797 matches
-
dat de mâncare. ARTUR: Nu trebuia. GUFI: Am greșit... Am crescut trei șerpi la sânul meu. Era cât pe ce să mă sugă de viu. Trei scorpioni. N-o să mă credeți, dar i-am îngrijit ca pe copiii mei... Au ciugulit din palma mea, i-am învățat ce e binele, frumosul... I-am învățat să răspundă, să spună da... Nu știu unde am greșit cu ei. ARTUR: Poate sunt nătângi din naștere. GUFI: Oare? ARTUR: Mai sunt cazuri. GUFI: Bruno, ia spune lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o tai... Simțeam ceva greu în mâna dreaptă și în lama cuțitului și atunci dintr-o dată pâinea s-a tăiat singură... PARASCHIV: Cad. MACABEUS: Ce să însemne asta? Și chiar atunci au venit două păsări negre și au început să ciugulească fiecare din câte o jumătate și se făcea că păsările mâncau și din când în când se uitau una la alta... așa cum ne uităm noi acum... Ce să fie asta? PARASCHIV (Urlă furios și isteric.): Cad. MACABEUS: Atunci m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nici n-o putem vedea cu ochiul liber... De aceea e atât de ușoară. IOANA: Pentru că n-o putem vedea? HAMALUL (Lovind cu mâinile într-un agresor invizibil.): Hâși! Hâși! Spurcate! Pleacă! Domnule, luați-o de pe umăr de la mine... îmi ciugulește din umăr... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-l scoată pe GRUBI de sub bancă.): Gata, a plecat... S-a dus... Ridică-te, Grubi, trebuie să ne pregătim și noi... HAMALUL (În transă.): Gata? Plecăm? IOANA (Sărind, fericită, în sus.): Plecăm! Plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întoarce nemulțumit la Evenimentul zilei. Muiere țâfnoasă! zice. Hm! Prin zarva șoselei răzbate radioul țigăncii care vinde semințe. S-a făcut și două, poftim! Un sticlete - același? altul? - vine ca săgeata dinspre zăvoi, se învârte pe lângă ceas, coboară la nisip. Ciugulește precis, cu atenție neștirbită, firimiturile de napolitană. Burtică galbenă, gât stacojiu, aripi albăstrii, da’ știi mata că ești frumușel? Domnul Popa gândește deseori cu glas tare. Dinspre Tei vine un nor mare, cenușiu. A acoperit soarele și totul se zgribulește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vine un nor mare, cenușiu. A acoperit soarele și totul se zgribulește la loc. Serafimul nu mai e. Oricum, ce păzea el acolo? A început să ningă. Ninge peste găinile, șapte la număr, trei bălțate, una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vreme, bodogăne și el la fel ca maică-sa, luând gumarii în picioare și pornind prin noroi după cele șapte galițe. Știe unde le va găsi. Trece ulița, dă un ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele ciugulind pe maldărele de gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor aprinde felinarele cu lumina lor verzuie. De jur împrejurul parcului, parcă l-ar împresura deodată un gând înspăimântător, se vor aprinde becurile cetățenilor întorși de la muncă în tihna domiciliului familial, pe șoseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o șchioapă? Și nici nu se poate spune că ai fi cine știe ce frumusețe. Pascal își vâră un deget printre gratiile coliviei, în semn de prietenie. Hai, mușcă-mă, dacă vrei. ─ Chiu-hiu! Cinteza apucă zdravăn în cioc arătătorul astronomului și-l ciugulește ca pe-un os de sepie. Au! Ce peruș rău ești! Și Pascal își trage repede mâna. ─ Nu așa de tare! ─ Oamenii! Eu am pene verzi! Pene verzi albastre! Și nu sunt peruș, nu peruș! Tangara mă cheamă! Tangara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu echipa, cu plotoanele de milițieni, să-i lămurească să se-nscrie de bună voie la colectivă. Băteau majurii cu săculeți, să nu rămână urme. Nu bătea ăla. Goncea stătea pă scaun, citea ziarul Scânteia sau bea un pahar de șpriț, ciugulea semințe de bostan. De bătut bătea alți malaci, da’ Goncea stătea și cică lămurea omu’ cu ideologia și glasul partidului. Că era specialist. Câți a lămurit el... Oftă visător, scărpinându-se după ceafă. Era clar că treceau prin el imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Șoptireanca, pă lângă aia veche. Cum vă cade la conștiință, generalul Goncea și biserica? Oficiantul, absent, așteptă ca bătrâna să-și termine confesiunea. Mai urmărea, cu coada ochiului, ce mai făcea neastâmpărata aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape verzulii, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia semn vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe terasa templului. Gonkgu, care târnuia momăind rugăciuni, a fost luat prin surprindere și a rămas blocat. O potârniche era ceva rar la înălțimea asta, ca de altfel orice pasăre, mai puțin vulturii negri, destul de abundenți în decembrie. Potârnichea a ciugulit printre scândurile dușumelei, s-a înfoiat și s-a dus. Nemaipomenit, îmi spuse Gongku după ce totul se sfârși, câtă grație. Trebuia s-o fi văzut. La fiecare pas degetele i se strângeau în aer, apoi i se desfăceau și călcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
avanseze un pic. Mi se părea că nu te-ar deranja deloc dacă am face-o. — Dacă n-am mâncat nimic, nu înseamnă că... Când o tipă declară că e dependentă de biscuiții cu unt și după aceea abia dacă ciugulește câte ceva, de parcă ar mânca talaș... ei bine, concluzia e una singură. Și ți-am fumat două țigări. Dacă m-ai fi cunoscut mai bine, acela ar fi fost ultimul indiciu. — Trebuie să țin chestia asta minte, pentru viitor... Oricum, înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
persoane interesate care aveau legătură cu spectacolul se aflau într-o Patisserie Bliss, la Angel, bând capuccino și mâncând cornuri cu ciocolată. Eu îmi comandasem unul cu brânză și roșii, dar atunci când l-am primit n-am putut decât să ciugulesc din el, fiind prea agitată. Îmi pierise cu totul pofta de mâncare. În curând aveam să merg la culcare. Dacă aveam noroc, poate-mi trăgea cineva un glonț în cap înainte să mă arunce la groapa de gunoi. Sophie întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Colleoni, turnat cu secole În urmă În eterna tăcere a bronzului, era tovarășul perfect pentru acel prețios și tainic sfert de oră de liniște. Sorbi din cafea bucurându-se de căldura ei concretă, și privi porumbeii care Începuseră deja să ciugulească statuia din cap până-n picioare. Se uită Într-o doară În jos spre locul unde bărcuța soțului ei tresălta În apa de-un verde-Închis. Plouase În cursul nopții și ea voia să vadă dacă prelata de pânză care acoperea barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nepotolit al acelui trup plăpând, delicat și frământat. Vasilica, uneori, cădea într-o stare nostalgică, amintindu-și clipele de fericire petrcute în copilărie la casa de pe Deal. Iși petrcea, cât era ziulica de mare, scotocind prin livadă, curioasă și surâzâtoare, ciugulea struguri în vie ca un sturz, ori cățărându-se prin copaci după goldane sau corcodușe aurite care se topesc în gură ca mierea parfumată. Sau, alegea câte o floare și fugea cu ea pe cărare până în fundul livezii. Acolo, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
răspunseră, ei, aproape Într-un glas. Fără evenimente? Fără. Nici de ploaie nu-i pomeniră, nimic. Bine, fu mulțumit, bătrânul tată. Atunci, spălați-vă, pregătiți-vă, și, haideți la masă. Nu prea ne e foame, zise feciorul. Că am mai ciugulit, câte ceva, pe unde am fost. Bine, o să vedeți, voi, cum o să faceți. Eu am să vin, doar, la tine, ca să-ți predau Încasările de astăzi. Că au mers aproape șnur. Am luat de la mai bine de trei sferturi din apartamentele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în univers. să nu vă mire, deci, că uneori ajungeți epuizat la birou sau că seara, întors acasă, sunteți deja mort. orice ieșire din sinea dumneavoastră, din cocoloșul protector al patului sau al livingului, îi permite lumii exterioare să vă ciugulească voluptuos, să vă devore cu ferocitate, să vă macereze și să vă expedieze sub formă de așchii și stropi, de fărîme și imagini, de sunete și mirosuri, în mii și sute de mii de direcții. Iată de ce vă spun : fiți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
comoția cerebrală, practic nu am suferit nicio secundă. nici măcar nu am căzut cu capul în farfurie, eram tocmai pe cale să-mi curăț un măr. mărul s-a rostogolit în mijlocul mesei, iar cuțitul a căzut pe jos. între timp porumbeii au ciugulit integral mărul, dar, dintr-un motiv ciudat, de mine nu s-au atins. Probabil că porumbeii și vrăbiile nu devoră corpuri umane inerte sau moarte, doar corbii și vulturii se dedau la astfel de plăceri. Porumbeii intră prin fereastra pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se răcească, aerul rece a reușit pînă la urmă să pătrundă din baie, în cameră și din cameră, în bucătărie. toate aceste elemente au conlucrat în vederea mumifi cării mele rapide. Cum spuneam, nici măcar păsările n-au simțit nevoia să mă ciugulească... Cu o singură excepție : un porumbel tîmpit cu pete negre pe gît, cu o gușă umflată și cu un cioc în formă de cui, s-a așezat totuși la un moment dat pe ceafa mea și s-a luptat timp
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să vină atît de repede la el... Bestiile veneau de pe lista lui, se ridicaseră de pe lista sa proaspăt întocmită. Da, cuvintele, literele, semnificațiile se transformaseră în bestii și acum năvăleau peste el, îl devorau lacome și urmau probabil să-l ciugulească pînă la ultimul atom. 70. Domnișoară ri, am o veste îngrozitoare chiar astăzi am aflat că toate poveștile de dragoste se termină prost m-am interesat, am stat de vorbă cu specialiști toți sunt unanimi, nu există final fericit mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cunoscut, ar vedea în ele amprentele unui corp de femeie și ale unor explozii de senzualitate feminină. Cuvintele tale au curs șiroaie pe buzele, pe gîtul, pe sînii și pe coapsele mele, mi s au lipit de pîntece și au ciugulit din sexul meu... niciunul nu a rămas neatins de mine, e ca și cum aș fi scos din mii de cochilii mii de melci docili și curioși. Iată ce a devenit, de fapt, romanul pe care l-ai scris pentru acest imbecil
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
avea o voce de bariton, o voce impresionantă, de natură să impună respect și să-l transforme pe proprietarul ei într-un leader natural. Bărbatul cu voce de bariton ținea în mînă o farfurie adîncă plină cu alune din care ciuguleau cu poftă toți cei adunați în jurul lui. — sunt ingrediente de ciorbă, tipic românești, explica bărbatul cu voce de bariton. La noi este inimaginabilă o ciorbiță de legume fără lobodă și leuștean. între timp mătușa masek și domnul Bruno reușiră să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în istoria literaturii un roman este dictat de un autor mort, și nimeni nu știe nimic. Ceea ce ar trebui să devină un gigantic cutremur metafizic riscă să rămînă neobservat. Și aceasta din cauza unor nenorocite de păsări care au început să ciugulească din tastatura mea. tot programul de scriere patch mi a fost perturbat de aceste viețui toare inutile. am suportat pînă acum exact 34 de ciugulituri. Un porumbel idiot, urît și agresiv a încercat de treisprezece ori să smulgă tasta enter
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Aglae se împrumutase din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol, totuși Felix avu impresiunea că cel puțin acesta din urmă nu ședea acolo din patima jocului. Pascalopol era un om inteligent, prea stăpân pe sine ca să se lase, din vițiu, ciugulit de toți. Era evident că el venea acolo pentru cineva, desigur pentru Otilia, și că jocul de cărți era numai un pretext. Felix avea acest sentiment, pe care nu și-l explica bine, că legăturile lui de rudenie, oricât de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bani și pentru coșniță. Lui, căruia îi datora în mod legal bani, nu-i dăduse până acum niciodată. Începu să ghicească rolul lui Pascalopol. De bună seamă că acesta întreținea larg pe Otilia și lăsa și pe moș Costache să ciugulească puțin. O nouă furie îl cuprinse la această idee. De ce Otilia să se umilească? Îi va da el ce-i trebuie. Luă hotărâri eroice, să câștige, să facă daruri Otiliei. Curând își recunoscu singur naivitatea. El însuși n-avea nici un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trimitea Aglae (conservele, lucrurile mai greu de preparat le lăsa să se strice, le arunca la gunoi), dar apoi, gustând din propria-i mâncare, o mânca de-a binelea. Intra prin bucătăria bătrânilor, se apropia în picioare de masa fraților, ciugulea, de la toți, vorbind și râzând cu gura plină, și apoi, când sosea Titi, spunea candid: - Dragă, ție ți-e foame, că eu n-am poftă deloc! Nicin-am gătit. Titi își schimba adânc și domol apele ochilor, dar nu zicea nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]