811 matches
-
panică. Era drăguț, amuzant, confortabil, iar asta o Înspăimânta. Dacă lăsa garda jos acum, se putea trezi peste cinci ani ca nouă soție insipidă În apartamentul din Park Avenue, gazda unei mulțimi insipide care vorbea șoptit, Îmbrăcată În haine insipide, ciugulind din mâncarea insipidă dintr-o Încăpere insipidă cu pereți gri și cu covoare bej. Probabil că ar avea o aventură cu un antrenor sau cu barmanul de la barul din zonă, cu siguranță ar fi găsit unul cu studii de antropologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de invidiat, Polipeanu linse farfuria lui pe care o dădu deoparte. Băură câte un pahar cu vin, iar Tony Pavone care nu mâncase decât foarte puțin, Îi oferi și porția sa, argumentând. „Nu prea mie foame...” La rândul ei Atena, ciuguli din fiecare sortiment câte puțin, după care Împinse farfuria În centrul mesei, mărturisind. „În viața mea nu am mâncat atât de mult...!” Polipeanu, nu vedea, nu auzea...! Cu un ultim dumicat de pâine șterse și a doua farfurie, așezând-o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nepotolit al acelui trup plăpând, delicat și frământat. Vasilica, uneori, cădea într-o stare nostalgică, amintindu-și clipele de fericire petrcute în copilărie la casa de pe Deal. Iși petrcea, cât era ziulica de mare, scotocind prin livadă, curioasă și surâzâtoare, ciugulea struguri în vie ca un sturz, ori cățărându-se prin copaci după goldane sau corcodușe aurite care se topesc în gură ca mierea parfumată. Sau, alegea câte o floare și fugea cu ea pe cărare până în fundul livezii. Acolo, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trezesc fără să-mi simt mâinile, „mâini de cașcaval“, mâini trezindu-se ceva mai târziu decât capul meu bine instalat între umeri. Mi se pare că cineva a bătut la ușă, abia îmi amintesc că trebuie să fie păsările care ciugulesc semințele de floarea soarelui puse azi-noapte pe pervaz. Totul parcă se continuă din spațiul visului în realitate, al visului care a dispărut. Membrana visului persistă să mă țină în șah - bănuiesc că este vorba de o comunicare urgentă, de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
jos, oriunde te uiți, prin crâng, nu vezi decât flori ofilite de portocal. Fiecare creangă din boschetele încîlcite are sute de țepi otrăviți. Printre ei, fructe de pădure, boabe roșii și mov cu coajă extrem de fină, se ghemuiesc pe ramuri, ciugulite de păsări mărunte și fistichii. Noroc că eu sânt numai duh, numai psihic, fiindcă pe-aici carnea nu poate trece. Chiar și psihicul iese de aici, dacă mai are puterea să iasă, plin de o rouă neagră, a nostalgiei. Ieșind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
niciunul impozant ca Irbisul, pensiuni, discoteci, restaurante... Peste tot erau anunțuri cu oferte de Crăciun și Revelion, cu spații de cazare, pachete de excursii, școli de schi... Am luat funicularul și am petrecut de minune sus, la Babele. Seara am ciugulit câte ceva din frigider, ne-am uitat puțin la televizor și ne-am culcat devreme. Petre nu și-a aflat somnul mai toată noaptea. Îi apărea mereu Argatu, în uniforma de polițist cerându-i panoplia, amenințându-l cu pușcăria, apoi Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
DOCTORII „GARRA RUFA” La baza roții Singapore Fly pe lângă multitudinea buticurilor pline cu suveniruri sau a micilor restaurante, am profitat de terapia cu peștii-doctori „Garra Rufa”, care îți produc o reacție ciudată, ceva între teamă, satisfacție și curiozitate. Aceștia practic ciugulesc, cu gurițele lor mici, celulele moarte de pe piele, tratând psoriazisul, dermatitele de contact, eczemele și alte afecțiuni dermice. Este o experiență ciudată cu atâția peștișori care se reped, ca pirania din Amazon, asupra prăzii. Noroc că „Garra Rufa” nu au
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Aglae se împrumutase din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol, totuși Felix avu impresiunea că cel puțin acesta din urmă nu ședea acolo din patima jocului. Pascalopol era un om inteligent, prea stăpân pe sine ca să se lase, din vițiu, ciugulit de toți. Era evident că el venea acolo pentru cineva, desigur pentru Otilia, și că jocul de cărți era numai un pretext. Felix avea acest sentiment, pe care nu și-l explica bine, că legăturile lui de rudenie, oricât de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bani și pentru coșniță. Lui, căruia îi datora în mod legal bani, nu-i dăduse până acum niciodată. Începu să ghicească rolul lui Pascalopol. De bună seamă că acesta întreținea larg pe Otilia și lăsa și pe moș Costache să ciugulească puțin. O nouă furie îl cuprinse la această idee. De ce Otilia să se umilească? Îi va da el ce-i trebuie. Luă hotărâri eroice, să câștige, să facă daruri Otiliei. Curând își recunoscu singur naivitatea. El însuși n-avea nici un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trimitea Aglae (conservele, lucrurile mai greu de preparat le lăsa să se strice, le arunca la gunoi), dar apoi, gustând din propria-i mâncare, o mânca de-a binelea. Intra prin bucătăria bătrânilor, se apropia în picioare de masa fraților, ciugulea, de la toți, vorbind și râzând cu gura plină, și apoi, când sosea Titi, spunea candid: - Dragă, ție ți-e foame, că eu n-am poftă deloc! Nicin-am gătit. Titi își schimba adânc și domol apele ochilor, dar nu zicea nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Otilia? Niciodată!Cît trăiesc eu, niciodată. Doar mai sunt legi în țara asta, mai sunt tribunale. Îl dau pe mâna parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a amețit stricata asta. Cine știe ce-o fi între ei. Stănică ciugulea cu o scobitoare, mefistofelic, câteva măsline. Felix, în schimb, se simți sfâșiat. Ar fi voit să strige, să protesteze împotriva insultelor, dar emoția îl pironise pe scaun. Simion îi făcea semn mereu să vină la masă, deși el voia să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Când intră în sufragerie, Felix văzu pe Otilia, care se întorcea la scaunul său, pe care se suise ca pe o sofa turcească. Se zgribulea de frig. Moș Costache nu era la masă. Otilia nu mâncase, deși orele erau înaintate, ciugulise însă din unele mâncări reci de pe masă, și acuma nu mai voia să mănânce. - Unde ai întîrziat atîta? întrebă ea.Lui Felix îi fu greu să mărturisească. - Am trecut, când m-am întors de la facultate, pe alături,m-a trimis
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fost blând, pot să zic inofensiv, dar sunt unii care fac urât de tot. Am cunoscut un magistrat, pe care l-a apucat într-o noapte. Domnule, făcea ca la menajerie, cânta ca păsările, dădea din aripi să zboare și ciugulea de pe jos. Îi intrase în cap că e privighetoare. Vasiliad: Azi doctorul trebuie să se dea și el după client, dacă vrea să trăiască. Clientul a auzit de cutare doctorie, a auzit de tratament cu injecții și alte comedii și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
piper, ceru moș Costache. - Piper nu e bine, suflete, zise Paulina, îți face rău! Marina, oprită în ușă, privea ca la panoramă, dar bătrânul era încîntat. Paulina nu se așeză la masă decât după ce moș Costache isprăvi de mâncat, apoi ciuguli și ea pe apucate, aruncând ochi atenți asupra protejatului ei. Cu maniere blânde, adulatoare, femeia încercă în chip evident să-și câștige un fel de autoritate în casă. Otilia însăși fu îndepărtată, cu multe semne de prefăcută delicatețe, de a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-mi dau seama dacă cuvintele vin din cărți, nu din altă parte... Vin și se duc, de unde-or fi!... Da’ mătăluță, că ești mai tânăr și mai citit, stai cu cărțile aproape sau le lași să se mai odihnească? — Mai ciugulesc și eu câteodată, ca o pasăre care ciugulește cuvinte... Dar de zburat, e altceva, că știe Sfinția Ta că pasărea nu poate să ciugulească în zbor... Nu poate ea, zâmbi bătrânul, dar cuvintele au și ele zborul lor... — Îl au
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu din altă parte... Vin și se duc, de unde-or fi!... Da’ mătăluță, că ești mai tânăr și mai citit, stai cu cărțile aproape sau le lași să se mai odihnească? — Mai ciugulesc și eu câteodată, ca o pasăre care ciugulește cuvinte... Dar de zburat, e altceva, că știe Sfinția Ta că pasărea nu poate să ciugulească în zbor... Nu poate ea, zâmbi bătrânul, dar cuvintele au și ele zborul lor... — Îl au, Părințele Luminat, îl au... O rog pe Sfinția
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
tânăr și mai citit, stai cu cărțile aproape sau le lași să se mai odihnească? — Mai ciugulesc și eu câteodată, ca o pasăre care ciugulește cuvinte... Dar de zburat, e altceva, că știe Sfinția Ta că pasărea nu poate să ciugulească în zbor... Nu poate ea, zâmbi bătrânul, dar cuvintele au și ele zborul lor... — Îl au, Părințele Luminat, îl au... O rog pe Sfinția Ta să mi spună, când se gândește la dumnezeire, în afara rugăciunii, cum se gândește, cu ce
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
hipnotic de colacul de cârnați, până și l-a înfășurat ca un brâu, sub pelerină. Culmea! Nimeni n-a observat nimic, deși operația asta neașteptată ne-a costat eforturi mari. Și tot așa, în ritm de dans - pentru că ajunsesem să ciugulim ici colo câte o bucată, făcând piruete cu mâinile fluturând prin aer, ca și cum raita pe care o dădeam făcea parte dintr-un spectacol -, am ajuns la vilă cu târguieli mulțumitoare. Au sosit și invitații. Mulți. Și nu cu mâinile goale
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
poți să spui așa ceva, când cu ochii dumitale ai văzut că străzile erau pline de manifestanți ? O indignare mai mare decât merită incidentul face să tremure vocea doamnei Mironescu. Cum domnul Ialomițeanu se mulțumește să râdă, amfitrioana se ridică, agasată, ciugulește un fursec de pe măsuța de servit ceaiul, apoi merge să se așeze în jilț, în colțul opus al salonului. — Poate că de data aceasta să fi învățat și noi câte ceva ! Am auzit că s-au făcut trăsuri de ambulanțe și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cazul Nite Owl. Îți amintești cum a reacționat Vincennes? Orice ieșit din normal, oricît de puțin? Stathis spuse: Domnule, pot să vorbesc pe șleau? — Desigur. — Atunci o să vă spun că Vincennes a fost Întotdeauna un pîrlit de polițai pus pe ciugulit. Dacă lăsăm asta deoparte, Îmi amintesc că pe vremea cînd lucram la cazul cu pornografia, era puțin cam nervos. Cred că Nite Owl Îl plictisea. A participat la arestarea acelor negri, era acolo cînd băieții noștri au găsit mașina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nevoia de devotament. „CÎt privește claustrofobia, domnișoarelor, foarte prost văzută de companiile aeriene care țin morțiș să-și umple avioanele, dacă se Întîmplă ca ea să Însoțească agorafobia, amintește de acele păsări care se instalează pe spatele rinocerilor sau care ciugulesc prin fălcile crocodililor. Claustrofobia este parazitul agorafobiei“. Vechiul vis de macho: să iei de nevastă o infirmieră! E cam ceea ce mi s-a Întîmplat mie. De voie, de nevoie, Tina a devenit infirmiera mea, Într-o specialitate În care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care Îl Însenină. — Eram Îngrijorat. Cum a fost la Înmormîntare? Am ridicat din umeri, iar tata a Încuviințat grav, considerînd subiectul Închis. — Ți-am pregătit ceva pentru cină. Dacă ai chef, Îți reîncălzesc și... — Nu mi-e foame, mulțumesc. Am ciugulit ceva pe-afară. Mă privi În ochi și Încuviință din nou. Se Întoarse și Începu să strîngă farfuriile pe care le așezase pe masă. Atunci, fără să-mi dau seama prea bine de ce, m-am apropiat de el și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
auzit știrea la radio, fără să pricep despre ce era vorba. Un corp neînsuflețit fusese găsit pe o bancă de pe Paseo del Borne, contemplînd bazilica Santa María del Mar, șezînd, cu mîinile În poală. Un stol de porumbei care Îi ciuguleau ochii a atras atenția unui vecin, care a anunțat poliția. Cadavrul avea gîtul rupt. Doamna Sanmartí l-a identificat ca fiind al soțului său, Pedro Sanmartí Monegal. CÎnd socrul defunctului a primit vestea În azilul de la Bañolas, a mulțumit cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În drăz nește în cele din urmă: — Trebuie mâncat puțin, dar des. — Asta-i bună! se împotrivește împărăteasa.Ți-ai și găsit ce sfat să-i dai. Tu nu știi că el nu stă niciodată la masă ca omul, ci ciugulește întruna câte ceva, de ici, de colo? — Eu nu vorbesc de mese dezordonate, stăpână, se vaită medi cul, ci de un program regulat, de trei-patru ori pe zi... — Așa, ca grecii, remarcă ironic Augustus. Musa se tulbură un pic. Continuă însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-mi vine să-ți dau una peste bot, se răstește Rufus la el. Nu te gândești la sărmana femeie că-și termină zilele în surghiun, la Alexandria? — Nu e treaba mea, replică gladiatorul. Ea trebuia să se gândească. Eu am ciugulit doar ce mi se oferea. Ridică nepăsător din umeri. — Am trăit bine. De ce să fi făcut economie? — Bani albi pentru zile negre, mă, tolomacule! Pusio încuviințează și el cu gravitate. Când or veni vremuri grele pentru mine, replică vesel Gany
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]