1,193 matches
-
ziuă!, Chișinău, 1986; Garderoba veselă, Chișinău, 1988; Zodia Zimbrului, Chișinău, 1991; Viitorul ca moștenire, Chișinău, 1992; Rondelurile călătorului, Chișinău, 1997. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Timpul real și cel probabil la debutanți: Ion Anton, „Vamă pentru speranță”, LA, 1983, 15 decembrie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 235. M.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285385_a_286714]
-
fără a le corela cu situațiile ce condiționează comportamentul acestora. În schimb, în Văpaia focului latent (1972) și în Lumina este dulce (1978) scriitorul coboară în realitățile concrete, critica literară opinând că aici „satul este un adevărat personaj colectiv” (Mihai Cimpoi). Prin culegerile Povestiri despre Nelu (1974), Greu e să fii mare (1979) și Start! (1980), N. contribuie la sporirea literaturii pentru copii. SCRIERI: Aerodromul, Chișinău, 1969; Văpaia focului latent, Chișinău, 1972; Culorile pământului, Chișinău, 1974; Povestiri despre Nelu, Chișinău, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288458_a_289787]
-
Chișinău, 1969; Văpaia focului latent, Chișinău, 1972; Culorile pământului, Chișinău, 1974; Povestiri despre Nelu, Chișinău, 1974; Lumina este dulce, Chișinău, 1978; Greu e să fii mare, Chișinău, 1979; Start!, Chișinău, 1980; Inspectorul vine pe ploaie, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 64; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 219. N.Bl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288458_a_289787]
-
1972; Culorile pământului, Chișinău, 1974; Povestiri despre Nelu, Chișinău, 1974; Lumina este dulce, Chișinău, 1978; Greu e să fii mare, Chișinău, 1979; Start!, Chișinău, 1980; Inspectorul vine pe ploaie, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 64; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 219. N.Bl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288458_a_289787]
-
octombrie; Mihail Dolgan, N. Dabija: dreptul la poezia „pură”, LA, 1995, 2 noiembrie; Eugen Simion, Poezia e o bucuroasă tristețe, L, 1995, 14 decembrie; Micu, Scurtă ist., II, 393-394; V. Dinescu, Nicolae Dabija, „Oul de piatră”, LA, 1996, 26 septembrie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 224-225; Mihail Dolgan, Împlinirile de vârf ale poetului, LA, 1998, 16 iulie; Ana Bantoș, Nicolae Dabija, în Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări, Chișinău, 1998, 533-543; Maricica Cioclea, Nicolae Dabija. Biobibliografie, Chișinău, 1999; Dicț. esențial, 231-233. M.Dg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
sale. Numele sunt în mod evident alese ca să sugereze caractere. Temele, țintele ridicolului au putut fi văzute ca trepte ale unui „studiu dramatic” extins, dominat de o viziune a lumii în care „prădăciunea” și spectacolul ei sunt legea supremă (Mihai Cimpoi). La polul opus se află fatalitatea alienantă a pasiunii din drame și tragedii (Magdalina păcătoasa, Răzbunarea unei nebune, Logodnica țarului), susținută în planul construcției de contrastul și de situațiile limită specifice romantismului, dar minată de convenționalul constantei tendințe moralizatoare. Unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
Călinescu, Ist. lit. (1941), 568, Ist. lit. (1982), 640, 1012; G. Bezviconi, Costache Stamati. Familia și contemporanii săi, pref. Artur Gorovei, Iași, 1942, 81-100; Haneș, Scriitorii, 455-477; Bezviconi, Profiluri, 262-270; Dicț. lit. 1900, 807-808; Gheorghe Bobână, Constantin Stamati-Ciurea, Chișinău, 1983; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 57-60; Vasile Ciocanu, Contribuții istorico-literare, București, 2001, 243-254. S. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
Gheorghe Pârja, Echim Vancea, Ioana Petreuș, Cluj-Napoca, 2002; Laurențiu Ulici - 60 de ani de la naștere, LCF, 2003, 17 (semnează Vasile Andru, Mariana Criș, Gheorghe Istrate, Stelian Tăbăraș, Dumitru Radu Popa); Horia Gârbea, Vacanță în Infern, II, București, 2003, 67-71; Mihai Cimpoi, Critice, III, Craiova, 2003, 201-205. L. H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
Basarbia, VR, 1912, 4; Ștefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, ed. 2, Chișinău, 1992, 208-214; Istoria literaturii moldovenești, II, Chișinău, 1988, 650-653; Colesnic, Basarabia, I, 230-233; Vasile Ciocanu, Tudose Roman - un „poet uitat”?, LA, 1994, 25 august; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 89. V.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289303_a_290632]
-
proiect mai vechi de-al său, acela cu „Casa lui Badea Mior”. Banii adunați anterior s-au evaporat; evident că el, ctitorul, nu are nici o vină, așa au fost timpurile. Cei nemulțumiți, zice Druță, îi pot cere socoteală lui Mihai Cimpoi, care a întocmit atunci niște liste cu donații, liste pierdute și ele în „fiertura asta politică a alegerilor interminabile din Basarabia”. Dar orice nenorocire își are și partea ei mai luminoasă, ne asigură maestrul. S-au găsit adevărați creștini care
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
decembrie curent). Evenimentul promitea să fie unul hot, dat fiindcă spiritele se încinseseră destul, iar mizeria și degradarea instituției scriitoricești se înfățișa în toată splendoarea ei. Dar, vorba românului resemnat, n-a fost să fie. Strâns uniți în jurul președintelui (Mihai Cimpoi) - „erudit și talentat”, „bun român”, „blajin”, „răbdător”, „conciliant”, „popular”, „al nostru comesean” etc., dar și „total lipsit de aptitudini manageriale atât de necesare astăzi”, „de rigoare și coerență în acțiuni” - până la urmă scriitorii au votat să nu se schimbe nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Pensionarii, majoritatea tăcută și bucuros anonimă, refractară la schimbare, i-a tăiat cu voluptate pe tineri din lista pentru consiliu. A refuzat inteligența, buna lor pregătire profesională, cinstea - calități pe care aceștia voiau să le pună în serviciul breslei. Mihai Cimpoi, președintele reales, care părea excedat de propria-i popularitate, deși ar fi putut să o facă, nu a sugerat deloc că ar vrea să fie înconjurat de alți oameni decât cei pe care i-a avut până acum în preajmă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
reacțiile violent-ridicole ale unor „apărători” ai poetului național erau previzibile (asta fac de ani de zile, de când au ascuns în sertare carnetele de comuniști), marea deziluzie în acest serial „pro-contra Eminescu” este, în opinia mea, dublul academician și eminescolog Mihai Cimpoi, deputat-democrat în Parlamentul Republica Moldova, președinte al Uniunii Scriitorilor. În câteva articole de un uluitor protocronism publicate în revista Flux sub titlul „Atacuri contra lui Eminescu”, domnia sa îi „combate” pe cei care au publicat în Dilema („dilematori/demolatori”), între care Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
titlul „Atacuri contra lui Eminescu”, domnia sa îi „combate” pe cei care au publicat în Dilema („dilematori/demolatori”), între care Nicolae Manolescu și Alexandru Paleologu. Slujindu-se de niște citate din cartea lui Theodor Codreanu, „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, Mihai Cimpoi scrie (fragmentul e lung dar merită reprodus): „În contestările dilematorilor se străvede grija de sorginte gramiană de a stăvili primejdia națională pe care o prezintă opera și personalitatea lui Eminescu. E vizibilă, după cum observa și Theodor Codreanu, «o catastrofală cădere
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Alexandru Paleologu, un senior al culturii române contemporane, despre revista noastră domnia sa scrie nonșalant că susținem „publicații literare din România care au rezervat spațiu generos unor atacuri violente asupra lui Eminescu”. Sub ce formă s-a manifestat această susținere dl Cimpoi nu scrie, lăsându-ne pradă ipotezelor. Am recomandat cumva teme de dezbare revistelor literare din România? Am organizat articole, am selectat colaboratori în campanii de „subminare a valorilor naționale”?... Sper ca domnul academician să găsească timp, în drumul său de la
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sa Chipuri și măști ale tranziției, intitulată „Eminescu și recitatorii”. În finalul acestui articol, îmi permit să reproduc un citat din acest text - în compensație la cel oferit mai sus din gândirea „revoltată” și transparent conjuncturală a dlui academician Mihai Cimpoi: „...Ceea ce au în comun toate speciile de recitatori invocate este, în ciuda aparențelor, indiferența față de Eminescu. Pentru ei, ca și pentru mulți dintre noi, el nu este decât un pretext gras al exhibării de sine. De aceea, felul în care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
având o formație sută la sută românească. Conștientizarea faptului că alcătuiesc o echipă, că pot constitui o generație a venit mai târziu, în anii ’89-’92, când a reușit să debuteze editorial și ultimul val optzecist. Critica literară basarabeană - Mihai Cimpoi, Eugen Lungu, Andrei Țurcanu - tot ei manifestându-se și ca prefațatori -, a început să le comenteze cărțile, găsind afinități formative și de opțiune estetică la mulți dintre ei. S-a văzut atunci că acești tineri singuratici, bibliomani, individualități creatoare fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Bălteanu, Emilian Galaicu-Păun, însă cărțile lor de debut, apărute în anii ’83-’86, nu impun încă o nouă sensibilitate lirică. Ei se înscriu în aceeași linie melodică dată de generația anterioară - patos și ingenuitate adolescentină, „cult romantic al sufletului” (M. Cimpoi) -, chiar dacă unele poeme sugerează o deliricizare și o aplecare mai atentă spre zonele pândite de pericole ale lumii. Abia la a doua sau chiar la a treia lor carte, perioadă de timp (anii ’88-’93) în care debutează, se impun
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Radio Europa Liberă, se pare că butoiul va deveni cu adevărat o mascotă a instituției scriitoricești, care va dobândi, astfel, o faimă pe care cărțile voioșilor convivi nu i-ar fi procurat-o niciodată... În cadrul aceluiași Consiliu, dl academician Mihai Cimpoi, Președintele Uniunii, a anunțat că renunță la titulatura vicepreședinților (sună amenințător?!), creând în schimb două departamente. Dl Arcadie Suceveanu va dirigui creația, iar dl Ion Ciocanu, cu rezultate manageriale excelente în trecut (vezi „performanțele” sale din perioada când a condus
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și de prospectare a activității Clubului, la care au participat numai membrii fondatori și unii invitați, cea de-a doua a avut ca temă de discuție Generațiile literare - un subiect extrem de generos prin actualitatea-i perpetuă. Arcadie Suceveanu și Mihai Cimpoi au făcut un istoric al dezbaterilor pe această temă în lume și în România, zăbovind puțin și pe teren basarabean și încercând o schemă a generațiilor literare pe malul Bâcului. Apoi s-a trecut la dezbateri și nuanțări. Leo Butnaru
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
gradul de viciere al mediului scriitoricesc basarabean, copleșit de ură și resentiment. E ca o boală rușinoasă contractată din prostie și din lipsa oricărei preocupări pentru igiena spiritului. Conflictul dintre generații este urmărit cu o reținere olimpiană de către dl Mihai Cimpoi, președintele Uniunii Scriitorilor. Fără a avea curajul unei opinii clare și edificatoare, domnia sa afișează mai curând comportamentul unei persoane căreia acest conflict - hărțuitor pentru cei aflați în controversă - pare să-i convină. Domnul academician le dă dreptate tinerilor atunci când se
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
generos îi gratulează și pe vârstnici. De aceștia din urmă se simte mai apropiat ca vârstă și împărtășește, cu mici excepții, aceleași opțiuni culturale și lumești. Trebuie să recunosc însă că această ipostază de contemplator imperturbabil îi prilejuiește uneori dlui Cimpoi scurte clipe de disconfort intelectual. De pildă, pleacă stânjenit privirea atunci când vârstnicii debitează enormități și prostii groase. Cum s-a întâmplat și în cadrul Simpozionului, unde s-a afirmat că tinerii scriu o poezie neocomunistă, că înțeleg procesul creației la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Dar ce jenant e să auzi și să aprobi - prin faptul că nu ai curajul să-i contrazici - opiniile unor confrați din valul ’89 despre integrarea europeană, despre problema NATO-România-Basarabia, despre doctrinele partidelor politice... Cred că „echidistanța” dlui președinte Mihai Cimpoi, dorința domniei sale de a fi bun cu toți, este profitabilă în plan personal - e drept, pe termen scurt -, dar destul de nocivă pentru Uniunea Scriitorilor. Tratarea adesea nediferențiată a valorilor și mediocrităților, într-un fel de generoasă îmbrățișare, lipsa de dorință
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nediferențiată a valorilor și mediocrităților, într-un fel de generoasă îmbrățișare, lipsa de dorință în a reforma o instituție care are serioase probleme de gestiune și de imagine, mi se pare o greșeală cu consecințe dintre cele mai grave. Dl Cimpoi cunoaște, se pare, adevărul că nu e înțelept să fii împotriva tinerilor (până la urmă postumitatea literară rămâne în mâinile lor), dar s-a situat față de aceștia la o distanță care ne permite să spunem că nu este totuși cu ei
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
idei, eu nu împart dihotomic lumea în „ai noștri” și „ceilalți”, după un pretins și foarte îndoielnic criteriu patriotic, sub care se ascunde adesea o faună imundă, ci o evaluez cu măsura dreaptă a profesionalismului și a moralității. Dl Mihai Cimpoi este o personalitate culturală de mare valoare, pentru care am tot respectul, însă domnia sa a dovedit în acești ani că este un diriguitor mai puțin inspirat al treburilor Uniunii Scriitorilor, incapabil să-și aleagă o echipă care să redreseze situația
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]