828 matches
-
gutui Cum așteaptă mâna toamnei, Să-i dea pufușor de pui! Crizanteme din grădină Vrea să-și scoată la lumină Florile să i le picteze toamna Cu toate culorile. Dar ce spui de vrăbiuțe, A-ntrebat un alt elev, Vor mai ciripi voioase Când stropi de ploaie le lovesc? Pe crenguțe dezgolite De frunziș, stând zgribulite Își vor plânge puii care Nu au pene pe-aripioare! Strigă Viorel mai tare: Nu, tu toamnă visătoare N-ai ce căuta aici, Nici la țară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații toți o admirau, Iar unii, mai puțin timizi, Din când în când, în jocu-i se prindeau. Și-n blând senin de soare auriu, În tot văzduhul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Primăvara Pe-o potecă foarte înaltă Trec un stol ce ni se-arată Păsărelele ce aduce Primăvara cea curată. Pom cu pom le cresc prin cale Înflorind în flori frumoase Ce ne-ajută să ne aducem Gândul nost’ la primăvară. Ciripind în al său cuib Cucul strigă-ncetișor Cu un glas foarte domol Vino, vino primăvară! Călătoria Și venind vacanța mare Doar un gând îmi vine în gând O imagine frumoasă, Ce se va împlini curând. Și pornind pe drumul lung Prin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cu jocul albinelor. Copilași și copilițe, Băiețași și voi fetițe Hai cu toții să strigăm: „Primăvară cu alai Vino și la noi pe plai”. Vara Cu călduri dogoritoare Și cu ploi răcoritoare, Care se succed deodată, Vara a sosit îndată. Păsările ciripesc, Greierii toți lenevesc, Dar auzi strigând deodată, Din valea îndepărtată, Copiii care strigau în gura mare: „Vară, tu ești cea mai tare!” Motorga Diana-Andreea, clasa a VII a Școala Gimnazială Malovăț Mehedinți profesor coordonator Colibășanu Monica Mihai Eminescu - biografie în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Vrea mereu să se alinte Și prin frunze sau zăpadă Face-acum mare paradă, Dar fuge foarte mirată De coada-i cea înghețată. Toamna Toamna, frunzele ce cad Îmi imprim-un mare drag Pe deasupra viilor Țânțarii roiesc Păsările care pleacă Triste ciripesc. Al păsărilor stol Se zărește cum pleacă Că le-a alungat Toamna cea posacă. Copacii cei săraci Ce nu mai au coroană Rămași fără păsări Fac o mare dramă. Suflet de român România e frumoasă Flori ea are-n orice
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stol Se zărește cum pleacă Că le-a alungat Toamna cea posacă. Copacii cei săraci Ce nu mai au coroană Rămași fără păsări Fac o mare dramă. Suflet de român România e frumoasă Flori ea are-n orice casă Păsărele ciripind, Și români pe plai horind,. Dunărea fluviu frumos Și Ceahlăul maiestuos Cu-ngrijire o-nconjoară Pe a mea iubită țară. Mândru și frumosul steag Cântă Imnul nostru drag, Dar pe mine mă încântă Românul ce doina-și cântă. Și mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Toată lumea dormea la fel. Dacă tata a țipat, nimeni nu l-a auzit oricum. Ruben s-a dus la mal cu Lea chiar înainte de a răsări soarele ca să-l primească pe Iacob, dar tata n-a apărut. Păsările începuseră să ciripească, iar soarele deja să usuce roua, însă pe malul celălalt, nici o mișcare. Lea a făcut un semn și Ruben, Simon și Iuda s-au aruncat în apă ca să-l caute pe tatăl lor. L-au găsit într-un tufiș, bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vorbele ei nu răzbătea decât pierderea unei fete, dusă în oraș unde avea să stea cu alte femei, să le învețe obiceiurile și să le uite pe cele ale mamei ei. Apoi tata a chemat-o pe Rahela: - Bărbate, a ciripit Rahela, toată un zâmbet. Aud că avem vești bune. Dar Iacob nu zâmbea. - Nu-mi place orașul și nici regele lui, a zis el. Dar îmi plac încă și mai puțin o fiică nedemnă de încredere și o soție mincinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deschis nonstop. Toată noaptea era luminat cu neoane puternice. Iar zgomotul... Are o grimasă. În cele zece luni cât am stat acolo, n-am avut nici măcar o secundă de întuneric sau de liniște totală. N-am auzit niciodată o păsăre ciripind. N-am văzut nici o stea. Îmi dau capul pe spate instinctiv, și mă uit la cerul senin al nopții. Încet, în timp ce ochii mi se obișnuiesc cu întunericul, încep să disting deasupra mea mici punctișoare de lumină, care formează tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o speluncă ordinară plină de misogini ? — E un truc prin care vrei să le forțezi mâna să-ți dea mai mult ? — Crezi că femeile ar trebui să aibă cariere ? Am dori să-ți oferim o rubrică regulată cu sfaturi casnice ! ciripește o fată blondă într-un impermeabil albastru. Al cărei titlu să fie „Samantha spune”. — Poftim ? Mă uit la ea ca la nebuni. Nu am nici un sfat casnic de dat ! — Atunci o rețetă ? Radiază. Felul de mâncare preferat ? — Vrei să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fel de chițcani și, mai rar, niște păsări grase care nu zburau și care erau ușor de vânat. Enkim ne spuse că păsări ca astea trăiau și pe lângă satul lui de câmpie, numai că cele pe care le știa el ciripeau nebunește, de ziceai că-s femei ce se ceartă, În timp ce păsările de aici erau la fel de mute ca și Krog. Tot În pădurea aceea am văzut un soi de copaci cu trunchiul gros și răsucit, În care creșteau niște fructe verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un gest de parcă ar fi Îmbrățișat toată poiana, o să apară alte și alte vorbe, și tot așa. Atunci, o să mai fim noi siguri că ele, cuvintele făcute și spuse de oricine, sunt pe potriva lucrurilor pe care le denumesc? Adică: o să ciripim, sau o să rostim cuvinte apăsate? Eu unul eram tare mândru de cuvântul suflet, cel pe care Îl pusesem la cale după ce mă bucurasem de Bodolona. Dar, spunea cuvântul suflet chiar ceea ce denumea, sau puteam să punem În locul lui alt cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acestei povestiri trebuie s‑o las la o parte pe Vela. Trebuie s‑o elimin o dată pentru totdeauna. Ceea ce nu‑i chiar atât de simplu cum vă Închipuiți. Era o femeie superbă, și frumos Îmbrăcată, și meșteșugit machiată. La telefon ciripea ca o papagenă. Ravelstein era singurul care susținea că se Îmbrăca fără gust. El o vedea ca pe o superioară impresară a aspectelor exterioare. În termeni politici, s‑ar putea spune că ar fi fost o candidată aleasă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pelerină albastră scrâșnind în adâncul firii? GARDIANUL (Rupe stupoarea.): Lasă prostiile, Grubi! (Către ARTUR.) Să ne grăbim, să nu se întâmple o nenorocire... COLONELUL: Să nu vină guvernatorul, să ne găsească fără cap... CĂLĂUL: Totul e gata, soarele strălucește, păsările ciripesc, ziua e luminoasă, e curată... E ultima mare zi a lumii! GARDIANUL (Cot.): Grubi! (Către ARTUR.) Să ne luăm rămas bun! Să jurăm că nu ne vom da niciodată uitării! COLONELUL: În fiecare zi... da... (Îl îmbrățișează pe ARTUR.) îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și mai primejdioasă. Se uita pe fereastră și se gândea la ceva. Nu se întâmplase nimic, era doar vară din nou. Plopii fremătau și se despuiau de lâna lor pe care cu atâta sârg o torc în fiecare an. Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau miresme. Știți prea bine cum e. Ce mare lucru? Jos în stradă un băiat și sora lui, așa cel puțin și-a închipuit ea, că era sora lui, cerșeau printre mașini. Băiatul era frumușel, un profil arămiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rază ajunsese pe farfuria fetei. Din rază, apoi, se iți o pasăre albă, mai mică decât o vrabie. Bătu de câteva ori din aripi pasărea aceea și o zbughi drept spre icoana Sfintei Parascheva, de deasupra televizorului. „Pardalian! Pardalian! Pardalian!“, ciripi de trei ori pasărea aceea albă, dădu iar de câteva ori din aripi și dispăru, trăgând parcă minunăția de rază rozulie după ea. Fărmăcata rămăsese împietrită. Așa ceva i se arătase doar de două ori. Odată când rămăsese grea cu Mantinela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Europene. Pompierii de la descarcerare, care veniseră să dea jos mașina, povesteau uimiți cum, în tot timpul operațiunii, o pasăre albă, mai mică decât o vrabie, zbura în jurul lor. Părea atârnată de o rază de soare sângerie. Dănțuia în jurul mașinii și ciripea într-una „Pardalian! Pardalian!“ Aurel Trocaru a fost scos, pe la prânz, bucată cu bucată, de vidanjorul Toma Preda, zis Biluță, din toaletele ecologice din părculețul din fața spitalului lui Wintris, proprietatea prosperei firme de privăți răspândite în tot Județul, „Euro-Tăulet Brandaburlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am cu analogiile, orice aș zice ar fi prea general. Sunt pur și simplu singur. Acesta e un lucru foarte trist. Uneori, rar de tot, dacă cineva ca Sgsdgff îmi trece prin pat, devin și mai deprimat. Vrăbiile încep să ciripească drăgăstos în copacul din spatele blocului, iar cântecul lor intră pe geamul crăpat, înduioșând unele femei și făcându-le să-mi lase ceva bani pe noptieră. Le aud cum își trag nasul și închid poșeta, dar rămân nemișcat, cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu mă bărbierisem. Aveam o barbă enervantă de vreo trei zile. Trebuia s-o dau jos, nu mai puteam să mă duc la slujbă cu ea. Prin curte, aproape de sol, zburau rândunele. Unele se opreau pe sârma de rufe și ciripeau de mama focului. Un porumbel urmărea un greiere la umbra tufelor de narcise. M-am mirat, pentru că n-am văzut niciodată un porumbel care să mănânce insecte. În sfârșit, am auzit parchetul scârțâind și am știut că mâncarea e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dar voia să se asigure că toată lumea își dădea seama că Violet e făptașa. De aici și agrafa. Cam slăbuț, într-adevăr, dar merita încercat. O privii pe MM. —Spune-i Tabithei că ai aflat și pun pariu că o să ciripească tot, am sfătuit-o eu. Am băut niște cafea, deși se răcise deja. Nu prea îmi păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O clipă l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mă Întorc la prânz. O strânse de braț. Am nevoie de-o plimbare, doar atât. Se uită În depărtare peste acoperișurile orașului. Ce ciudat; frumusețea zilei era neștirbită. Vrăbiile zburau În picaj și jucau leapșa aproape la lungimea unui braț, ciripind de bucuria zborului. Și-n ziare, aurul ce acoperea aripile Îngerului din vârful clopotniței bisericii San Marco scăpăra În bătaia soarelui, Îmbăind tot orașul În binecuvântarea lui scânteietoare. 16 Luni dimineață, intră În birou la ora sa normală și stătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
e senin, e îmbătat de razele curate ale soarelui, iar un firicel de vânt se strecoară printre razele de lumină. Se simte în aer plutind mireasma proaspătă a primăverii care trezește totul la viață. Păsările grăbite să-și construiască cuibul, ciripesc neliniștite pe la streșini. Albinele roiesc gustând din belșugul de polen al florilor. Se aude glasul mieilor care se țin grăbiți de urma oilor ieșite pe dealurile înverzite la păscut. Peste tot e o mare forfotă de oameni care merg grăbiți
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
Îngrozit, Hugo a realizat că pe ecusonul plasat într-un unghi câș, mai exact pe hârtia albă și mototolită, scria numele „Yogi“. Era clar că Lotti înțelesese greșit „Hugo“. Probabil că în Olanda nu găseai prea mulți Hugo. — Yogi! a ciripit Lotti, înfigând, fără să vrea, și mai adânc cuțitul în rană. Te rog! E rândul tău. Supărat, Hugo s-a ridicat în picioare. Până atunci presupusese că privirile furișe pe care i le aruncaseră cei din clasă, în special femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
își dăduse seama că tipul era chitit să facă Intercorp să sufere la fel de public și umilitor, așa cum probabil că suferise și el. Și, luând în considerare ceea ce se scrisese despre el, Alice nu putea să-l blameze. Foarte bine, a ciripit persoana care scrisese articolul. Pot să mă îmbrac cu noul meu costum negru de la Dior. Alice s-a luptat să-și controleze starea de nervi. Nu cred că asta o să aibă vreo importanță. Așa cum știi, soția actorului o să depună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să se culce în apartamentul companiei din Soho. Apoi, îi dăduse de înțeles că existau șanse să procedeze la fel și în seara următoare. Și, posibil, și poimâine. Dar tu o să te descurci, nu? O să fii pe baricade cu Theo? ciripise ea. Sincer, dragul meu, ai face bine să te descurci. Va trebui să te obișnuiești cu situația asta. S-ar putea ca săptămâna viitoare să mă duc la New York. Dar..., protestase Hugo înspăimântat. Prea târziu. Clic. Bârr. Amanda închisese. —Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]