păruieli. Lăutarii, nelipsiții lăutari, cântau la ureche de inimă albastră, din când în când auzeai câte un oftat prelung, chiote, glasuri răgușite. Când soarele începea să apună, grupurile se sculau și începeau să plece, lăutarii se mai țineau după câte unii mai „damblagii“, iar pocnetele oalelor sparte răsunau neîncetat până ce grădina se deșerta. Fiindcă obiceiul tradițional erea ca, după ce au
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în cînd din moartea acestui loc în care sînt tare singur. Dan David mi-a trimis cu o lună în urmă ultima lui carte, "Lorelei". O harababură simpatică! Dar am impresia că se diluează pe carte ce trece! Bășcălia și chiotul n-au dat niciodată mari cărți. Deseori sînt contrariat că poeți evident slabi sînt ridicați spre ceruri. Iaru (Florin n. red.), de exemplu, un măscărici simpatic și ingenuu la nivelul limbajului, este unul dintre cei supralicitați. Eu nu știu lista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și sora mea, Oltea părinții n-au catadicsit să ne facă și scrânciob. De aceea, toată dupăamiaza fugeam la gârlă, căci în luncă era un scrânciob din nuiele, tare fain. Copiii erau atrași, ca muștele la miere. Mari și mici, chiote și veselie. Toată lunca răsuna de strigătele noastre. Pierdeam noțiunea timpului și rămâneam într-o atmosferă de entuziasm până se însera. Uitam că acasă mai erau treburi de făcut și mama nu reușea să le facă față. Vitele trebuiau scoase
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
acele momente! Înfofoliți în cojoace, nu simțeam de loc gerul. Înotam prin troian, aveam obrajii roșii ca sfecla, nasurile înghețate și genele prinse în ciorchini de promoroacă. Făceam pe boierii la vale și pe caii la urcat coasta. Ce mai chiote, ce mai veselie! Răsunau până departe ecourile strigătelor noastre. Dar, cel mai frumos era la Iordan, la Sfânta Sărbătoare a Botezului Mântuitorului. Preotul Arcadie Repta ieșea cu enoriașii la râu, la Suceava, pentru a face agheasma și-a desfășura tradiționala
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fost mișcat până la lacrimi că un călăreț atât de falnic m-a băgat În seamă pe mine, umilul Gregor. I-am răspuns cu respect și am călărit mai departe, văzându-mi de drum, când, după cotitură, am auzit În urma mea chiote, răcnete, zăngănit de arme. Mi-a fost frică, netrebnicul de mine, și m-am ascuns Într un tufiș, rugându-mă fierbinte la Sfântul Apostul Petru să mă păzească de primejdie, eu nefiind În stare să țin o sabie În mână
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vreau prizonieri, spuse Conrad. N-am ce face cu ei. Ori o să atârne În furci, ori Îi isprăvim acum, pe dată. Toți sunt trădători și le slujesc ucigașilor și trădătorilor, așa că judecata lor va fi scurtă. Apoi, dintr-odată, izbucniră chiote de război. Facle se aprinseră și oșteni Înarmați până În dinți răsăriră de peste tot. Tânărul prinț Împreună cu ai săi traseră săbiile și se aruncară În luptă. Erau luptători Încercați și armele lor do borau totul În jur. Dar dușmanii erau numeroși
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unison cu a celorlalți: toți eram frumoși! Acestea erau spiritele care au săvârșit puja pentru Shri Shiva la Oradea, aceasta a fost lumina care ne-a îndrumat. În momentul când a fost invocat puternicul zeu, micuța (?!) Palimala a scos un chiot de bucurie, repetat apoi de mai multe ori, la invocarea altor aspecte divine. A trecut după aceea din brațele tatălui în ale unei mătuși, apoi în ale alteia, până a adormit în baia de vibrații... Finalul unei zile fericite și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cazarmă” scrisă de Al.Vlahuță la 28 aprilie și publicată în Glasul Bucovinei la 9 mai 1919: Într-o sară, la cazarmă, sub copaci abianfrunziți, Dorobanții joacă hora, joacă brâul fericiți. După haină-s muncitorii de la brazdă, de la sat; După chiot sunt feciorii unui neam eliberat. Mai de-o parte, pe cărare, trecătorii stau și-admiră, „Cum, se poate, atâta viață să stârnească-o biată liră?” Un școlar de latinească, îmbrăcat pe românește, Cu ființa lui întreagă jocurile urmărește... Și-l
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la românii din Bucovina, comuna Straja și locuitorii ei sunt lucrări și de cercetare etnografică îmbinată cu cea folclorică. În lucrarea despre Straja, partea privitoare la ritualul nașterii, a nunții și înmormântării ocupă spații largi, iar descrierea valoroasă. Strigăte și chiote din Straja, bocete din Straja și satire asupra țiganilor sunt părți ale monografiei. Deosebit, Dimitrie Dan a desfășurat și o fructuoasă activitate de muzeograf și conducător al unei astfel de instituții din Cernăuți. * Păstorul Păstorul. V. Sesan, în Glasul Bucovinei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Simionovici; „Strigături” din colecția Procopie Jitariu; „Cele zece porunci ale mamelor”, „Urături” (Hăit) din colecția P. Jitariu; „Vifor” (poezie) de Al. Vlahuță; „ Creștine, ferește-te de stiliști” de Moș Nicolae; „Cântece” din colecția P. Jitariu; „Însemnătatea laptelui pentru hrana gospodarului”; Chiot către cei cu plugul (Poezie) de Vasile Militaru; „Mărțișor” din colecția P. Jitariu; „Ion Creangă”; „Amintiri din copilărie” de I. Creangă; „Mărgărit bețivul” de Jean Bart; „Cântec” (poezie populară); „Clește ține-l, ciocan dă-i” de Leca Morariu; Ghicitori; „Frunză
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Iacob Feller, era un ins de vreo 30 de ani, cu figură de intelectual manierat. Sub această înfățișare se ascundea însă o brută, un cîine!" Sîmbăta aveau parte și de distracție: "Seara, într-o clădire vecină, petreceau utemiștii. Muzică, veselie, chiote. La aceste petreceri venea și o verișoară de-a mea, Antoaneta Maxim. Care s-a căsătorit cu Faierștain, unul din politrucii mei! Destinul a făcut să ne întîlnim, mai tîrziu, călău și victimă. Și să fim (aproape) cumnați..." În timpul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fi spus, tablagii, lichele, dame grăsuțe și necizelate, în fine, o mahala în toată regula. Îți dădeai seama în ce loc te afli numai după scaunele șubrede, zgâriate și arse de mucuri de țigară de cine știe când, înjurăturile și chiotele care umpleau fondul sonor al salonului și mirosul de tărie din aceea împuțită, care nu iese nici cu toate gea- murile deschise. — Sachi Disperatu’, domnișorule Vasile, râde Ion Pribeagu, amicul lui Mihail, întrebat despre unul dintre pseudonimele sale. Așa am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Că i-a spus, nu l-a lăsat. Zice măi Pandele, dragă, nu-i frumos ! Vezi pe domnul cel de colo, ăl’ urât și cam burtos ? și Pribeagu arată spre un țigan din capătul salonului, care se potrivea perfect descrierii. Chiote de râs în sală. — Tot așa o burtă mare, i-a spus bunicuța, o să-ți crească de vreodată ai să te mai joci cu puța ! Ei, și s-a speriat al meu Pandele, l-a cuprins cu frigurare, când gândea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Stați, și așteaptă să se facă mai liniște. Să mă mai dreg puțin, domnilor și doamnelor. Permiteți-mi să vă prezint un tânăr aspirant care vă va bucura c-un cântec. Oftaturi și câteva huiduieli din sală. Urmate de un chiot de bucurie al lui Pribeagu, care i-a acoperit pe toți. — Haideți, distinși domni, doamne și domnișoare... Cum să se nască artiști noi dacă nu sunteți îngăduitori cu ei ? Cine știe, poate într-o zi domnișorul mă va prezenta pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atâtea întrebări și amintiri, Cristi abia dacă a închis ochii. A stat întins câteva ceasuri doar pentru ca alcoolul și fumul mult pe care le înghițise la Răcaru să-i iasă din plămâni, din ficat și din haine. Pentru ca zâmbetele și chiotele din sală să se estompeze și să le poată da mai ușor la o parte, pentru o judecată clară, spera el, o judecată care nu a venit de fapt niciodată, pentru că nu există putere a rațiunii atunci când sufletul unui om
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iubit... Te-au iubit...“. Și iar câteva secunde de liniște. — Of, dragul meu... Of, dragul meu, cât îmi ești de naiv... Te-au iubit, zici... Te du, atunci. Te du, hai ! Hai, la Răcaru cu tine, și bucură-te de chiote și zarvă ieftină, căci să ții minte, Cristian dragule, să ții minte, căci mi-ești ca un fiu, să ții minte de la mine și să te ferească Domnul de ziua aia blestemată când îmi vei da dreptate, oamenii care aplaudă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
minunăție pe viu. „Bis, bis“ se striga și după a treia sau a patra audiție și cu greu îi îmbuna Cristi să mai schimbe repertoriul. Acceptau o melodie, două, hai, trei, și o cereau din nou, insistent, cu aplauze și chiote, pe cea cu „zâmbetul de heruvim“. Și nu era vorba numai despre versuri și despre linia melodică, au încercat mai mulți în alte crâșme să-și surprindă publicul cu Zaraza, dar degeaba. Ajungeau să fie huiduiți și jigniți pe scenă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vaporașul pentru a se plimba pe lac, într-o scurtă călătorie romantică, pe când apusul se stingea în apă. Se găseau, desigur, gustări de toate felurile, dar și restaurante, iar în 1936 se deschide tot aici și marele Muzeu al Satului. Chiote de copii te asurzeau din mulțimea de călușei, leagăne, mașinuțe și avioane, care se ridicau și se învârteau, în timp ce adolescenți bezmetici încercau labirin- tul cu oglinzi, peșterile sau zidul morții pentru motocicliști. În Cișmigiu, pensionarii jucau de zor table sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mustul intrându-ți printre degetele picioarelor și să nu-ți fie jenă de o ușoară excitare. Să te murdărești tot și să-i strivești cu bucuria unui copil care se joacă și pentru care viața e nesfârșită, iar fericirea un chiot. Și-apoi să intri și tu în butoi și să fermentezi deopotrivă. Și să stai. Luni întregi să stai, până ești matur și pregătit. Și-apoi ani întregi poate, într-o pivniță fără lumină, în care se intră rar, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lipit de tine ca un scai și l- ai fi fredonat necontenit. Melodii care te îngenuncheau de durere, dar imediat te ridicau la loc celelalte, pline de viață, de băutură și distracție. Orașul muzicii care nu se termina și al chiotelor și zâmbetelor continue, de parcă nimeni nu ar fi putut obosi vreodată. Nume noi încep să debuteze pe scenele restaurantelor din București. Voci puternice, îndeosebi feminine, calde, încep să cucerească inimile publicului. În ’36, Maria Tănase, o fostă vedetă a Cărăbușului
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ionel, și șchiop de-un picior, se vede imediat trântit cu tot cu scaun pe jos, moment în care toți încep să râdă până la lacrimi. Cu ultime forțe, întins, răcnește : Cine iubește și lasă... Dumnezeu să-l ia de la masă ! Și iar chiote și aplauze. — Băi, fraților, m-am văzut cu Jean alaltăieri, cu Moscopol. M-am întâlnit cu el pe Victoriei, continuă cu poveștile Fernic, pe jos, picior peste picior. — Și ? — Și i-am zis că eu m-am decis ca data
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vină și ei la începutul pauzei, măcar să mă lămurească despre ce e vorba. Cu siguranță vreo altă tâmpenie legată de drumurile mele pe-afară. În câteva minute, orchestra, în frunte cu Cristi, apare în restaurant în aplauzele publicului. Urale și chiote, iar luminile se sting ușor în local, lăsând reflectoarele să lumineze vede- tele ce tocmai urcă pe scenă. Fiecare își ocupă poziția și își ia instrumentul său, în timp ce trubadurul rămâne printre mese, făcându-le semn colegilor săi să înceapă, cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
face bine, că nostalgia ce-l va cuprinde aici îl va ajuta să se regăsească și-i va mai vindeca mintea obosită. Dar a fost exact pe dos. Nu a regăsit nimic din ceea ce se aștepta să revadă. Străzile cu chiote întipărite atât de bine în amintiri erau schimbate și pustii, casele la fel, altele, mult mai mari și mai închise, departe de intimitatea și atmosfera pe care odată le dădeau orașului. Oamenii erau reci, dar mai ales străini. Căci mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de ele, de frică să nu fie înghi- țit și umilit de niște guri imense, cariate și pline de coji de semințe. Periferiile cu luminile lor stinse și cu mirosul putred de ratare, unde niciun reflector nu strălucea și un chiot înso- țit de un scuipat erau aplauzele. În octombrie 1940, România se aliază cu puterile Axei, sub conducerea lui Ion Antonescu, iar în vara lui 1941 intră în război pentru a-și recupera teritoriile furate de URSS : Basarabia, Bucovina de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]