2,672 matches
-
cu Gombrowicz imaturitatea ce se configurează în spiritele sensibile, dar care au puterea de-a privi trecutul cu un soi de cinică seninătate. Asta deși scriitorul nostru se desparte de polonez în privința, cum altfel?, a bătrâneții. Gombrowicz scria, admite Livius Ciocârlie, ca un „incompetent” despre senectute, la numai 49 de ani. Or, știm bine, „de bătrânețe se teme cine se vede cu ochii celorlalți”. Împreună, starea de bătrânețe și cea de imaturitate împart, cred, ceva dintr-o tristețe metafizică. Căci, oricâtă
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
senectute, la numai 49 de ani. Or, știm bine, „de bătrânețe se teme cine se vede cu ochii celorlalți”. Împreună, starea de bătrânețe și cea de imaturitate împart, cred, ceva dintr-o tristețe metafizică. Căci, oricâtă fervoare ar colecționa, Livius Ciocârlie a învățat demult că grația artistică se hrănește numai din oglinzi fără temei identitar. În La foc mărunt, el nu-și recunoștea nicio identitate. Ba mai mult, se privea chiar cu mirare: „M-ar dezamăgi să mă dezamăgesc”, suna verdictul
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
este „totdeauna inautentică”. Dincolo de toate, cultura însăși înseamnă „tăinuire a imaturității”. În plus, scriitorul polonez pleda pentru continuitatea dintre două instanțe, conștiința și imaturitatea, pe care literatura le valorifică într-un proces de netăgăduit. În această combustie specială intervine Livius Ciocârlie. Revelație sau confirmare, ideea e că în artist se întâlnesc filosoful, bufonul și omul obișnuit. Însă pentru a ajunge la autenticitate, artistul e nevoit să intercepteze informul individului și pe cel al lumii. Abia după ce ajunge din nou la om
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
după ce ajunge din nou la om, artistul e în stare să refacă forma esențială, rămasă în corespondență tainică cu informul. Prin urmare, „arta constă doar în asta: să nu scrii ceea ce ai de spus, ci ceva cu totul neprevăzut”. Livius Ciocârlie crede că imaturitatea e benefică numai dacă ne propunem ce-și impune polonezul: să „fac în așa fel încât slăbiciunea mea să se preschimbe în putere”. Dar ne lovim de o altă contradicție: dacă imaturitatea e autenticitate, de ce scriitorul recomandă
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
de sine. Pusă la încercare, maturitatea are avantajul de a securiza prăpăstioșii. Inadaptații. De pildă, în exil, Gombrowicz scapă de multe inadecvări numai pentru că îi este confirmată mereu imaturitatea. În acest scop el are de întreținut dorința de joc. Livius Ciocârlie crede că joaca lui Gombrowicz „nu e atât a unui glumeț, cât a unui om agresiv”. Voința de putere, așadar, chiar și teatrală, este, de asemenea, necesară, fiind un efort ce nu presupune lupta cu sine, ci cu ceilalți - imaturitate
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
înșiși, dar ei sunt o lume - una care, principial, cuprinde totul. Atunci când, atingând maturitatea, își înțeleg resortul egotist până în străfund și fac operă din această înțelegere fără să-și piardă imaturitatea, atunci sunt, ca Gombrowicz, mari artiști”. Verdictul lui Livius Ciocârlie m-a dus cu gândul la un scriitor autohton, ce pare prins cum nu se poate mai bine în fragmentul citat. Nu cred să avem vreo formulare mai sintetică ce-ar putea defini mai fidel, mai expresiv, creația lui Mircea
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
dus cu gândul la un scriitor autohton, ce pare prins cum nu se poate mai bine în fragmentul citat. Nu cred să avem vreo formulare mai sintetică ce-ar putea defini mai fidel, mai expresiv, creația lui Mircea Cărtărescu... Livius Ciocârlie extrage din aceste solilocvii erudite latura dinamică a vieții, din care artiștii autentici și-au confecționat un adevăr „puternic individualizat”. Dincolo de toate, inventarul imaturității realizat de Livius Ciocârlie trădează o atracție mai veche a scriitorului către dezechilibre, chiar și aparente
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
ar putea defini mai fidel, mai expresiv, creația lui Mircea Cărtărescu... Livius Ciocârlie extrage din aceste solilocvii erudite latura dinamică a vieții, din care artiștii autentici și-au confecționat un adevăr „puternic individualizat”. Dincolo de toate, inventarul imaturității realizat de Livius Ciocârlie trădează o atracție mai veche a scriitorului către dezechilibre, chiar și aparente, dar care pot oferi un elixir al ideilor. O consecvență atipică, îmbrăcată în haina fragmentarului. În toate eseurile lui, Livius Ciocârlie face, din inutilitate, revelație. El negociază idei
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
Dincolo de toate, inventarul imaturității realizat de Livius Ciocârlie trădează o atracție mai veche a scriitorului către dezechilibre, chiar și aparente, dar care pot oferi un elixir al ideilor. O consecvență atipică, îmbrăcată în haina fragmentarului. În toate eseurile lui, Livius Ciocârlie face, din inutilitate, revelație. El negociază idei în oglinda altora, recitește și apoi negociază cu sine. Un fel de gândire creatoare ascunsă în poza unui cititor hâtru și plictisit. Cu toate acestea, el se privește finalmente în oglindă, doar că
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
al eului auctorial divizat în personaje din Trei într-o galeră (1998). Fără știința paradoxului nu se recuperează imaturitatea generică, acesta pare a fi mesajul. Întoarcerea, prin relectură și spre autoficțiune, rămâne operațiunea funciară a scriitorului timișorean. În toate, Livius Ciocârlie explorează un teritoriu al autocunoașterii prin idei ce se formulează, mereu strategic, la întâlnirea dintre filosofie și literatură. Exercițiile de imaturitate sunt solilocvii în game diferite, de la interpretare la ficțiune și invers, molipsitoare ca întotdeauna, prin invitațiile la lectură și
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
pedeapsa capitală prin împușcare de către plutonul de execuție.” Nimic de comentat. Dar de ținut minte. Fragment dintr-o carte Revista OBSERVATOR CULTURAL (nr. 404, 21-27 februarie) publică un fragment din volumul Literatura de azi. Dialoguri pe net, în care Livius Ciocârlie stă de vorbă cu Daniel Cristea- Enache (cartea, cu o prefață de Ovidiu Șimonca, se află în pregătire la Editura Polirom). Revista reproduce ultimul schimb de replici dintre cei doi: Daniel Cristea- Enache îl roagă pe Livius Ciocârlie să comenteze
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3892_a_5217]
-
care Livius Ciocârlie stă de vorbă cu Daniel Cristea- Enache (cartea, cu o prefață de Ovidiu Șimonca, se află în pregătire la Editura Polirom). Revista reproduce ultimul schimb de replici dintre cei doi: Daniel Cristea- Enache îl roagă pe Livius Ciocârlie să comenteze un extras din Cartea cu fleacuri: „Avea brațe frumoase, îți făcea plăcere să le vezi. Acum, s-au subțiat, venele, albastre, au ieșit în relief. Le privesc cu dragoste. Dorința a trecut, iubirea a rămas.” Răspunsul lui Livius
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3892_a_5217]
-
să comenteze un extras din Cartea cu fleacuri: „Avea brațe frumoase, îți făcea plăcere să le vezi. Acum, s-au subțiat, venele, albastre, au ieșit în relief. Le privesc cu dragoste. Dorința a trecut, iubirea a rămas.” Răspunsul lui Livius Ciocârlie e cuceritor, prin inteligență, prin sinceritate, prin lipsa oricărei poze, prin știința lui de a scoate efecte autosituându-se în posturi incomode: „Ne despărțiserăm «definitiv». Regretul îmboldindu-ne, am hotărât să ne întâlnim, pentru o zi, oarecum la jumătatea drumului și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3892_a_5217]
-
Simona Vasilache Corina Ciocârlie, Nimic nu se dă pe gratis. Breviar pentru autori în vilegiatură, București, Ed. Tracus Arte, 2012 Titlul Corinei Ciocârlie, Nimic nu se dă pe gratis. Breviar pentru autori în vilegiatură (Tracus Arte, 2012) e mai mult de-un dram ironic
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
Simona Vasilache Corina Ciocârlie, Nimic nu se dă pe gratis. Breviar pentru autori în vilegiatură, București, Ed. Tracus Arte, 2012 Titlul Corinei Ciocârlie, Nimic nu se dă pe gratis. Breviar pentru autori în vilegiatură (Tracus Arte, 2012) e mai mult de-un dram ironic. Fiindcă una sunt dulcile sejururi de odinioară, când scriitorii călătoreau de voie, și cu totul alta provocările multiculturalismului (sic
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
de toate limbile și din toate colțurile lumii „exotice”, fie ea Estul european sau Africa. Din mărturiile lor, date în jurnale sau puse în gura câte unui personaj care le-a ținut locul la astfel de agape, își face Corina Ciocârlie breviarul. Ordonat alfabetic, se poate citi, de fapt, oricum. Și este plin, dacă nu de învățăminte - oricum, globalizarea n-are leac - măcar de pitoresc. Situațiile cu care se confruntă și novicii, și veteranii schimburilor culturale (breviarul începe cu lista lor
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
care se hrănesc din celebritatea scriitorilor. Ca să nu-și piardă pâinea, exagerează, se alipesc la breaslă („am comis și eu câteva poeme”), gafează copios și mimează umorul. Sunt peste tot, dar par atât de din România, așa cum îi înfățișează Corina Ciocârlie, încât nu poți decât să te consolezi: se întâmplă și la case mai mari... E povestea a două imposturi: involuntară, a scriitorilor care acceptă, deseori în pripă, roluri la care nu se pricep, groasă, din partea funcționarilor care administrează negustoria cu
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
ta din perioada comunistă. Lasă-ne pe noi să scriem despre dragoste, moarte, fericire, agonie și extaz.” (Mircea Cărtărescu). După ce-și fixează câteva decoruri - Como, vila von Rezzori din Toscana, Schloss Solitude, mansarda antisocialului Cioran (luată drept contrapunct) - Corina Ciocârlie le urmărește în paralel, dezvoltând câte o poveste care aduce împreună mai mulți scriitori, mai multe percepții involuntar convergente. Ies, dintr-o sumă de întâmplări, niște microromane, nu tocmai de aventuri, dar sigur de atmosferă, unde și introspecțiile, și observațiile
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
care au trecut pe acolo în calitate de profesori asociați sau de conferențiari. Îi amintesc doar pe Liviu Papadima, Ion Manolescu, Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Ștefan-Augustin Doinaș, Marius Sala, Sorin Stati, Horia Mazilu, Magdalena Vulpe, Mircea Vasilescu, Dan Berindei, Grigore Leșe, Corina Ciocârlie, George Achim și mulți, mulți alții, ale căror nume se vor regăsi într-o viitoare carte despre tradiția predării limbii noastre la Viena, carte pe care o pregătesc profesorii austrieci. Printre românii care în acest an universitar colaborează cu profesorii
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
din volumul Poezii, Vitruviu, 1996) completează portetrul acestui important scriiitor român. Inițiativa revistei Bucureștiul Cultural de a ni-l readuce în atenție este, desigur, lăudabilă. Tot în Bucureștiul Cultural am citit o cronică a lui Alexandru Matei la volumul Corinei Ciocârlie Il n’y a pas de dîner gratuit. Petit abécédaire de la rencontre en littérature (tipărit de editura luxemburgheză ultimomondo). Ne-au surprins câteva scăpări în acest text, cu atât mai supărătoare cu cât cronica este bine scrisă: prozatorul sud-african stabilit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
Cronicar „Nu mai am nici un cititor“ În APOSTROF nr. 8 descoperim un text prețios: un poem-scrisoare, datat 10 septembrie 1987, pe care Florin Mugur l-a scris și i l-a trimis lui Livius Ciocârlie. Versurile celor 7 fragmente care compun poemul surprind prin prospețime și expresivitate, par scrise acum: „Absența lui din casă e enormă”/ dar nu pot continua/ prins în această absență/ simțând cum mi se lărgesc ochii/ mai mult, și mai mult
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4279_a_5604]
-
a născut Mircea Cavadia 6.10.1951 - s-a născut Titu I. Dinuț 7.10.1910 - s-a născut Eusebiu Camilar (m. 1965) 7.10.1923 - s-a născut Al. Jebeleanu (m. 1996) 7.10.1935 - s-a născut Livius Ciocârlie 7.10.1946 - a murit Emanoil Bucuța (n. 1887) 7.10.1946 - s-a născut Veronica Balaj 7.10.1947 - s-a născut Cornel Teulea 7.10.1949 - s-a născut Victoria Murărescu Guțan 7.10.1955 - s-a născut
Calendar by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/4282_a_5607]
-
10.1927 - s-a născut Valentin Deșliu (m. 1993) 9.10.1945 - s-a născut Lizica Mihuț 9.10.1956 - s-a născut Daniel Vighi 9.10.1962 - s-a născut Florian Silișteanu 9.10.1968 - s-a născut Alexandra Ciocârlie 9.10.1969 - s-a născut Călin Teutișan 9.10.1976 - a murit Lascăr Sebastian (n. 1908) 10.10.1834 - s-a născut Radu Ionescu (m.1872) 10.10.1907 - s-a născut Constantin Nisipeanu (m.1998) 10.10.1923
Calendar by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/4282_a_5607]
-
de idei, Radu Petrescu nu este altceva decât „un mărunt epigon călinescian” (p.91), Aurel Rău, „un nomenclaturist feroce, o mediocritate proletcultistă [...], un parvenit etern” (p.113), Marin Sorescu, „un oltean șmecher, care fură la cântarul literar” (p.281), Livius Ciocârlie, un „autor de interminabile pseudojurnale, afectate, sclifosite, fals literaturizate” (p.302), Octavian Paler, un „detestabil criptocomunist”, „născut, iar nu făcut” (p.402), Marin Preda și Nichita Stănescu, niște „nume ce nu-mi spuneau mai nimic” (p.281), iar Valeriu Cristea
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
tot românul i-ar asculta cu drag. Am mai asculta cu plăcere un Enescu, Porumbescu, Păutza (unde se mai poate auzi "Un brad bătrân"?) și alte personalități creatoare române și străine. De ce ne luați cântul, domnilor?! unde sunt naiul, fierăstrăul, ciocârliile?? Unde? De ce? Am ajuns să gândim cântecele pentru că nu vreți să ne lăsați să mai cântăm. Nu e bine, domnilor. Tinerii și copiii au uitat aproape de tot ce e aceea un cântec românesc și asta nu e bine. Unde este
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]