610 matches
-
imens lângă gura Agathei. Stă o clipă și-și admiră opera, apoi apasă cu putere butonul spray-ului și înnegreș te ochii albaștri și dinții albi ai femeii care de-acum nu mai seamănă cu Agatha. Cei trei tineri dispar chiuind pe niște scări care duc spre ieșire. Bătrânul se apleacă și pune vioara inutilă în cutie. Oricum, Haydn a murit acum două sute de ani. Se ridică și pleacă încet. Atomi Când ai ajuns acasă, nu m-ai găsit nicăieri. Te
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
jos. Deschid ușile mașinii și-i zic să urce. Îmi zâmbește complice. Unde mergem? Nu-i răspund, pornesc motorul. Se urcă lângă mine, plină de speranță. Chiar plecăm? Îi spun că nu plecăm pe bune, doar ne prefacem. Vrea să chiuie de bucurie, dar se abține. Demarez și trec de paznic, care a uitat bariera deschisă. Mă uit la ceasul de la bord. Fără zece. Începe să râdă și deschide geamul. Aer curat. O întreb de unde dau drumul la radio. (Am plecat
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și dau miresei, iar mamele dau mirelui. Se sărută mâna părinților. Vornicul, cu o icoană mare în mână, dansează și scoate mirii și nuntașii din casă. Jucatul zestrii miresei (pe fond muzical). Se scoate, de către flăcăi, zestrea miresi din casă, chiuind și strigând: (perne, țoale, covoare, oghealuri, cuverturi). “ Trăiască mama bătrână, C-a făcut zestrea din lână. U, iu, iu pe de dealul gol Că mireasa n-are țol, Și i-a face mirele Când o tunde câinele” Aruncatul pâinii miresei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
și rămas: buruiană de dragoste, pentru leac. Căci și acum el crește în păduri, pe vetre anume, știute de babe făcătoare de dragoste. De Sfânta Maria Mare, merg în zorii zilei câte o babă însoțită de fete și flăcăi care chiuie: „uiu! iu, iu, iu !” Supărat nu se cade să meargă cineva la pădure după Năvalnic: el cere veselie și voie bună. Tinerii duc în mână zahăr, iar baba, îmbrăcată în curată și frumoasă cămeșă albă, zice: „cum năvălește lumea la
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
veselie și voie bună. Tinerii duc în mână zahăr, iar baba, îmbrăcată în curată și frumoasă cămeșă albă, zice: „cum năvălește lumea la zahăr, așa să năvălească și dragostea la mine în casă !” Mai tare și mai cu foc se chiuie când tinerii dau cu ochii de buruiana dragostei, de năzdrăvanul și frumosul Năvalnic. (Năvalnicul) Ghid de lucru: 1. Rezumă subiectul textului. 2. Precizează care este personajul principal, argumentând alegerea. 3. Realizează o scurtă caracterizare a personajului principal. 4. Descrie relația
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
și dau miresei, iar mamele dau mirelui. Se sărută mâna părinților. Vornicul, cu o icoană mare în mână, dansează și scoate mirii și nuntașii din casă. Jucatul zestrii miresei (pe fond muzical). Se scoate, de către flăcăi, zestrea miresi din casă, chiuind și strigând: (perne, țoale, covoare, oghealuri, cuverturi). “ Trăiască mama bătrână, C-a făcut zestrea din lână. U, iu, iu pe de dealul gol Că mireasa n-are țol, Și i-a face mirele Când o tunde câinele” Aruncatul pâinii miresei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
stînga modernistă sau modernismul scurt. Tînărul practicant, în virtutea iuțelii cîștigate, continuă, însă, în silabe, rezumat la un sistem de mișcări născînde, dansul negru al seratei iudee la care s-a tremusat (dacă e constructivist) ori bețivana sîrbă la care a chiuit (dacă e rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trîndăvesc tot mai late în pajiștele unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scîrțîie de coviltirele prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
șapte chipuri din arenă; capul se-ndreaptă semeț spre spate ca pentru a primi vîntul, umerii fetei nu mai au ocrotire, sunt uitați. Hei! Strigătul a eliberat încordarea din piepturile noastre și a lăsat drum liber entuziasmului. Hei! Strigăm cu toții, chiuim, urlăm, batem din palme, ne pierdem suflarea noi, cei din sală în timp ce, în arenă, cai și călăreți par să fi uitat definitiv că în lume mai există timp și stare de repaos. Habar n-am dacă totul a durat douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
miresei. Vătăjeii (vorniceii) veneau cu sticle de rachiu în casă, cu năframă pe băț, cusută de o drușcă (domnișoară de onoare). Când se încărca zestrea în căruțe frumos împodobite se jucau pernele, cuverturile, scoarțele etc. Se strigau strigături și se chiuia. Cânta fanfara de la Grămești, care era nelipsită de la nunțile din Costișa. Nunta se făcea la casa mirelui sau la Căminul cultural (fosta primărie). Mireasa era adusă de mire și nănași. La luarea miresei se rostea o orație lungă. Când tinerii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Am fost conduși până la poartă de către director și colega lui și ni s-a smuls promisiunea că vom reveni. Nedorind să fim nepoliticoși, am acceptat. Ați fi făcut la fel? După ce s-a închis poarta după noi, ne venea să chiuim de bucurie! Sigur că nu vom rata nicio astfel de oportunitate! Nici nu cred că am mai avea zile bune cu... apriga Diana! Pe drumul de întoarcere, Mama ne-a mai dezvăluit o dată mirajul jocului și al puterii divine: ne-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de lux, fie mai sărăcăcioase, din care tot soiul de inși, majoritatea eleganți, ținând de mâini cucoane fandosite, ieșeau și intrau neîncetat, în căutare de mâncăruri delicioase, băuturi fine și muzici care să le facă sufletele să danseze și să chiuie. La Răcaru era la fel. Petrecerea era în toi. Cum au oprit, puteau auzi deja uralele, aplauzele și muzica orchestrei Ion Vasilescu din Ploiești, ce dădea viață întregului cartier de lângă Gara de Nord. Unii preferau să stea afară, savurând probabil ultimele zile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o muză l-ar fi tras de-a dreptul de mânecă. Chiar dacă atmosfera crâșmei era departe de grația operei, chiar dacă venea ca un intrus, un tânăr curat, instruit și cizelat, în mijlocul unei lumi nu întotdeauna elegante, cu gurile pline care chiuiau sălbatic, o lume ce dănțuia pe o muzică considerată ieftină de elite, o lume cu interpreți a căror carieră de multe ori sfârșea pe fundul paharelor, cu cântăreți șterși și secătuiți de vlagă, căutându-și cu disperare mereu câte un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la Cristi, așteptând confirmarea. — E adevărat, prietene, da ! și ridică paharul de vin. Răcaru se va muta în centru, chiar pe Elisabeta, la nici doi pași de Victoriei, vizavi de Cartea Românească, da ! și toți încep să aplaude și să chiuie, bucurându-se că în sfârșit Cristi mai face un pas spre visul său de a cânta chiar în miezul capi- talei. Dar nu de aceea v-am chemat aici, dragii mei. — Ei, dar e mai mult decât mutatul în centru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Pentru muzică ! se ridică energic de la masă. Pentru tango și bucuria lui, pentru ritmurile suave care se vor auzi începând de luna viitoare pe marele bulevard al Victoriei, la unicul Grand Restaurant ! Și toată lumea a început să strige și să chiuie de bucu- rie, urale și îmbrățișări pentru cel care, după mai bine de doi ani de la debut, mai bine de doi ani de exersare și perfecționare aproape seară de seară la restaurantul lui Iosif Răcaru, care îi dăduse șansa afirmării
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tineri de după război a micuțului oraș de pe Dunăre s-a regăsit după atât timp și atât de departe de casă. O zarvă de nedescris s-a creat imediat, au început să se mute mese, scaune, să se strige, să se chiuie și să se bea peste măsură pentru o așa reîntâlnire. — Bibi, nu-mi spune, nu ți-o mai ajunge celebritatea Bucureștilor și ai venit să cucerești și frațujii, râde Mircea, Mircea Niculescu, fost coleg de clasă cu Cristi și cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe mama în halat de baie privindu-te cum înoți într-o piscină luminată și pe oglinda limpede a apei se așternu o peliculă de cenușă în timp ce tatăl tău te-a aruncat în bazin și tu ai aterizat stropind și chiuind de bucurie și se-auzea o melodie în timp ce familia mergea cu mașina prin deșert („Cineva mi-a salvat viața astă-seară,“ zice scriitorul) iar cenușa stropi fotografiile Polaroid ale mamei și tatălui tău ca tineri părinți și peste toate locurile unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
da, cam așa. Da frați mai ai? Am. Și surori și frați; și mai mari și mai mărunței. De eșit la joc ai eșit? Eai, încă nu. Încă n-am 16 ani. Da ai învățat tu a juca și a chiui prin prundurile astea? Cum nu? Parcă n-am auzit eu cântând așa câte o horă hoțească?" Cu bâta mai lungă decât el, șuerând oile, când mai ascuțit, când dulce, înnăbușit, îndemnându-le cu glasul, când răsunător, când din gâtlej, coboară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Acolo vorbește. A fost primar... Nu s-a socotit destoinic față de administrație... Pe urmă la câmp, la coasă... Pe urmă acasă, între albine, amintindu-și de pe când era baciu, și suflând așa dintr-un bucium vechiu de cireș, pe când flăcăii chiuiau prin sat, răspunzându-i... Un capitol, în care moșul cu nepotul se duc la pescuit și în care bătrânul face un adevărat curs de pescuit în apă dulce nepotului (vezi ce rămâne din pagina vânătoare, netriat). Un vițel pe bot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe jos s-au înfățișat în această primă zi. Rechiziția s-a făcut totală în aceiași zi de Duminică. În ajun, treceau călărașii din sate curat îmbrăcați, porniți spre Roman și Botoșani, veseli și cu capetele cailor împodobite cu cordele. Chiuiau și strigau către cei care mai lucrau încă pe ogoare: Haideți, măi, la bătălie! În noaptea de Sâmbătă, noaptea mobilizării, cătră miezul nopții, pe o noapte senină, înstelată și fără pic de vânt, au prins a suna clopotele de alarmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Copii mulți, Bou Negru, Bou Roș. Minunate seri la Telenești. Broscărie. Aici începe codrul Orheiului. Iarmarocul din Telenești ca cel din copilărie de la Pașcani. Sara, lângă iaz, se întorc soldații de la adunat fân cântând din gură și din fluer și chiuind. Noaptea străjerii bat în toacă, ori cântă din trâmbiți... 31 Iulie. Drum de la Telenești la M-rea Gârbovăț în codrii Orheiului, prin Budăi-Oginești. Acest din urmă foarte frumos sat de răzeși. Codrii mari, dealuri uriașe, văi, cotloane, un colț minunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spui, prietine, s-a supus cu voie-bună ungureanul. S-a stârnit în îmbulzeala adunării un râs în cascade, de l-au auzit plutașii care-și legau lângă podul Bistriței catargele. La veselia generală s-a adăogat și mașinuța care a chiuit vesel în partea de sus a trenișorului și lumea s-a grăbit să se acațe pe platforme. Cerul de-asupra pădurilor de brad era siniliu ca vioreaua. 10 Septembrie 1956 Miercuri, 12 septemvrie [VOVIDENIE-NEAMȚ] La ora nouă, în liniștea însorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cântând” (Seaca - Olt). Absența activității umane și a cântecului apotropaic semnalează ieșirea din universul ordonat și intrarea pe fâșia limită, unde sălășluiește răul și unde sunt exilate bolile de descântătoare: „Să te duci/ Unde popă nu citește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde câine nu latră,/ Unde fată mare nu se peaptănă”, „Să te duci/ Și să fugi/ Unde cocoș nu cântă,/ Unde codrul nu-nverzește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde popă nu citește”, „Unde cucoș nu cântă,/ Unde copil nu se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de descântătoare: „Să te duci/ Unde popă nu citește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde câine nu latră,/ Unde fată mare nu se peaptănă”, „Să te duci/ Și să fugi/ Unde cocoș nu cântă,/ Unde codrul nu-nverzește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde popă nu citește”, „Unde cucoș nu cântă,/ Unde copil nu se botează” (GrivițaGalați). Afecțiunile izgonite pe tărâmul inanimat nu au victime potențiale, dar pentru neofit deșertul acționează ca spațiu purificator de tot ce e uman. Și în basme lăcașul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pe bunica, soția lui V.S.Iftime o chema Ancuța și era fata lui Ion A Roșcăi. Era o fimee blondă foarte harnică dar și lumeață. Pe atunci purtau femeile catrință și cu ciubote cu tureatcă 4 răsfrântă. Pe la nunți ea chiuia să sară dranița de pe casă și bătea din pinteni ca un sergent de la cavalerie. Îi plăcea și să facă treabă, dar și să joace și să chiue, de mama focului. Mare lucru de nu samăn eu ei. Oamenii îi ziceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nunți. Și într-o sâmbătă seara după ce am eșit de la masă am pornit cu nunta de-a curmezișul patratului, de la văcsuitorul 32 3 la meditația clasei a V-a unde eram noi. Și când am pornit de acolo așa au chiuit de tare cei 20 de flăcăi, că Directorul Mitru a venit cu capul gol și cu gura căscată, crezând că s-a prăbușit patratul. Și când a ajuns în meditația clasei a V-a a zis: "Stați așa cum vă găsiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]