636 matches
-
-și au sorgintea în sistemul complex de rituri practicate mai ales de cărămidarii specializați, de regulă țigani (67), pe perioada facerii chirpicilor pentru case noi. Cărămidarii (țiglarii) i-au impresionat pe copiii satului prin procesul propriu- zis de fabricare a chirpicilor : cu picioarele goale, se amestecă lut cu apă și cu paie, se pun chirpicii în forme de lemn și se lasă să se coacă la soare. Dar mai ales cărămidarii i-au influențat pe copii printr-o serie de practici
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de regulă țigani (67), pe perioada facerii chirpicilor pentru case noi. Cărămidarii (țiglarii) i-au impresionat pe copiii satului prin procesul propriu- zis de fabricare a chirpicilor : cu picioarele goale, se amestecă lut cu apă și cu paie, se pun chirpicii în forme de lemn și se lasă să se coacă la soare. Dar mai ales cărămidarii i-au influențat pe copii printr-o serie de practici rituale și invocații magice de alungare a norilor. Am amintit deja de ritualul îngropării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secrete păzite cu strășnicie de către cărămidari, „pentru că [de s-ar afla] și-ar pierde puterea de a mai lega ploaia” (14, p. 480). Dar ce poate fi ținut ascuns de ochii curioși și fascinați ai copilului ? ! Procesul de fabricare a chirpicilor, mai ales coacerea lor la soare, reclama neapărat vreme frumoasă și însorită. Ploaia ar fi întârziat sau chiar ar fi compromis rezultatul muncii. În această situație, scopul principal al practicilor rituale și invocațiilor magice ale cărămidarilor era acela de „a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
reclama neapărat vreme frumoasă și însorită. Ploaia ar fi întârziat sau chiar ar fi compromis rezultatul muncii. În această situație, scopul principal al practicilor rituale și invocațiilor magice ale cărămidarilor era acela de „a lega ploile” pe toată perioada coacerii chirpicilor (31). În aceste practici și incantații își au originea formulele recitative prin care copiii invocă soarele : Cărămidă lucitoare [udă], Dă, Doamne, să fie soare ; sau Cărămidă moale [necoaptă], Dă, Doamne, soare ; sau Cărămidă arzătoare [care trebuie arsă], Dă, Doamne, să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legare” a ploii : Cărămidă rea [necoaptă], Dă, Doamne, să stea [ploaia] ; Cărămidă veche, Dă, Doamne, să-ncete ; Cărămidă rece, Dă, Doamne, să plece ș.a.m.d. (11, p. 144 ; 13, p. 98 ; 40, p. 90). îndată ce procesul de coacere a chirpicilor era încheiat, ploaia putea fi „dezlegată” : Cărămidă nouă, Dă, Doamne, să plouă. Numărul disproporționat de mare al recitativelor de oprire a ploii și de invocare a Soarelui, față de cele de „dezlegare a ploii”, este simptomatic : scopul principal al practicilor rituale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici și împrejmuită de ziduri cu guri de ochit. În firidele din zid erau așezate ghivece modelate felurit în care se desfăceau mândre niște flori roșii ca focul. Trecură printr-o poartă păzită de ostași și ajunseră în grădina interioară. Împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici unchiul său și nici soția sa nu știau nimic? Gândul că trăia un vis îi copleși sufletul. În a zecea zi, pe la prânz, se zări un sat. Pe coasta muntelui erau împrăștiate ca boabele de orez niște case din chirpici și drept în mijloc se înălța clopotnița bisericii. Satul acela, îl arătă Velasco de pe cal, este pe placul Domnului. După spusele lui Velasco, satul era nou și fusese ridicat pentru băștinașii indieni. Sub îndrumarea unui preot spaniol, indienii învățau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu părul împletit, gol până la brâu, sărind ca un animal de pe o stâncă pe alta. Convoiul se puse încet în mișcare. După ce înconjurară munții pleșuvi, văzură un șir de colibe cu acoperișurile arse din care mai rămăseseră doar pereții de chirpici. Pereții erau scorojiți, ca și când ar fi fost mistuiți de un foc năprasnic, iar copacii care mai rămăseseră în picioare erau goi și negri. Nu se vedea nici țipenie. — Voiam să vă duc până în satul Taxco, le spuse Velasco japonezilor uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sălbatice se preschimbară în ogoare neroditoare de porumb și în livezi de măslini, dar după o vreme locul acestora era din nou luat de deșertul plin de cactuși. Acolo unde erau ogoare se ridicau câteva colibe indiene cu pereți din chirpici și acoperișuri din frunze și ramuri de copac pe care se odihneau câțiva vulturi pleșuvi. Japonezii trecură prin câteva sate părăsite ale căror ziduri de piatră se mai zăreau încă pe dealurile presărate cu șuvițe subțiri de granit. Prin piețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
De cum au trecut cu chiu cu vai de dealurile mici din stânci de granit în după-amiaza celei de-a cincea zile de la plecarea lor din Puebla, sub ochii lor răsări o priveliște cu totul neașteptată. De jur împrejurul colibelor indiene făcute din chirpici era un crâng de pini, primii pe care îi vedeau în această țară, iar alături, se întindeau ogoare bine lucrate. Spre deosebire de pinii japonezi, aceștia erau dintr-un soi cu ace moi, dar erau tot pini. Oh! strigară japonezii într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru lumină mai multă. Camerele din partea de sud au fost terminate mai târziu, prin 1966-1967. Construiește de asemeni pivnița din beton, iar deasupra cămara. Ca anexe gospodărești construiește un grajd mare pentru animale, cu fundație din beton și pereții din chirpici acoperit cu țiglă, magazie, coteț pentru păsări, coteț pentru porci. În testamentul întocmit de învățătorul Marcu în 1947, adresat soției sale Maria Marcu și fiicei sale Mariana precizează că lasă moștenire una casă în construcție, din cărămidă împrejmuită cu gard
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
ploi nu mai circulau deloc. Noua Sulița era orașul de graniță între județul Hotin (Basarabia) și județul Cernăuți (Bucovina). Erau două orașe despărțite de o apă. Noua Sulița bucovineană modernă și Noua Sulița basarabeană (rusească) plină de noroi, case din chirpici și locuitori săraci. Și nivelul material și cultural diferea foarte mult. Bucovinenii aveau la Cernăuți liceu românesc și Universitate cu facultăți în limba română. Aveau conștiința națională dezvoltată. La întoarcerea din refugiu, în vara anului 1941, am găsit casa complet
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
ale lor, ci ale lui personale, galeriile de la ferestre din lemn de nuc, niște aplice, plafoniere, ețetera. De unde știa, l-am întrebat. Se vede din stradă, prin geam. Am intrat înăuntru. Plafonul, într-un loc parcă era din paiantă din chirpici. Fusese construit un zid despărțitor care tăia holul, să separe familiile în trecere, apoi zidul fusese dărâmat, dar cum!... Ferestrele cu feroneria distrusă... jumate din cele zece storuri, rupte, instalațiile sanitare deteriorate, nefuncționând sau scoțând bolboroseli groaznice și împroșcînd cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Pimen ciuli urechile, întrebă din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din vale, a reclădit bisericuța, a zugrăvit chipuri de sfinți pe pereți, și-a ridicat alături o chilioară și și-a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la sfârșitul zilelor mele". De atunci trecuseră mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu hârtiile statului?!, a întrebat pe octavă superioară, pretorul. Păi, conform ordinului primit... le-am adus la... curent! Mândrul vânător Și iată-mă pe fix 1 noiembrie 1932 cătană la poar ta Regimentului 3 Vânători din Bolgrad, renumitul regiment "Trei Chirpici", renume dat de construcția multor clădiri, toate cu parter, construite din chirpici. Regula de aur: când te-mbraci militar întâia oară ferește-te. Iar dacă ți se fură oarece, ia-ți oareceul de la altul. Mi-a dispărut centura, am furat
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
primit... le-am adus la... curent! Mândrul vânător Și iată-mă pe fix 1 noiembrie 1932 cătană la poar ta Regimentului 3 Vânători din Bolgrad, renumitul regiment "Trei Chirpici", renume dat de construcția multor clădiri, toate cu parter, construite din chirpici. Regula de aur: când te-mbraci militar întâia oară ferește-te. Iar dacă ți se fură oarece, ia-ți oareceul de la altul. Mi-a dispărut centura, am furat centura de la altul. În careu, la inspecție, toată lumea avea centură! Totul, și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și am înființat o bibliotecă. Am intrat în 1942. Școala era împărțită prin toată comuna: grădinița la familia Șefcenko, lângă primărie, o sală de clasă la familia Snelcenco, în mijlocul satului, iar localul școlii vechi de peste 100 de ani, construit din chirpici era în partea de sud a satului, lângă biserică. Era nevoie de școală în centru, ulița principală având 3 kilometri. Și cu ajutorul oamenilor, al primăriei și al prefecturii din toamna lui 1942 a început să funcționeze noua școală cu două
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de zi, două epocale obiective, pe care, după ce-și dezinfectase cerul gurii cu aromele tari ale trascăului cotidian, președintele le anunță cu emfază. Avem, pe ordinea noastră de zi, un prim punct de discutat: Unu, Construirea unui grajd din chirpici, pentru ferma zootehnică. Doi, Construcția avântată a socialismului. Anunțând că, deocamdată, colhozul din Goldana nu are chirpici, președintele făcu pauza de rigoare, pentru ca, în dosul acesteia, să lanseze un alt fascinant proiect: Să trecem direct la Construcția desfășurată a socialismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trascăului cotidian, președintele le anunță cu emfază. Avem, pe ordinea noastră de zi, un prim punct de discutat: Unu, Construirea unui grajd din chirpici, pentru ferma zootehnică. Doi, Construcția avântată a socialismului. Anunțând că, deocamdată, colhozul din Goldana nu are chirpici, președintele făcu pauza de rigoare, pentru ca, în dosul acesteia, să lanseze un alt fascinant proiect: Să trecem direct la Construcția desfășurată a socialismului! Parcă simțindu-se atrași de ofertele nenumărate ale hazardului, participanții aprobară în unanimitate propunerile lansate de la tribuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a dat trei milioane nouă sute. Aveam șase milioane acasă, că aveam la un frate un milion jumate și mi-a dat un milion și ceva și cumnatu’ din suta aia de dolari, puteam să mă apuc de casă, lemnărie tot, chirpici făceam eu. M-am întors, am plecat la țară. M-am apucat să fac casă, dar la o săptămână, când s-a dus nevasta să-și ia șomajul, i-a băgat maică-sa în cap să ne mutăm la bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dus acasă la el. Stătea în Vizurești de Ciocănești, Dâmbovița. Țărână. Casă joasă în pământ. Pe întuneric. Mama lipsea, venea nu se știe când. Pereții-tavan acoperiți cu carpete roșii-brocard, Iisuși, cerbi și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri și asperitățile chirpiciului atoateânconjurător. În colțul casei stă o poză, cețoasă, hologramă, parcă, mama cu Marcel, la pușcărie. Fratele, Trandafir, de sub un cerb, făcea cartofi prăjiți în sobă cu lemne. „Era băiat ascultător, deștept, nu se apleca să fure nici o hârtie de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
apărut și ieri, era cerul roșiatic, tulbure, s-a dus lumea la fața locului, au căzut sătenii în genunchi, ca de altă minune. - Hai, Grigore, n-ai văzut ce furtuni au fost, au zburat acoperișurile cât colo, s-a prăvălit chirpiciul, au fost și niște vârtejuri, au învolburat până și leațurile din garduri și nutrețul din șuri, au zis reporterii că-s tornade, dar de... Poate a trăsnit pe undeva, ce mare lucru? - Ei, domn’ profesor, așa-i, anul ăsta nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
l-am purtat în școală "operator produse ceramice!" Am futut atâția bani ca să ajungi la fabrica de cărămizi? La muncă, gata, sau la păscut! Lasă-mă dracului cu facultatea ta, mai sunt doi care vor să ajungă specialiști în făcut chirpici! Iar internat, iar cărți, haine, mofturi. Măi Vasile, copii nu au nici o vină, nu-i mai înjura, te bate Dumnezeu, s-or descurca ei în viață și fără studii, lasă-i în pace. Tu să taci, curva dracului, te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele de chirpici cădeau retezate de la genunchi. Pârâul se revărsa ca o hemoragie galbenă peste poduri. "Cerul și-a rupt apele, spuneau ursitoarele. Până nu naște una, Dumnezeu nu trage obloanele." Focul în vatră își înghițea fumul precum bolnavul de astm tusea; funinginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lama a rămas ras pe veci! Atunci s-au născut și vagabonzii. Ei nu știau cum fusese orașul înainte decât din spusele părinților. * * * Saga caselor Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din piatră, paiantă, chirpici Acoperite cu țiglă, cu tablă sau lemn Învelite frumos, unse cu smoală sau cer, Cu streșini joase, obloane sau fără, Simple, mărunte, albe și mândre, Adăpostind pe stăpânii noștri de frig, De ochiul cel rău al arșiței verii, De zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]