1,717 matches
-
Wakefield este minunat de netulburat, pentru prima oară de la Întoarcerea lui În oraș. Dimineața face o baie În piscina ovală, face un duș, apoi trage cu ochiul printre șipcile obloanelor. Camionul nebunului e parcat afară, el trebuie să fie Înăuntru, ciocănind. Wakefield ia micul dejun În apartamentul lui: o omletă cam rece și șuncă cu pîine arsă, patru cești de cafea. Apoi Își trage o șapcă de baseball și niște ochelari de soare, Înfundă un prosop de-al hotelului Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eu nu vreau să mint, dacă nu vrea de bunăvoie, de o ameninț cu cuțitul se va întoarce acasă. De frică. Am luat cuțitul. Cea mai mare prostie. Am mers la autobuz. Am ajuns la cămin, la camera ei. Am ciocănit la ușă. S-a aprins lumina în bucătărie, dar ușa nu s-a deschis. Am auzit copilul plângând și mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva în casă, am forțat ușa, m-am izbit cu umărul, a cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de ceai, scoate culoare. Dă-i răbdare“ - Dumitru Marcel A plâns tot timpul, vorbind de mamă și prăjiturile ei. Mi-a făcut poftă să cunosc o mamă ce face prăjituri. M-am dus acasă la el. Stătea în Vizurești de Ciocănești, Dâmbovița. Țărână. Casă joasă în pământ. Pe întuneric. Mama lipsea, venea nu se știe când. Pereții-tavan acoperiți cu carpete roșii-brocard, Iisuși, cerbi și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri și asperitățile chirpiciului atoateânconjurător. În colțul casei stă o poză, cețoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se spărgea „bum!“. Se lua cataroiul, se băga într-o haină... se dădea în geam, dar el deja avea niște practici mai avansate. Cu pompă, d-aia de veceu, cum era pe timpul ăla, punea-n geam și cu diamant, îl ciocănea, îl trăgea exact, frumos. Pe lacăte ăștia puneau răngi. Nu, el avea o seringă cu benzină sau cu spirt, ridica lacătul așa și-i dădea foc și, din când în când, îi mai dădea un jet-două și se topeau cățeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
colț, treceau pe sub celelalte și pe deasupra lor, încrucișându-se și încălecându-se, ca să se sfârșească în colțul opus fără întreruperi sau greșeli. S-a auzit un murmur de admirație. Nevenindu-i să creadă, un roman s-a aplecat și a ciocănit cu degetele în lespezi, crezând că nu era piatră tare, ci altceva. Nici eu nu văzusem o asemenea perfecțiune în arta decorării moderne. Rotari a rămas impresionat, drept care de-atunci iscusința lui Rubiano și a fiilor săi a cucerit mediile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pericol de care nu era conștientă. În clipele acelea, teama că i s-ar putea Întâmpla ceva Îngrozitor Îi tăia respirația, vrând s-o oprească, să se agațe de ea și să nu-i mai dea drumul să plece niciodată. Ciocăni iute În fereastră - pentru a-i face semn să fie atentă -, dar era deja prea departe. Apoi trenul plecă, prinzând repede viteză. Șuvoiul de călători ce se Îndreptau spre scările rulante Îi Înghiți și ea o pierdu din vedere. Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
înfipsesem odată într-un copac sau în mai știu eu ce, îi juca lama, închizându-se mereu, îmi era frică să nu mă tai la deget, mă chinuiam, deci, să-l repar, însă cărămida nu era destul de tare, degeaba tot ciocăneam nitul, în afară de faptul că mi-am murdărit mâna și pantalonii de uniformă, n-am reușit nimic. După-amiezile, poteca era neumblată, stăteam acolo de vreo juma’ de oră și numai pe nea Miki l-am văzut mergând spre cișmea, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un sunet, și atunci bătrânul a pornit-o spre bancă și s-a oprit în fața noastră, dă-mi-l înapoi, a spus, să-mi dai acordeonul înapoi, și a întins bastonul alb spre acordeon de parcă ar fi vrut să-l ciocănească cu el, dar Prodan a apucat capătul bastonului și l-a smuls din mâna bătrânului, acest instrument nu vă mai aparține, a zis, tatăl meu l-a câștigat cinstit, nu trebuia să jucați table cu el, a zis, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am aplicat o lovitură de ciocan, au făcut la fel și ceilalți, peretele era moale, abia ce-l atingeam cu ciocanul, se desprindeau din el grunji cât pumnul, pământul lucea unsuros, de mă apucase greața, dar am continuat să-l ciocănesc, și deodată am auzit un pocnet, și atunci m-am uitat și am văzut cum cade un bulgăre strălucitor pe jos, m-am aplecat, l-am ridicat, era întocmai ca acela pe care mi-l arătase Zsolt, m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
secretarul a plecat de lângă noi, a fugit direct la pupitru și i-a pus dinainte mapa legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul său personal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
imaginîndu-și sentimentul de abandon, de trădare pe care cu siguranță el Îl trăia. Încercă să pună capăt supliciului făcînd energic stînga-mprejur pentru a se Întoarce În cameră. Își luă holsterul, Îl pregăti, strecură arma Înăuntru și ieși, cu privirea inexpresivă. Ciocăni aproape violent la ușa camerei lui Fersen, iar cînd acesta se ivi, mirat, nici măcar nu-i lăsă timp să deschidă gura. - Avem treabă, te aștept jos. Se răsuci imediat pe călcîie. Lucas se feri la timp de cosița grea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dormitorul lui Trish și al lui Eddie... și mă opresc în fața ușii. Și acum ce fac ? Dacă dorm și îi trezesc? Am să bat ușor în ușă, mă hotărăsc. Da. O bătaie scurtă, discretă, ca de menajeră. Ridic mâna ca să ciocănesc, însă tava e prea grea ca s-o țin cu o singură mână și în clipa în care tava se apleacă ușor într-o parte se aude un clinchet alarmant. O prind îngrozită exact în momentul în care începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
biroul său, spune. Pentru a discuta salariul tău și condițiile. Nu-l lăsa să te aștepte ! — Ăă... prea bine, doamnă. Fac o reverență, după care îmi netezesc uniforma și pornesc pe hol. Mă apropii de ușa biroului lui Eddie și ciocănesc de două ori. — Intră! se aude un glas jovial. În clipa în care intru, îl găsesc pe Eddie așezat la biroul său : o chestie uriașă de mahon și piele ștanțată, pe care se află un laptop care pare foarte scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poată răspunde ies ca o furtună din bucătărie. Nu pot tolera așa ceva. Dacă Trish îi ia partea, asta e. Îmi dau demisia. N-o văd pe Trish nicăieri, așa că urc scările cu inima bubuindu-mi. Ajung la ușa ei și ciocănesc. — Doamnă Geiger ? Aș vrea să vorbesc ceva cu dumneavoastră. Câteva clipe mai târziu, Trish crapă ușor ușa și scoate capul, cam ciufulită. — Samantha ! Ce dorești ? — Nu sunt prea fericită cu situația actuală, îi spun, încercând să-mi iau un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o clipă, din nou. Păi bine, zic. Atunci, eu o să... Mă ridic de pe canapea, fără ca ei să Întoarcă măcar capul. Ies În hol și iau cutia de carton pe care am adus-o cu mine. Apoi ies pe ușa laterală, ciocănesc În ușa de la clădirea anexă și o deschid precaută. — Bunicule ! Bunicul e tatăl mamei mele și stă cu noi de cînd s-a operat la inimă, acum zece ani. În vechea casă din Twickenham avea doar un dormitor, dar casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Trag aer În piept adînc și mă ridic. N-am să-l las să mă dea afară. Pur și simplu, n-am să las să se Întîmple una ca asta. Traversez biroul și pornesc pe hol spre sala de ședințe, ciocănesc la ușă și o deschid. Jack Harper e așezat pe un scaun la masa de conferințe și scrie ceva Într-o agendă. În clipa În care intru, ridică privirea și gravitatea expresiei lui face să mi se pună un nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
OK. Asta e, n-am ce face. Trag aer În piept adînc, mă ridic și pornesc spre etajul unsprezece. În fața ușii lui e un birou, dar nu văd nici urmă de vreo secretară, așa că mă duc direct la ușă și ciocănesc. — Intră. Deschid prudentă ușa. Încăperea e imensă, luminoasă și lambrisată, iar Jack stă la o masă circulară, Împreună cu alte șase persoane, așezate pe scaune. Șase oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată, Îmi dau brusc seama. Cu toții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aparat de filmat. Dumnezeule ! Oare unde-o fi ? Poate am să... Îhm... să văd, poate e la ea În dormitor ! Pornesc pe hol, cu niște pași pe care Încerc să-i fac cît mai normali, ajung la ușa ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămîn cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am de gînd să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mînerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimîntată. Imaginea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de vorbărie și de toate. BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu mă duc, dar ați văzut bine că pe mine nu mă ascultă. DOAMNA CU VOAL: Ba o să vă asculte că l-ați luat destul de bine și prima dată. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ciocăniți puțin mai serios cu bastonul ca să priceapă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Da’ vă-mprumut bastonul... poftim... ciocăniți dumneavoastră dacă vă pricepeți așa de bine. BĂRBATUL CU ZIARUL (Furios.): Știți ce? Eu îmi pun vată-n urechi și dumneavoastră faceți ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe mine nu mă ascultă. DOAMNA CU VOAL: Ba o să vă asculte că l-ați luat destul de bine și prima dată. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ciocăniți puțin mai serios cu bastonul ca să priceapă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Da’ vă-mprumut bastonul... poftim... ciocăniți dumneavoastră dacă vă pricepeți așa de bine. BĂRBATUL CU ZIARUL (Furios.): Știți ce? Eu îmi pun vată-n urechi și dumneavoastră faceți ce vreți... Ce să mai vorbim! (BĂRBATUL CU ZIARUL scoate din buzunar o cutie care pare a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
peste pereți... peste uși și peste ferestre... Se lasă în jos, ca un animal pe care îl dor genunchii, ca un animal obosit... Priviți, domnule, priviți aici, această lespede... acest peron lung... fiți atent, domnule... (Se lasă în genunchi și ciocănește ușor în peron, apoi ascultă fascinat cu urechea lipită de piatră.) Auziți? Auziți cum sună? Domnule! Acest peron e mai subțire decât o foaie de hârtie! E atât de subțire, încât mă tem uneori să nu-l înfășoare vântul... ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
degetului trec prin dreptul ferestrelor, se așează la mese, aprind radiourile, rup din pâine, își mișcă brațele, gesticulează, spală vase, se șterg cu șorțul. Bine că nu l-a văzut! Dar inima tot începe să-i bată repede-repede, parcă ar ciocăni la o poartă zicând deschideți, deschideți! Și în seara asta, cum merge el așa lunecând cu gumarii pe potecă, aplecat în sine pentru a vedea cât mai puțin din Uriașa, Iliuță simte că poarta chiar i se deschide și intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Vechiului Partid Istoric. Făcuse pușcărie din gros, scăpase, se potolise. Măturase o vreme străzile în mahalaua Brandaburlenilor, apoi intervenise Macatist și-l angajaseră marcator silvic. La cei peste șaizeci de ani ai săi, umbla cu toporișca prin pădurea de la Obancea, ciocănea și cresta copacii, să-i aleagă pe cei de tăiat. Mai câștiga și el astfel un ban, că și vindea din căzături, trei-patru care pe lună, cu aprobarea tacită a inginerului silvic. Așa și-a făcut și el, mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Oricum, ridică din umeri insul, totul e plăsmuire. Dar am mandatare să semnez, așa că... Își scoase mănușa. Dădu să ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
arătă fetei să se așeze lângă el, în față. O studia zâmbind pofticios, bătând insistent în plușul scaunului. Silică îi făcu semn să intre în mașină, dar în spate. Cu mâna dreaptă mai jos de burtă, cu degetul mijlociu parcă ciocănind în aer la o nevăzută fereastră, îi transmise și partea a doua a mesajului. Gina chicoti, țopăind nerăbdătoare. Îi trimise un pupic și se aruncă în mașină. - Fierbe gazolina în ea, surâse femeia. Clocotește, ce mai. Vai de capul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]