2,120 matches
-
-o deasupra tablei, Întorcând-o cu palma În sus, Într-un gest de dezolare simulată: „Păi, În cazul ăsta, Îți iau regina”, a zis cu regret - și el simulat - În voce. „Asta e, am răspuns, mimând, la rândul meu, o ciudă imaginară, pièce touché, pièce joué!” Mă rog, cum vrei”, a continuat el să facă pe dezolatul - adică, „eu mi-am făcut datoria și ți-am atras atenția, dar dacă tu mai vrei să fii și demn și nu-ți retragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este că adevărul fantasmei nu e la Îndemâna tuturor”. Am ridicat din umeri. Lumea În care trăiam eu evolua În cadre normale, fără coincidențe stridente și enigme de familie cu frați regăsiți după patruzeci de ani, așa, ca să moară Dumas de ciudă. Eram un tip mărginit - bun, se poate spune și așa, nu mă deranjează. Recunosc și că sunt stereotip În frecventele uimiri care mă Încearcă atunci când obișnuințele Îmi sunt contrazise. Asta e. Mă Îndoiesc Însă că alții În locul meu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Numai nu știu cum se face că nu erau numai tătari, ci și polaci, și turci, huni, pecenegi, ba printr-o crăpătură a scorburii, copilul zări și patru soldați romani. „Iar l-am scăpat! Oare unde s-o fi ascuns?” - exclamă cu ciudă cel care părea șeful lor, descălecând de pe căluț. Veni iute spre stejar, vârî brațul în scorbură, încercând să-l găbuiască, dar micul Metodiu se mistui în cotloanele copacului. Deodată, mâna păroasă a tătarului sau a cazacului sau a ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e olog, al patrulea cioclu, al cincilea nu mai știu ce, dar de fapt bolnavi cu toții, vă hotărâți să vă faceți singuri de petrecanie, așa, într-o doară, ca să-i piară Domnului cheful de voi. Numai ca să-I faceți în ciudă. Și eu ce să fac? Să-mi amintesc toată viața de glumele voastre tâmpite de bătrâni precoce? Cum ați pus voi niște picioare la poștă pentru educația neamului, înainte ca eu să fi ajuns să cresc printre voi, și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
stângă, pula lui Cioran, într-un suprem gest al victoriei. - Ți-am luat-o, Ciorane, ți-am luat-o!! strigă personajul, fericit. Ți-am spus c-o să-ți fur pula în cele din urmă!! Te-am avertizat! Cioran înnebuni de ciudă. Nu mai putea. - Futu-z gâtu mă-tii de dobitoc, dă pula-napoi, futu-te-n gură dă muist, spumegă el, pizduind cumplit și năpustindu-se spre Luca. Numai că, poate datorită diferenței de vârstă dintre cei doi, Luca era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și uneori chiar scârba - sentimente care mă împiedicau să cred că a doua zi voi mai dori fata respectivă (deși știam că peste o zi o să-mi pară rău) -, de data aceasta, expediind-o pe Zinocika, n-am simțit decât ciudă. Mi-era ciudă pentru că în cameră, dincolo de paravan, Zinocika cea îmbolnăvită de mine m-a dezamăgit, continuând să fie la fel de plină de efuziune și, de aceea, asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scârba - sentimente care mă împiedicau să cred că a doua zi voi mai dori fata respectivă (deși știam că peste o zi o să-mi pară rău) -, de data aceasta, expediind-o pe Zinocika, n-am simțit decât ciudă. Mi-era ciudă pentru că în cameră, dincolo de paravan, Zinocika cea îmbolnăvită de mine m-a dezamăgit, continuând să fie la fel de plină de efuziune și, de aceea, asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să renunți la ideea ta cu crimele, nu-i așa? N-am încotro! spuse calm Cristi. Până nu ne lămurim ce s-a petrecut aici, trebuie să luăm în calcul toate variantele! Pop dădu a lehamite din mână. Îi era ciudă pentru că se repezise ca un începător la portieră și atinsese cu mâna liberă suprafața cromată a mânerului de metal. Puștiul, pentru că în sinea sa așa îi spunea tânărului său coleg, avea perfectă dreptate. Se întoarse spre directorul societății și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu stătuse nici o clipă pe gânduri și se repezise ca un apucat după acesta, îndepărtân du-se tocmai de locul unde era mai multă nevoie de el. Pricepând în sfârșit cum stătea treaba, îi venea să-și tragă palme de ciudă pentru că picase în capcana lor. Acum ce mai putea să facă? Își dădea seama că e înconjurat. Nu reușea să-și vadă dușmanii dar era conștient că aceștia sunt acolo. Îi auzise foarte clar mișcându-se la mică distanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scapă ceva și era sigur că nu era vorba de nimic legat de Calistrat. Văzuse el ceva noaptea trecută peste care trecuse atunci cu vederea foarte repede și pe care acum nu și-l mai putea aduce aminte. Îi era ciudă pe el și se simțea frustrat pentru că memoria îi juca feste, dar se hotărî să se gândească mai mult la acest lucru. 21 Era înnorat și foarte cald. Nori groși se adunaseră deasupra muntelui. Zăpușeala din aer anunța o ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceței. Cristian se simțea jenat. Îl certase degeaba pe Calistrat. Acesta fusese vigilent, intuise perfect că vâlva va profita de apariția negurii și va încerca să îi ia prin surprindere. Veghease de sus și intervenise exact la țanc. Îi era ciudă că se lăsase cuprins de gânduri și nu mai fusese atent la ce se petrecea în jurul său. O mulțime de semne ar fi trebuit să-l pună în gardă, numai că el le ignorase complet. De o bună bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trăgându-l și pe Calistrat după el, în încercarea de a nu o scăpa din ochi. Din păcate pierduseră startul, vâlva apucase deja să dispară dincolo de curbă, înainte ca ei să ajungă acolo. Iar ne-a scăpat! bătu Toma cu ciudă din picior. Nu, îl contrazise bătrânul, e aici. Nu s-a dus prea departe. Ne pândește de undeva dintre copaci. În timp ce-i spunea acestea, Calistrat privea atent spre pădure. La rândul său, Cristian făcea același lucru. Pe aici! spuse bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Oare de la asta să i se fi tras moartea? Deși nu prea îi venea să creadă, era totuși o ipoteză ce trebuia luată în calcul. Ce bine ar fi fost dacă l-ar fi avut alături pe Calistrat! Plin de ciudă, lovi cu piciorul o pietricică de pe jos. Nu asta intenționase dar piatra zbură cu viteză în gura peșterii, pierzându-se în întunericul de acolo. Deoarece nu era la nici zece pași de intrare, se aștepta să audă zgomotul făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi trădat la cea mai mică mișcare. Strânse cu putere toiagul lui Calistrat, încercând să își imagi neze că se află deja în spatele arboretului. Ar fi trebuit să se ridice de la pământ și să plutească în direcția dorită. Blestemă cu ciudă în gând când văzu că nu se întâmplă nimic. Toiagul nu mai răspundea așa cum știa el. Își puse în gând să rezolve această problemă, înainte de a da ochii cu vâlva. Ar fi fost de-a dreptul cumplit să îl lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tocmai pentru că nu voia să mai știe cineva cu ce probleme se confruntă ei pe Muntele Rău. Trebuia să se lămurească mai întâi el și abia apoi urma să hotărască pe cine mai implica în toată această afacere. Scuipă cu ciudă pe jos și trase un foc în peșteră. Șuierul prelung al ricoșeului din pereții de calcar răzbătu puternic până la el, amplificat de ecou. Sub tălpi, simți un tremur ușor, pe care la început nici nu-l băgă în seamă. Pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și cu ajutorul autorităților locale (vornicii, vătămanii, jurații) era dus departe în Imperiu pentru 9-12 ani, lăsând în urmă mare jale pentru mame care-și vedeau feciorii tunși „chilug”, ceea ce constituia o rușine, o înjosire, de unde și zicala: „Nu mi-i ciudă că l-au dus / Cum mi-i ciudă că l-au tuns.” Mulți părhănceni și-au găsit locă pe moșia lui Ștefan Roset, alături de cei veniți din Cașvana, Chetroasa (Todirești), Bălăceana și Udești. Toți bejenarii bucovineni au format satul Lunca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dus departe în Imperiu pentru 9-12 ani, lăsând în urmă mare jale pentru mame care-și vedeau feciorii tunși „chilug”, ceea ce constituia o rușine, o înjosire, de unde și zicala: „Nu mi-i ciudă că l-au dus / Cum mi-i ciudă că l-au tuns.” Mulți părhănceni și-au găsit locă pe moșia lui Ștefan Roset, alături de cei veniți din Cașvana, Chetroasa (Todirești), Bălăceana și Udești. Toți bejenarii bucovineni au format satul Lunca, dar între ei, multă vreme, se numeau dup
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ducă la Câmpulung Să-mi aleg un cal porumb Să pun șeaua să mă ducă ...* Foaie verde, foaie lat Dragă mi-e lelișa-nalt Că-mi dă gura peste poart De era mai mititea, Se-ntindea și m-ajungea Mai mare ciudă-mi făcea. * Fata popii de la noi Are-un plug cu șase boli i-o tânjală aurit și tot nu se mai mărită. Cine dracu’ s-o mai ia Că-i urâtă ca noaptea. * La pământ cu picioru’ Să răsară mohoru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Iartă-mă. Dar te Înșeli: vina nu-i a ta, ci a mea. Eu nu valorez nici cît frate-tău, nici cît tine. Iar dacă te-am jignit, e din invidie față de imbecilul ăla de logodnic al tău și din ciudă cînd mă gîndesc că o fată ca tine s-ar duce la El Ferrol sau În Congo, după dînsul. — Daniel... — Greșești În privința mea, fiindcă putem fi prieteni, dacă tu mă lași să Încerc acum, cînd știi ce puține parale fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se sperie Fermín cînd va Închide. O dată zise toate astea, o făcu pe dezorientatul și se pierdu În dosul prăvăliei, cu un zîmbet pînă la urechi. Stabilisem să mă văd cu Bea În claustrul universității la ora cinci și, spre ciuda mea, ziua amenința să-mi devină mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt timp, Fermín se Întoarse de la domiciliul ceasornicarului și ne informă că un comando de vecine montase o gardă permanentă pentru a-l străjui pe bietul don Federico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui perfectă. Ceea ce nu a fost posibil În Puglia, aici se va petrece, continuă cu hotărâre, Îndreptându-și mâna către masa de marmură din spatele lor. - Ca Toma necredinciosul, vrei să cauți adevărul În sânge, murmură astrologul cu glasul schimbat de ciudă. Sângele acela va stinge focul infernal al mândriei dumitale, Îți va domoli obrăznicia. Nu mă tem de provocarea dumitale. Așadar, intră În templu, dacă Îndrăznești să-l profanezi cu știința dumitale zăludă. - Pe poarta dinspre miazănoapte. În Baptisteriu se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Așa, da, mai seamănă a spectacol. Acuma. Loredana aprinde o nouă țigară și-i comandă Tarei „culcat”, câinele se așază cuminte la picioarele ei, ridică spre actriță niște ochi inteligenți și triști. Privirea femeii cade iar pe revista aruncată cu ciudă pe pământul umed, pământul care rabdă și iartă, care ne înghite, Doamne, cronica asta!, cum a putut să scrie despre mine așa?, ce i-am făcut eu?, eu care visez din liceu să fac Mașa, din Pescărușul, nu ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
atâtea amănunte, că arată așa, că are țâțele așa, că șoldurile, că e bronzată... după recreații nesfârșite, în care am tot reluat povestea incredibilă, băieții m-au crezut... numai că eu, în toți anii următori, i-am tot văzut cu ciudă sânii, îi văd țâța aia ieșită din plapumă și acum, ce invitație la ea, și eu - ce dobitoc!, ochiul minții mele cuprinde numai mărul rotund și bronzat, ieșind din plapuma veche, mi se umple gura de mirosul lui, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doar-doar. Mergeam la vreo petrecere, că începuserăm să ieșim împreună în lumea artistică a orașului, o vedeam cum se mișca pe scaun, imperceptibil aproape, i se învinețeau buzele de concentrare și, după un timp, ofta încet, ușurată, eu turbam de ciudă, nu mi se mai întâmplase așa ceva cu vreo femeie. Și cunoscusem destule. Femeia mea ca un măr abia copt a rămas însărcinată. Îmi făcea un copil, iar eu știam pe atunci că, dacă o femeie rămâne însărcinată, trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trăi fără ăla? Cum să adune mâinile alea ale lui, durdulii, pletele ei șatene? Cum femeile astea, Rita și Vichi, femei pentru care am lăsat ce-am avut mai bun în viață? — Despre Ani vorbești?, îl întreabă Lori cu o ciudă pe care o ascunde foarte bine, interpretase atât de inocent, că maestrul n-a intuit nimic. — Despre Anita. Odată, lui Vichi, i-am trântit-o: auzi, cum își încheie Ion șireturile la pantofi, poate de burtă? M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]