1,373 matches
-
dar, va trebui totuși și astăzi să plec...! Dacă n-ai Încredere, vino cu mine...Va merge și Nando cu noi, el trebue să sosească dintr’un minut Într’altul...!” Resemnată, Carla Îl privi rugător. „Ai să poți veni să cinăm Împreună...??” „Oricum sper, ceva timp mai devreme. Să fac totuși o mică socoteală. Zborul cu avionul dus Întors aproximativ trei ore. Dela aeroport la locul de execuție a barăcilor și Înapoi alte patru ore, discuțiile la fața locului să zicem
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe trotuar. Îmi comandam imperios să zic ceva: Pentru numele lui Dumnezeu, ticăloasă catatonică, zii ceva. Dar nu-mi venea nimic. Atunci a vorbit Sheba: — Ascultă, ai vrea să vii sâmbătă seara la cină? Surpriza m-a prostit. — Poftim, să cinăm amândouă? A râs, dar nu răutăcios. — Da, cu mine, cu Richard și cu Ben. Și cu Polly. Are liber de la școală luni, așa că vine acasă în weekend. Oare a chemat-o și pe Sue, m-am întrebat eu. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Am văzut câteva lucruri drăguțe. Dar mâncarea a fost prea grasă, iar eu am fost mai degrabă nefericită. Era prima mea excursie în străinătate de când mă despărțisem de Jennifer și uitasem ce trist poate să fie pentru o femeie să cineze singură în restaurantul unui hotel din străinătate. Când m-am întors la Londra, i-am lăsat Shebei câteva mesaje pe telefonul de acasă, gândindu-mă că va suna din Franța și le va asculta. Dar în continuare n-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
iubirea la vârsta mea. Dreptatea Erjikăi Prin Moldova Sfântul Neculai nu se prea sărbătorea; era Moș Gerilă și atât, acolo însă, puteam împrumuta toate obiceiurile celor din țară transformându le într-o datină autohtonă. Era o seară specială pentru unii, cinasem și nu voiam ca monotonia să-și facă loc printre noi. Epuizasem cam toate bancurile, nimeni nu mai avea chef de povestit, așa că cineva a venit cu o idee: Hai să mergem la fete, să le ducem cadouri! Am uitat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
forestier o să lase Transul fără silvă. Da’ cui îi pasă? Uneia ca mine, care își amintește cum se refugia în pădure la ciuperci și mure? Eram tare mândră vara. Până la 14 ani am mers cu vacile, și seara aduceam acasă cina: ciupercile, laptele, fructele de pădure. Curat ecologist, da’ habar n-aveam eu atunci de cuvântul ăsta. Știi când am încetat să mă mai fâțâi de una singură ca proasta-n codru? Când am dat din greșeală peste doi inși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scurt, un sirop mai rafinat și mai meseriaș. Apoi am mers la Adriana, unde am cunoscut-o pe Erna, o unguroaică din Carei ajunsă în America la 3 ani și convertită la iudaism. Soțul ei e directorul studiilor Holocaustului. Am cinat într-o veselie foarte destinsă și netrucată, vorbind toate spumos și hazliu. Duminică pe la 1 m-a luat Ilinca într-o pădure privată a unor prieteni ai ei, împreună cu Adriana. Au 15 acri de pământ, incluzând pârâu și un lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
numai eu, gata să amenințe întreaga vorbire. Eram bucuros - așa credeam - dar rămânea ceva care-mi punea la îndoială față de mine însumi sinceritatea. Bucuros? Poate numai dorința de a fi. Stătusem cu ei un an și ceva, zi de zi, cinasem de-atâtea ori împreună în sufrageria modestă cu mobilă rurală, sub veghea crucifixului din perete, vorbeam și râdeam, mă obișnuisem cu ei, mă oglindisem în ochii Anei, mă preumblasem primăvara și vara cu ea și sora ei de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
niciodată, se ridică des și scânteiază ca o pulbere de aur în luminile asfințitului, peste casele curate și peste livezile verzi. Și deodată o cucoană își aduce aminte că mâncara se răcește - și toți își aduc aminte că n-au cinat încă, și se grăbesc spre case. Poftă bună, bun apetit, praful se potolește, lătrăturile contenesc, sara coboară peste liniștea oamenilor. Crâșma lui Moș Precu, 1904 Cânele a apărut prima dată în Voința națională, nr. 5853 din 21 oct.-3 nov.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dosul perdelelor, la poalele dealului. Oameni mestecau mămăligi mari; umbrele lor negre se frământau ciudat în bătaia flăcărilor. Se alăturară de un foc. Simțeau mirosul mămăligii. Un cazan mare cu fiertură de carne de oaie scotea aburi deși. Muncitorii așteptau cina. Erau oameni de toate felurile, felurit îmbrăcați. Erau figuri blânde, balane; erau obrazuri întunecoase, cu ochi scăpărători. Erau straie albe, ca pe malul Moldovei, erau straie mohorâte ca ale locuitorilor câmpiei. Pălării largi de pâslă, clopote de paie împletite, cusute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o să am chef, am spus cu un aer distrat. Totuși, m-a sunat el după două zile, a spus că n-a mai suportat tensiunea de a aștepta să-l sun eu și m-a întrebat dacă vreau să iau cina cu el în seara respectivă. Desigur că nu, i-am răspuns, era un obsedat și eu aveam propria mea viață. Dar, să ne înțelegem, puteam să ies în seara următoare dacă dorea... La patru seri după cina cu pricina, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bine și spune „O să vă înțelegeți de minune“? Asta le creează așteptări prea mari, așa că amândoi sunt dezamăgiți și se detestă. Secretul e să ai așteptări cât mai scăzute. Așa că nu, n-o să-ți placă deloc de ea. —O să luăm cina împreună toți trei! a decretat Jacqui. Ba n-o s-o facem. Dacă ea și Aidan n-aveau să se placă? Două sau trei ore în care să încerci să faci conversație în timp ce înghiți cu noduri - aoleu! Un pahar rapid după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
yahoo.com Subiect: M-am întors Dragă Aidan, E ciudat să îți scriu la modul ăsta. Nu cred că ți-am mai scris vreodată o scrisoare în toată regula. Sute de mailuri scurte, da, în care ne spuneam cine aduce cina și la ce oră ne întâlnim, lucruri de genul ăsta, dar niciodată așa. M-am întors în apartamentul nostru, dar poate că știi asta deja. Rachel și Jacqui au venit pe-aici - Jacqui a primit doi dinți de aur de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vădit ușurată. —Slavă Domnului. —Haiii mare barrrosan! Auzi, n-ai vrea să-ți dau niște dopuri de urechi? — E în regulă, mersi. —Zzzdă-mi zile de la tiiine să toci un bănuț cu miiine. BambambabambamBAM! —O, Doamne, am plecat. Hai să luăm cina împreună într-o seară săptămâna asta. — Mă văd cu Dana și Leon miercuri seară, am zis repede. —Bravo, foarte bine, n-o să fiu pe-aici în weekend, mă duc să meditez, dar hai să ne vedem joi seară. Bine? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
continua să-și zbiere cântecele și asta mi-a trezit o amintire: uneori eu și Aidan obișnuiam să cântăm. Nimic serios - o, Doamne, nu - ci născocind chestii, prostindu-ne. Ca în seara în care am sunat la Balthazar să comandăm cina acasă, și eu eram de-a dreptul în extaz. —E uimitor, aberam. Balthazar e unul dintre cele mai faine restaurante din New York- nu, rectific, unul dintre cele mai faine din lume - și nu li s-a urcat prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
oribile sau porcării, Dana era o persoană extrem de afectuoasă și de amuzantă. Obișnuiam să plecăm toți patru în weekend împreună. Am petrecut o săptămână în Hamptons vara trecută și fuseserăm împreună la schi în Utah în ianuarie. Obișnuiam să luăm cina împreună cam o dată pe săptămână - Leon era gurmand și se entuziasma foarte tare când auzea de noi restaurante. „Jocul“ nostru era să inventăm cât mai elaborat identități alternative pentru fiecare dintre noi - paznic la zoo, câștigător al unui concurs pop-idol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să vorbesc cu doamna Maddox la telefon în fiecare weekend, ce să mai zic de a petrece o seară întreagă în compania lui Kevin. O să fiu aici până vineri și stau la W, a continuat. Poate c-am putea lua cina împreună sau ceva. Sună-mă. M-am uitat neajutorată la robot. Îmi pare rău, Aidan, știu că e fratele tău, dar va trebui să fiu nepoliticoasă și să-l ignor. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Noutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
focă uluită? Nu știusem. A râs. — Nici eu n-arătam prea bine, nu? Un cadavru ambulant. Îl sunasem după convorbirea cu Neris Hemming; voiam să știu răspunsul la câteva întrebări. Se declarase încântat să mă audă și propusese să luăm cina împreună. —Pe-aici. M-a condus în restaurant. —O masă pentru doi? a întrebat fata de la intrare. Mitch a zâmbit și a zis: — Am prefera un separeu. — Asta spune toată lumea. Bănuiesc că da, a recunoscut el, râzând. Dar vedeți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
oprească în satul lor. Într-o zi, aflând că sultanul din Fès plecase la vânătoare de lei pe meleagurile lor, s-au hotărât să-l invite dimpreună cu întreaga curte și, în cinstea lui, au tăiat câteva oi. Suveranul a cinat și a adormit. Vrând să dea dovadă de mărinimie, au așezat în fața ușii acestuia un burduf uriaș și s-au înțeles să-l umple cu lapte pentru micul dejun regesc. Locuitorii trebuiau să-și mulgă caprele, apoi să vină fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de gând s-o pornească din nou în pribegie, spre Tunis sau vreun alt oraș, când inima lui a amuțit, brusc, în zilele de ramadan din anul trecut. Salma respiră adânc înainte de a continua: — Invitase câteva persoane acasă pentru a cina împreună de întreruperea postului, dar nici una nu avusese curajul de a trece dincolo de ușa asta. Viața devenise pentru el o povară. A doua zi, la ceasul siestei, m-a trezit zgomotul unei căderi. Era lungit pe jos, în patio, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sânge. La fel zice și augurul meu chaldeean. De altfel, ce altceva i s-ar putea prezice unuia care și-a ucis primul născut ca să moștenească averea lăsată de mama lui? Se îndreptă spre ieșire. — Voi porunci să se pregătească cina. Nu vedeți că soarele e aproape de asfințit? 24 Antonius nu putu să doarmă. Când Titus se aplecă deasupra lui, chemându-l în șoaptă, întredeschise ochii. — Sunt treaz. Se ridică. — Pleci acum? Se așezară în grădină, la masa de sub copaci. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu care se sinucisese Otho și porunci să fie dus la Colonia Agrippinensium, unde avea să fie așezat în templul lui Marte și închinat zeului. Pe înserat intră în oraș, unde fu aplaudat îndelung, și porunci să i se pregătească cina, ce consta în cantități enorme de pește, pentru care plăti mai multe mii de sesterți. Cremonezii îi oferiră pâine, brânză și vin. Valerius stătea întins pe tricliniu și, din când în când, voma ca să-și golească stomacul și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fusese ținută minte multă vreme de oamenii din Shahkot. Într-o zi, pe când stătea la fereastra de la dormitor și privea în stradă, pregătită să îndure încă un interval aparent nesfârșit până când Ammaji avea să-i gătească și să-i servească cina, o umbră căzu dintr-odată peste soare, la fel de repede cum o zi de iarnă se topește într-o seară cețoasă și apoi în noapte, iar după-amiaza luminată în alb se prefăcu în pergament când cerul se întunecă. Draperii albe zburau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și de iarbă? A luminii soarelui și a apei? Când mama sa îi aduse cina lângă sistemul de pârghii, Sampath privi în jos la ea. — Știi, îi spuse, că plănuiesc să-mi construiască o chilie, dar eu nu vreau să plec din copacul ăsta. Kulfi privi în sus la el. Normal că nu va pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ăsta o să-și distrugă ochii... Cât despre mine, eu aveam o grămadă de griji pe cap, la care se adăuga o mahmureală cumplită, așa că nu aveam nici un chef să mă complic. Astă-noapte am mai trecut una pe răboj. Cocteiluri: 17£, Cina: 68£, Selina: 2 500£. M-ai auzit, două miare și jumătate. Află de la mine că laba care mi-a tras-o She-She pe bani, în Insula Fericirii, fusese curată pomană. Încep să mă lase puterile, să mă duc la fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a întors. — Ah, dispari, mi-a spus ea și s-a întors iar. De fapt, i-am ascultat sfatul. Am luat câteva pizza cât roata carului dintr-un snack-bar mongolez și m-am întors cu taxiul la hotel. Apoi am cinat la Barbarigo, localul meu italian de aici. Mâine e o zi mare. Mă întâlnesc cu Martina, așa că am mult de citit. Cadoul Martinei se numea Ferma animalelor și era de George Orwell. Ai citit-o? E genul meu. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]