634 matches
-
tovărășie, invocând oboseala, exagerând durata serviciului, bombănind contra zonei care nu-i lăsa niciun răgaz. Curios, fantomele doamnei Segal începură să-i facă și lui vizite. Câteodată, noaptea, auzea prin somn zgomotul mașinii de cusut duruind nebunește. Se trezea și ciulea urechea. Liniștea, și mai adâncă din cauza vuietului mării, ca o amenințare perpetuu amânată, era totală. Adormea la loc și visul începea iar. Într-o seară, într-o cârciumă din Cetatea Albă, un camarad care băuse mai puțin îl luă deoparte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
istoria Pompeiului!" În genunchi pe un scaun, se apleca deasupra unei cărți deschise în fața ei pe masa pe care Lillișu tocmai o strânsese: "Ce-ne-re... ce poate să însemne cenere?" "Cenușă, Nel", spuse locotenentul. Părăsi societatea adulților care, de altfel, își ciuleau urechile ca să-l asculte și ei pe locotenent, și merse să se așeze alături de fetiță: "Dar o așteptăm și pe Lillișu, nu-i așa?" Sigur că da." Femeile, cu Lillișu cu tot, erau la bucătărie să spele vasele și să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și mărunții venetici?" "Nu-mi spune nimic bun, dar..." Au nevoie de el pentru a da în evreul care îi eclipsează. Se debarasează de evreii noștri ca să se lase duși de evreii unguri!" "Nuuu, păi, e de necrezut!" Începe să ciulească urechea: "Unde vrei să ajungi?" "Ei bine, cred că tu ai fi un pivot mai bun decât Istvan pentru a înlătura ceea ce e de nedorit. Ești român de baștină și nu poți fi bănuit de antisemitism din moment ce soția ta e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ori i se păru că aude În urmă tropote de cai. Era un zgomot Înfundat, ca și cum copitele le-ar fi fost Învelite În zdrențe. Așa făceau vânătorii când voiau să-și surprindă vânatul. I se păru că și călăuza lor ciulește ure chile, dar el Începu să cânte psalmi cu vocea lui plăcută. Într un târziu, trosniră și niște vreascuri și Bertha Începu să plângă de frică. — Sunt zgomotele obișnuite ale pădurii, nu trebuie să vă faceți griji. În curând suntem
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui. El nu vrea să aibă nimic de-a face, pentru că e prietenul blestematului de Adlabrecht, de acolo de sus din fortăreața diavolului, Dumnezeu și Înălțimea Voastră să mă ierte pentru neas cultarea mea și pentru că vorbesc astfel. Cei prezenți ciuliră urechile și bătrânul continuă: — Bunicul meu a fost slujitor al lui Mathilde, strămoașa lui Adalbrecht, la fel de câinoasă și fără inimă ca și el. Toți oamenii din această vale Își amintesc cu groază de fărădelegile ei, ca atunci când a pus să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sosiți de la Istambul s-a dovedit a fi cel mai gălăgios. Aveau multe impresii de împărtășit și... le împărtășeau cu voce tare, plini de entuziasm. Din toată frenezia vorbelor lor, de departe se detașau câteva: Shri Mataji, Kundalini, vibrații... Am ciulit bine urechile, deoarece erau exact cuvintele ale căror înțelesuri depline venisem să le pătrund. Fără să-mi dau prea bine seama, centrul atenției s-a mutat de la entuziaștii călători înspre... mine. Dintr-un simplu spectator am devenit subiectul principal, materialul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
tot știi. Păi, nu eu, tot orașul știe că Răcaru are să se mute chiar în centru, la Universitate, în câteva luni. Zi-mi că nu asta e, hai, zi-mi ! Și toți s-au întors cu ochii mari și urechile ciulite la Cristi, așteptând confirmarea. — E adevărat, prietene, da ! și ridică paharul de vin. Răcaru se va muta în centru, chiar pe Elisabeta, la nici doi pași de Victoriei, vizavi de Cartea Românească, da ! și toți încep să aplaude și să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lighean de spălat veselă și prin bolboroseală încearcă să imite marea poezie, care este un har al lui Dumnezeu. Uneori apa aceasta din care vorbesc poeții duhnește de-a dreptul pestilențial. Cred că și diavolului i se face rău când, ciulindu-și urechile sale de fum, ascultă astfel de "mesaje". Astfel de suflete nu-l atrag. Chiar și răul trebuie să aibă o anumită coerență. Adevărată poezie, indiferent de stilul în care e scrisă, semănă cu o rugăciune. O simți cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ducă vestea pentru saramura supranumită Doman, pentru plachia cu același nume... Dragă Dumitru Augustin Doman, te rog să transformi parcursul tău pe lumea asta, ca om și ca scriitor, într-o poveste care să-i facă pe (eventualii) cititori să ciulească urechile... (Sau să plângă? Sau să râdă?) Cam care ar fi povestea vieții tale? Te-ai născut cu o carte de povestiri de Cehov legată de mână? Mama ta a primit un mesaj de la Borges la nașterea ta? Cum te-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
capul tău se face tilt și-ți glăsuiește "țieți" că orice schimbare antrenează ireparabile pierderi " pentru tine, pentru coabitarea cu alții și cu environul, pentru stilul de viață tradițional. Practicamente, pe bursierii întîlniți la Strasbourg i-am îndemnat patafizicește, să ciulească organul perceptiv și la ceea ce merge prost în Vestul Decadent & Cacoșim, neuitând, la recăderea în cloacalul Autohton, să adulmece și ce iaște convenabil la noi: de nu ar fi decât o natură ceva mai puțin poluată, o mare disponibilitate conversațională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Snagov, unde, iscodindu-l pe benzinar, acesta mi-a arătat pe băiețașul care vindea gogoși, fost ajutor de șofer. Simțisem din mers că boala mașinii este de la alimentația cu benzină și i am spus-o băiatului, care, pornind motorul și ciulindu-și urechile, ca un medic la pieptul bolnavului, a exclamat deodată arătând cu degetul: „Aici e!“ A desfăcut carburatorul, a scos mica sită cilin drică, cea care oprește necurățeniile din benzină și - stupoare! - sita era Îmbâcsită cu murdărie. Am făcut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
omul. Apoi însă am fugit de franjurii lumii, ajungând pe asfaltul unde se găsea covorul. Aveam cincisprezece ani când am sosit la oraș, și-am dat aici peste cu totul alte lucruri și-am învățat românește. La început cu greu, ciulind îndelung urechea și simțindu-mă covârșită. Adevărat, aveam acum niște pantofiori din piele de șopârlă care făceau clic-clac când călcam pe asfalt, dar nu prea mă aveam deplin la îndemână pe mine însămi. Îmi părea că, atunci când umblam prin oraș
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
însămi n-ar mai fi trebuit să fac nimic, iar trotuarele, ghișeele funcționarilor, tramvaiele și obiectele din magazine ar fi învățat ele singure această limbă pentru mine. Când mediul în care ești nu vorbește decât ceea ce tu nu poți vorbi, ciulești din răsputeri urechea, cu întreg ținutul, la limba vorbită. și dacă rămâi îndeajuns de mult în acel loc, timpul de care dispune ținutul învață pentru tine limba. Așa s-a întâmplat cu mine, mintea mea nici n-a știut cum
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și dacă rămâi îndeajuns de mult în acel loc, timpul de care dispune ținutul învață pentru tine limba. Așa s-a întâmplat cu mine, mintea mea nici n-a știut cum s-au petrecut lucrurile. Cred că subestimăm felul cum ciulim urechea la cuvinte. Dar asta ne pregătește pentru vorbire. Într-o bună zi, gura mea a început să vorbească de la sine. A fost ca și cum din acel moment româna ar fi făcut parte din mine. Dar, spre deosebire de germană, cuvintele românești făceau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe-atunci prietenilor mei români, este pe jumătate o revoluție de palat. De aceea nu protestează oamenii în această dictatură, căci mânia și-o consumă în înjurături. Chiar și atunci când de mult vorbeam româna curgător și fără greșeli, încă mai ciuleam uluită urechea la metaforele temerare ale acestei limbi. Cuvintele își luau un aer insignifiant, dar ascundeau atitudini politice cu bătaie precisă. Unele cuvinte conțineau povești ce se istoriseau de la sine, fără a mai trebui spuse. Așa cum se întâmplă pretutindeni unde
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
interpretez la celălalt orice tresărire cât de mică a ridurilor feței, a carotidei, nărilor sau colțului gurii, a bărbiei sau degetelor. Trăind printre taciturni, ochii noștri erau deprinși să discearnă ce simțăminte poartă fiecare cu sine prin casă. Mai mult ciuleam ochii decât urechile. Consecința fiind o agreabilă încetineală, o greutate prea mare și prelungită acordată lucrurilor pe care le purtam în cap. Vorbele nici nu pot atinge o asemenea greutate, fiindcă nu stau locului. De îndată ce-au fost spuse
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și ar trebui folosit neîncetat în apărare. și totuși, când vrei să te aperi, nu-ul acesta e lucrul cel mai stupid cu putință. E un cuvânt prea scurt, se pierde printre altele și nu-l face pe acuzator să ciulească urechea. La o anchetă, nu-ul e opusul oricărei apărări - dacă, în loc să vorbească, acuzatul spune nu, se cheamă că a și depus armele și că lasă ca acuzația să treacă peste el cu tăvălugul. În afară de asta, cu cât acuzatul vorbește
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nețesălată și bălegoasă sensibilitatea acestei făpturi miraculoase descinsă parcă din sferele extraterestre. Așteptam cu înfrigurare emiterea unui ordin de luptă, de asalt, asupra unei cetăți inexpugnabile, cu mușchii încordați la maximum pentru momentul declanșator, ca sprinterii pe linia de start ciulind urechile la pocnetul pistolului. Spre marea noastră bucurie, detensionarea s-a produs rapid, prin formularea unui elogiu care ne-a lăsat cu gura căscată, mângâind cu blândețe și alinând sufletele noastre amărâte, greu încercate. Vai dhagă doamnă Hozalie, dar ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a întîmplat ? Să-și țină gura și-o să vadă el ! Mai întîi ocoliră prin niște holuri mai puțin um blate. Ce-o fi vrînd Cristi ? Apoi coborîră tiptil, să nu fie prinși, pe scara profesorilor. Se opriră la etajul unu, ciuliră urechile să-și dea seama dacă se aud sau nu pași și-și continuară drumul pînă la parter. În cele din urmă, ieșiră pe la elevi și ajunseră în curte. Acolo Cristi mai făcu cîțiva pași și apoi îi arătă pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
săși cauționeze trăsnăile. Firește, o asemenea atitudine asigură și un foarte bun marketing emisiunii, așa cum anunțul la știri de tipul „imaginile care urmează sar putea să lezeze unele sen sibilități“ nu face pe nimeni să schimbe postul, ci, dimpotrivă, să ciulească ure chile și să deschidă bine ochii, în așteptarea a ceva nemaivăzut. Dincolo de marketing, ideea, după cum vedem, a făcut și face carieră. Oare așa să fie? Realizatorii de televiziune au libertatea să se dea în stambă oricum în fața camerelor de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
uită ea. Luke și Michael s-au retras în colțul camerei și par că se ceartă. Luke ridică glasul defensiv și reușesc să prind cuvintele „... atât de meschin, pentru numele lui Dumnezeu!“ — Despre ce vorbesc? zice Suze. — Habar n-am! Ciulesc urechile cât pot, dar nu aud decât din doi în doi. —... pur și simplu nu cred... adecvat... spune Michael. —... pe termen scurt... cred că e foarte adecvat... Dumnezeule, Luke pare destul de ofticat. —... impresia greșită... profiți de poziția pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vocea lui Robyn în ureche. Aud cumva clopote de nuntă? — Nu e nimeni, zic, uitându-mă la Suze. — Atunci, lasă un mesaj, spune Suze, cu dinții încleștați. — Respiră adânc, hai... — Apelul dumneavoastră e foarte important pentru mine... — Hai, Bex! — Bine! Ciulește urechile. În clipa în care se aude bipul, trag aer adânc în piept. — Robyn, sunt Becky Bloomwood... și te-am sunat să-ți spun că gata, nunta s-a contramandat. Repet, nunta s-a contramandat. Îmi cer scuze pentru toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
româno-rusă printr-un Te-Deum. Profitând de această minunată ocazie, „...un delegat al CDE-ului a vorbit despre importanța și beneficiile (subl.ns.) pentru evrei a acestei prietenii”. Mai mult ca sigur că urechile celor aflați la pălăvrăgeala propagandistică s-au ciulit zdravăn la auzul celor două cuvinte subliniate cu toate că, după cum prea bine se știe, rușii n-au adus niciodată nimic ci, numai au luat. Cu japca. Deoarece 25 „Primejdii, Încercări, miracole” participaseră și oficialitățile românești ale urbei, acestea s-
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nu am semnalat nimic deosebit”. t. La Teatrul de Stat, totul În bună regulă Cum toate piesele sosite de la București trecuseră prin furcile caudine ale cenzurii centrale, sarcina salariatului local era numai aceea de a viziona spectacolele și de a ciuli urechile la replicile actorilor pentru ca nu cumva, (Lenin ferește!), să se fi strecurat vreo miștocăreală obișnuită de unii artiști. Conștiincios, Costache notase: „Am vizionat un număr de 4 spectacole de teatru: <<Dezertorul>> de Mihail Sorbul, <<Scurtă convorbire>> de Valentina Leridova
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ajunși. Nuți cer mult, dacă-mi dai o baniță de făină și ceva porumb, să le dau câte oleacă de tain caprelor mele, eu ți-aș spune ce are de făcut fiică-ta, Victoria, spuse Marioara Bibirig; Femeile tăcură și ciuliră urechile fiind curioase să audă ce leac știe a lui Bibirig. Cea mai atentă era bineînțeles, Profira lui Nașcu și se învoi să plătească sfatul așa cum a cerut femeia. − Vă-nvăț ce să faceți ca să nu vă mai moară plozii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]