590 matches
-
fostul soț a intenționat s-o "sinucidă", jupân Titircă Inimă Rea îl acuză pe același individ că: N-o mai maltrata, d-le, măcar c-o vorbă bună" și tot el înțelege că prin legea sufragiului universal ,,se bate-n ciocoi, care mănâncă sudoarea poporului". La nivel morfologic, folosirea în locul conjuncției simple ,,să", a șirului ,,pot pentru ca să" devine comică prin repetarea exasperantă. Pronumele relativ ,,care" funcționează cu rol de conjuncție subordonatoare universală: ,,Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea care m-a-njurat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
supremație de burghezia închistată în snobism și pseudocultură. În lucrarea Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Al. Călinescu își asumă răspunderea redactării unui "Dicționar de idei primite", între care celebre au devenit pseudodefinițiile despre "sufragiu universal" ("A!, înțeleg! Bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran" Ipingescu ), despre Republică ("mai întâi și întâi, că dacă e republică nu mai plătește nimenea bir... Al doilea, că fiștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate" Leonida ), despre lege
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau expresionistă, ce îi dau o notă particulară în epocă. Realizarea majoră a lui S. - la nivelul celor mai bune cărți ale literaturii române - este Sfârșit de veac în București (1944), roman de formulă balzaciană, circumscris liniei tematico-epice marcate de Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, Tănase Scatiu de Duiliu Zamfirescu și Enigma Otiliei de G. Călinescu. Conceput ca primă parte a trilogiei (în unele variante, a tetralogiei) Lume, romanul reia tema parvenirii burgheze, îngemănată cu tema-revers a decăderii boierimii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Emile Zola, Nana • Marie Charlet și Myriam Pierre La Mure, Moulin Rouge • Thaïs Anatole France, Thaïs • Sonia / Sofia F.M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă • Manka, Tamara, Katka, Jenia, Liubka, Niura, Pașa, Zoia, Vera, Sonka Alexandr Kuprin, Bordelul • Chera Duduca Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi • Chira Chiralina Panait Istrati, Chira Chiralina • Didina, Voica, Sinefta Eugen Barbu, Groapa • Lara Boris Pasternak, Doctor Jivago • Komako Yasunari Kawabata, Țara zăpezilor • Chyio / Sayuri Arthur Golden, Memoriile unei gheișe • Yoko Takeo Arishima, Această femeie / Yoko • Fiammeta Bianchini
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
asanarea locurilor de pierzanie, bordelurile s-au desființat. Drept urmare, unele locatere au învățat meserii, altele, între timp, au murit, altele s-au sinucis, altele, printre care și Liubka, au hoinărit vagaboande pentru a-și câștiga existența. Chera Duduca Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi Nicolae Filimon (1819-1865) s-a remarcat în lumea artistică românească în calitate de muzician și de critic muzical, în lumea literară ca jurnalist, culegător și prelucrător de basme și, în mod special, ca scriitor talentat, fiind autorul unor nuvele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-a remarcat în lumea artistică românească în calitate de muzician și de critic muzical, în lumea literară ca jurnalist, culegător și prelucrător de basme și, în mod special, ca scriitor talentat, fiind autorul unor nuvele romantice, realist-satirice și al cunoscutului roman Ciocoii vechi și noi, cu subtitlul Ce naște din pisică șoareci mănâncă, publicat în 1863, și care reprezintă, în literatura română, primul roman social-critic, un model al genului. Mânuitor excelent al satirei și al pamfletului, Nicolae Filimon creează în romanul Ciocoii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Ciocoii vechi și noi, cu subtitlul Ce naște din pisică șoareci mănâncă, publicat în 1863, și care reprezintă, în literatura română, primul roman social-critic, un model al genului. Mânuitor excelent al satirei și al pamfletului, Nicolae Filimon creează în romanul Ciocoii vechi și noi o frescă socială a perioadei fanariote decadente de la începutul secolului al XIX-lea. La curtea postelnicului (demnitar ce pregătea audiențele domnitorului) Andronache Tuzluc, fanariot venit în Țara Românească în suita lui Caragea Vodă, vine și Dinu Păturică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
le specula. Se face prețuit de postelnic, simulează docilitatea și fidelitatea, își calculează fiecare gest, își stabilește în detaliu planul de ruinare a stăpânului său, cel ce fusese cândva și el un parvenit. Naivul Andronache Tuzluc l-a ajutat pe ciocoiul sau, în limbaj modern, parvenitul veros, Dinu Păturică să urce în rang iar acesta, ambițios și fără scrupule, îi vinde moșiile stăpânului, persecută și torturează țăranii. Autorul l-a pus pe Dinu Păturică și în postura limită, aceea de intrigant
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și ulterior „cap al secțiunii bunurilor publice”. Își face debutul publicistic în 1857, cu un foileton muzical apărut în ziarul „Naționalul”. În mai puțin de un deceniu se manifestă ca jurnalist, memorialist, folclorist, nuvelist și, în mod deosebit, ca romancier. Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă, publicat în „Revista română” a lui A. I. Odobescu în 1862-1863 și în volum în 1863, se instituie ca un moment de referință în evoluția romanului românesc. Semna de obicei N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
autorului către realitatea (și actualitatea) autohtonă. Opțiunea privește o categorie morală și socială dezavuată de mulți alți scriitori, întru totul caracteristică vremurilor tulburi, de tranziție. Autorul pare să aibă în preajmă (și nu numai aici) diatribele lui I. Heliade-Rădulescu împotriva ciocoilor și a ciocoismului, dar ajunge să dea acestei caracterologii o interpretare literară cu un timbru individualizat. Ca posibilă întrupare a arivismului este ales un „slujnicar politic”, Mitică Râmătorian. Pornit pe calea ascensiunii cu orice preț, insul, vulgar, incult, dar ținând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
ori persiflant, întotdeauna polemic. Considera că asanarea morală este ținta cea mai de seamă a scrisului. Mentalitatea, definind epoca, își avea sorgintea în confuzia dintre finalitatea etică și cea estetică a operei literare. Suprapunerea planurilor se menține și în romanul Ciocoii vechi și noi, dar preeminentă va deveni senzația viguroasă de viață pe care o dau aici personajele, lumea creată de scriitor. Apărut după o serie destul de numeroasă de încercări romanești inegale, hibride și artificioase în cea mai mare parte, îndatorate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
viață pe care o dau aici personajele, lumea creată de scriitor. Apărut după o serie destul de numeroasă de încercări romanești inegale, hibride și artificioase în cea mai mare parte, îndatorate unor convenții literare minore, tehnicilor facile, utilizate cu înduioșătoare ingenuitate, Ciocoii vechi și noi este cel dintâi roman românesc în care originalitatea inspirației, forța ei de întrupare estompează precaritatea experienței și în cele din urmă precumpănesc în relația cu modelele și cu imperfecțiunile, numeroase, ale lucrării. Oprindu-se asupra epocii fanariote
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică și pentru polemismul abundent exteriorizat. Fusese în intenția autorului să întruchipeze ascensiunea ciocoiului în două ipostaze, dar nu a avut răgazul de a-l modela decât pe ciocoiul „cu anteriu și cu călămări la brâu al timpilor fanariotici”. Existența unei versiuni manuscrise referitoare la turpitudinea ciocoiului „cu frac și cu mănuși albe” din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică și pentru polemismul abundent exteriorizat. Fusese în intenția autorului să întruchipeze ascensiunea ciocoiului în două ipostaze, dar nu a avut răgazul de a-l modela decât pe ciocoiul „cu anteriu și cu călămări la brâu al timpilor fanariotici”. Existența unei versiuni manuscrise referitoare la turpitudinea ciocoiului „cu frac și cu mănuși albe” din timpurile mai noi se plasează pe tărâmul ipotezelor istoriei literare. Numindu-l pe Dinu Păturică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Fusese în intenția autorului să întruchipeze ascensiunea ciocoiului în două ipostaze, dar nu a avut răgazul de a-l modela decât pe ciocoiul „cu anteriu și cu călămări la brâu al timpilor fanariotici”. Existența unei versiuni manuscrise referitoare la turpitudinea ciocoiului „cu frac și cu mănuși albe” din timpurile mai noi se plasează pe tărâmul ipotezelor istoriei literare. Numindu-l pe Dinu Păturică, eroul lui F., „un Julien Sorel valah”, G. Călinescu definea atât seria caracterologică adecvată, cât și amprenta pusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
grup de personaje cu evoluție simetric antagonică, acestea fiind menite să recupereze și să încununeze ideea de virtute: banul C., Maria (fiica banului) și vătaful Gheorghe, „băiat cuminte, infam de cuminte, dezgustător de cuminte”, cum îl categorisea N. Iorga. În Ciocoii vechi și noi există astfel două realități literare extrem de inegale, denumite de Paul Cornea „romanul” lui Dinu Păturică și „romanțul” lui Gheorghe. Pornirea justițiară a lui F., sesizabilă în orice rând al scrierii, ajunge ostentativă în acest maniheism rigid: eroi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
apăsat pedagogice, mereu în consonanță cu sentimentele nutrite de bunul cititor al vremii, clișeele, efectele melodramatice se înseriază firesc. Sunt, acestea, elemente care împiedică, în mare măsură, accesul cititorului de mai târziu la imaginea prodigioasă proiectată de F. Lucrând la Ciocoii vechi și noi, F. nu și-a pus probleme speciale de tehnică a genului, ca Radu Ionescu, spirit teoretic evoluat, nici măcar precum I. M. Bujoreanu, C. D. Aricescu sau G. Baronzi. Se formase ca autodidact, era ispitit în permanență să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
între timp. În această scriere-laborator se stratifică beneficii venite din preocupări extraartistice, precum gazetăria și arhivistica, dar și cele generate de o experiență artistică propriu-zisă, legată de scenă, de teatru. Cea din urmă a fost hotărâtoare pentru viziunea autorului în Ciocoii vechi și noi. Astfel, el a putut desluși cu mai mare înlesnire că forfota fanariotă se identifică pregnant cu o vastă comedie a tartuffismului. Lumea ca teatru ar fi sigiliul epocii alese de F., teatrul ca soluție de amânare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
gândurilor ascunse sub jocul de măști, joc pe care ei îl susțin ca niște actori rafinați, desăvârșiți. Pentru a organiza această percepție, F., care nu știe să povestească, pune în scenă. Nu doar un element sau altul este dramaturgic în Ciocoii vechi și noi, ci chiar trunchiul operei, pe el aglomerându-se nenumărate glose alogene, izvorâte din dorința de epuizare a studiului moral și istoric. Căci autorul înscenează, documentează și face comentarii diverse, având mereu sub control, ca dintr-un fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
în sensul aptitudinilor de scenograf cu ochi educat și cu o bună informație istorică sunt și descripțiile minuțioase ale lui F., preocuparea lui pentru acuratețea reconstituirii interioarelor și a cadrelor exterioare. Înrâurirea lui Balzac, invocată de exegeți, rămâne incertă. În Ciocoii vechi și noi se încheagă, astfel, o ambianță caracterizată fie de opulența obosită, agonică, fie de fastul grosolan, fie de mizeria tristă. Dacă finalitatea etică îngroșată, structura hibridă, inegală, stilistica ezitantă, prinsă între „presiunea retorică a vremii” și „noua îndrumare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
fastul grosolan, fie de mizeria tristă. Dacă finalitatea etică îngroșată, structura hibridă, inegală, stilistica ezitantă, prinsă între „presiunea retorică a vremii” și „noua îndrumare realistă” (Tudor Vianu) țin de statutul de începător al autorului, dar și de incipiența unui gen, Ciocoii vechi și noi își îndreptățește cariera, prestigiul prin expresivitatea frescei sociale, prin surprinderea substanțială a unui mecanism caracterologic, transpus, metonimic, într-un personaj exemplar. De unde vine totuși rezistența romanului, atât de șubred la analiză? Din marea siguranță a desenului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
devin savuroase, formând un stil al vremii, un ton arheologic, multicolor, oriental, de o împestrițare de Halima. G. CĂLINESCU SCRIERI: Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), I, București, 1860; Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii, București, 1861; Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă, București, 1863; ed. 2, București, 1889; ed. pref. N. Iorga, București, 1902; ed. pref. E. Lovinescu, București, 1929; ed. îngr. și pref. George Baiculescu, Craiova, 1931; ed. îngr. și pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
mahala, pref. Mihail Dragomirescu, București, 1916; ed. îngr. și pref. George Baiculescu, București, 1933; Nuvele. Nenorocirile unui slujnicar și Mateo Cipriani, pref. G. Negulescu-Batiște și N. Vătămanu, București, 1942; Opere, I-II, îngr. George Baiculescu, pref. George Ivașcu, București, 1957; Ciocoii vechi și noi. Nenorocirile unui slujnicar, îngr. Domnica Filimon-Stoicescu, introd. Șerban Cioculescu, București, 1970; ed. București, 1987; Opere, I-II, îngr. și introd. Mircea Anghelescu, note și variante George Baiculescu, București, 1975-1978; ed. București, 1998; Escursiuni în Germania meridională. Nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
viziune coincide cu popularitatea haiducilor așa cum erau prezentați în poeziile lui Coșbuc și descriși de Bucura Dumbravă. Satul de haiduci ca și satul sămănătorist reprezenta tradiția și evoluția organică. Preotul, învățătorul și boierul erau integrați în lumea aceasta; intrușii străini, ciocoii, evreii și grecii trăiau de pe urma profiturilor lor; Sămănătoristul era opus locuitorilor marilor orașe și ai suburbiilor industriale. În satul sămănătorist exista o armonie organică de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea să realizeze acest ideal. Ca atare, a impus
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și cel mai curat și cel mai harnic dintre toți locuitorii acestei țări, așa cum fusese întotdeauna". Țăranii rămîneau cinstiți, în contrast cu boierii ipocriți, care se scăldau în lux, se dedau la jocuri obscene și la orgii cu lăutari țigani, și cu ciocoii. Viața la țară era "eternul spectacol divin al răsăriturilor de soare trandafirii, al apusurilor roșii, al amiezilor liniștite de vară, al serilor tainice și al nopților senine de iarnă, al pămîntului înghețat și al cerului înstelat parcă cu mărgăritare". "Țăranii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]