1,017 matches
-
dom' primar! Cosma Buruiană, totuși, n-a reclamat ca să nu mai afle boierul cel mare și să iasă iarăși pacoste pe oameni. De vreo săptămână răufăcătorii dau târcoale și pe la curtea boierului Miron. Și încă boierii ca boierii, că omul ciupește de la boier și zice că nu-i păcat, că tot din munca lui vine. Dar s-a furat și de la oameni, cutăruia o găină, cutăruia porumb... Părintelui Nicodim, barem, știe tot satul, acum trei zile i-au luat toată carnea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar nu să mă sperii cu ororile țăranilor? glumi Nadina către Stavrat pe când Platamonu își lua rămas bun. Olimp Stavrat își mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și de față cu tatăl ei, cu care se apucase să discute, ca să-și omoare plictiseala, despre mișcările țăranilor de prin alte părți, Dumitru interesîndu-se grav dacă e adevărat că are să se dea pământ oamenilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ierarhie de putere. Între colectiv și individual a fost deci totdeauna o tensiune, o luptă. Lupta pentru discurs - cu sau fără Foucault. Această luptă începe de undeva de jos. Așa cum fiecare proprietar de casă își mai extinde puțin domeniul privat ciupind din cel public, punîndu-și, de pildă, mașina lui pe trotuarul lui din fața casei sale sau vopsindu-și partea lui de bloc cum vrea el, tot așa fiecare vorbitor de limbă se simte îndreptățit să intervină în vorbirea lui. Spațiul public
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vreun Ivan care trăgea să moară... Darie îl ascultase cu încordare, privindu-l mirat, cercetător. - Nu cred că ne-am întîlnit până acum, continuă celălalt stânjenit, parcă ar fi încercat să se scuze. Numele meu este Procopie. Medic, dar am ciupit și eu ceva filozofie, pe vremuri, când eram student. Mi-a plăcut filozofia... Locotenentul îi privi pe amândoi surprins, aproape indignat. - Dar cum se poate că nu v-ați întîlnit până acum? Ați fost în același regiment... Darie întoarse capul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
umerii ei, zguduind-o. Taci, taci, taci, cred că i-am strigat, simțind o nevoie adâncă să o lovesc, tremurând chiar de această nevoie. Nedându-mi voie să fac așa ceva (gândesc că e înjositor să bați o femeie), doar am ciupit-o, uimit singur de violența dorinței de a o lovi : sigur că dacă aș fi început, cu greu m-aș mai fi putut opri. Am și văzut-o în fața ochilor, terrassée, implorând cu privirea, iar slăbiciunea ei înverșunându-mă mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
durere de altă natură, îi săgeta mintea năucă, schimbându-i direcția gândurilor. Se ridică brusc în capul oaselor. John Robert Rozanov! George văzu acum în fața ochilor chipul lui John Robert, uriaș, cu obrajii cărnoși, spongioși, jilavi, cu nasul mare, coroiat, ciupit de vărsat, și gura lacomă, senzuală, întredeschisă. Revăzu buzele roșii, umede, ale lui John Robert și ochii lui injectați, cruzi, scăpărând de inteligență. În același timp, George deveni conștient de cumplita durere de cap care-l chinuia din momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
feriră, trăgându-se mai la distanță. Mașina se afla în poziție dreaptă, iar capota albă abia de se mai zărea, la suprafață. Probabil că de noaptea trecută și până acum mașina se scufundase puternic în mâl. Apele brune ale canalului, ciupite de stropii de ploaie, se scurgeau alene peste capotă, însușindu-și-o, de parc-ar fi fost o stâncă sau un ghemotoc de alge. Totul părea calm. George nu nutrise niciodată ideea de a conduce mașina peste muchea canalului, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că e conștientă de condescendența lui deliberată. Brian nu era frumos, dar avea un cap impresionant. Cineva observase o dată că Brian și George ar trebui să-și schimbe capetele între ei. Cei ce auziseră remarca îi înțeleseseră sensul. Brian era ciupit de vărsat. Avea buze roșii și dinți puternici, ca de lup. În adolescență, când purta o barbă blondă, arăta ca un pirat. Acum era ras, iar părul încărunțit, tuns scurt, i se ondula într-un vârtej în creștet. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcut, Ruby? Du-te și lustruiește ceva. Trebuie să existe în casa asta vreun obiect de curățat. Ruby se puse în mișcare cu gravitate. Când se apropie de usă, Tom o strânse de braț. Apoi se uită la fața furioasă, ciupită de vărsat, a fratelui său, dar nu rosti nici o vorbă. În acea clipă, intră în cameră Gabriel și, după expresia feței lui Tom, înțelese că Brian îi povestise. — Și ce-i cu fata? întrebă Gabriel cu veselie forțată. Ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mult și lipindu-i-l de cap. Ploaia i se prelingea pe trupul arămiu, bronzat, ca toate trupurile heliotropice ale înotătorilor ennistonieni. Ploaia îi smălțuia pielea cu punctișoare luminoase. Valerie Cossom, uitându-se la el peste întinderea apei cenușii ciupite de ploaie, își duse o mână la inimă și trebui să-și oțelească mintea, gândindu-se la treburile ei politice. Nu-i vorbise niciodată lui George. Se întreba dacă-i va vorbi vreodată. — Prezintă-mă lui George. — Nu. — Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o daltă de sculptor. Simțind durerea loviturilor, animalul a lăsat din gură brațul omului și a dat capul pe spate, să se scuture de pasăre. Nu a reușit mare lucru, însă, pentru că, cu două lovituri de daltă, șoimul i-a ciupit ochii, lăsându-l fără vedere. Disperat, ursul a vrut să fugă. Dar s-a lovit atât de tare cu capul de un copac, încât s-a răsturnat pe spate. Profitând de situație și fără să mai stea pe gânduri, omul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
tare, tare, știi, așa cum nu prea poate cineva // suferi; așa mă sfârâie la inimă și mi-i dor, Bebeluș, să te mângâi, să te dezmierd, să nu-ți dau pace să scrii, să nu te las să dormi, să te ciupesc, să te pișc, să te pup pe gură, pe ochi, pe mâni. Ție nici nu-ți pasă; mi-ai promis bilet de drum de fier și... pace, nici nu mai pomenești măcar. Nu mă lăsa așa de mult departe de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mai mare, ca a unui îngeraș, ca să am viață de îngeraș, să aduc numai bucurii!... Vis împlinit În sfârșit, a devenit școlar și Dorinel, băiatul brunețel cu gropiță în bărbie! Era așa de drăgălaș, că toate bunicuțele și mătușile îl ciupeau de obrăjori ori de câte ori îl întâlneau pe uliță. Acum se întorcea mândru de la școală, cu ghiozdanul în spate, îmbrăcat în uniformă bleumarin și cămașă albă. Abia aștepta să ajungă acasă, să se schimbe, să mănânce și să facă temele. Cel mai
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
diferite, însă pe parcursul derulării epice, tristețile lor inocente își regăsesc rezolvarea prin credință și prin practicarea iubirii. Fragmentele de portret potențează parcă ideea de copii-înger. Dorinel, personajul din Vis împlinit, era „atât de drăgălaș, că toate bunicuțele și mătușile îl ciupeau de obrăjori ori de câte ori îl întâlneau pe uliță”, iar Dumitrel, un alt personaj, este surprins prin câteva trăsături definitorii: „Era tare șotios acest băiețel. Nici părul pe cap nu stătea cum trebuie; era întors în toate direcțiile. Fața dolofănică era plină
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
spaniolă! Numai brațul lui Juan Lucas o putea salva, dar Juan Lucas tocmai descoperise că preotul-văcar era jucător de golf și Încă un jucător bun, dacă te luai după ce povestea el. Lastarria prinsese cuvîntul golf, „tradu-mi și mie“, o ciupi pe nevastă-sa și, Susana Îi spuse că Îl invitau pe părinte la club, fiindcă era un jucător foarte bun. „Spune-i că o să vin și eu, spune-i, spune-i...“ Julius se sătură să mai aștepte și Își vîrÎ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
animale. Nici unul dintre copii n-a înțeles cum reușise băiatul să-și “dreseze” vaca. Și, ori de câte ori erau cu vitele la păscut, ștrengarii se distrau strigând porecla paznicului și văzând cum Joiana lui Titi o ia la fugă de parcă ar fi ciupit-o strechea. 6. Iar m-au furat pașii și gândurile. Nici n-am băgat de seamă că, nu prea departe, în fața mea, se profilează chipul unui om temut din sat. Din cei patruzeci și cinci de ani ai săi, mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
temeinică a soției lui. El și Sylvie se atingeau tot timpul, chiar și acum. Ritual de maimuță, îi spuneau ei. Își mângâiau tot timpul mâinile când citeau împreună, își masau umerii când spălau vasele. „Știi ce ești?“ îl acuza ea, ciupindu-l. „Ești un masajofil bătrân și spurcat.“ El îi răspundea cu gemete fericite. La intervale tot mai mari de timp, pe care nici unul dintre ei nu se obosea să le calculeze, încă se jucau unul cu celălalt. Oricât de sporadică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajung așa, mai curînd sau mai tîrziu. Nu țin minte să fi fost vreodată altfel. Între timp, tînărul internist Își muta stetoscopul de colo-colo Încet și atent, și totuși indiferent, și asculta. Un polițist cu un chip aspru și Întunecat, ciupit de vărsat, ridat și cu un aer brutal, stătea În picioare lîngă el, urmărind calm scena și legănîndu-și ușor bastonul, mestecînd Încet o lamă de chewing-gum. CÎțiva bărbați, printre care paznicul de noapte și vînzătorul de ziare de la colț, stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea smeadă, gălbejită, ciupită de vărsat, cu părul și ochii negri, purtînd o șapcă, o scurtă de piele și un pulover gros de lînă neagră - se Întoarse - și, făcînd un semn disprețuitor cu capul spre băiat, fără a-l privi, Începu să le vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor. Stăpîneau toate disciplinele. În cele din urmă, lîngă noi, pe culoarul cinci o pereche ciudată, bolnav potrivită, un băiat mic, negricios, cu ochi scobiți și, în spatele lui, un ins înalt, slăbănog, cu o claie de păr și un chip ciupit de vărsat, care părea atît de mare că l-ar fi putut ascunde pe tovarășul lui, în spatele porțiunii dintre genunchi și bărbie. Van Groningen și Atsma, care fuseseră campioni trei ani consecutiv la pereche cu cîrmaci, și cu doi ani
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
el. — Nu vorbesc întotdeauna atît de deschis; ideile mele s-ar risipi de pomană. Dar cred că pe tine te-aș putea ajuta. Cunoști vreo femeie de pe aici? Nici una. — O să-ți prezint cîteva. Sludden se întoarse spre Gay și o ciupi ușor de lobul urechii, întrebînd-o binevoitor. — Pe care să i-o dăm? Pe Frankie? Gay rîse, părînd înviorată și fericită dintr-odată. — O, nu, Sludden, Frankie e prea gălăgioasă și vulgară, iar Lanark e genul gînditor. Nu pe Frankie. — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simți o furnicătură de tandrețe și dorință și se duse spre ea cu brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare și începu să danseze spre el cu mîinile întinse, ciupindu-l. — O, Rima dragă! gemu ea printre buzele țuguiate. O, iubițică-mică, păsărică-pitică, Rima, hai să ne giugiulim nițeluș... Ciupiturile ei erau zdravene și se apără, rîzînd, pînă cînd amîndoi căzură pe pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știrea mea. N-am înțeles ce, dar mi-au dat lacrimile. Nu cumva visam? Dar dacă atunci când visezi nu-ți dai neapărat seama că e un vis, în schimb, atunci când ești treaz, o știi precis. Nu era nevoie să mă ciupesc ca să fiu sigur că tot ce văd e adevărat. Există o consistență inconfundabilă a realității. Când te duci la lucru, dimineața, nu trebuie să-ți spună nimeni că nu dormi, și nici că ești viu. Eram într-o lume vie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sper. Conu Costache o să fie furios: pe el nici măcar într o paranteză nu-l pomenește în notița din ziar. Seara târziu. Uite că iar m-am pus pe scris, în loc să citesc. Când Safta i-a luat jobenul, conu Costache a ciupit-o de..., cum face uneori când se crede neobservat. Apoi m-a văzut și mi-a aruncat o privire ciudată. Am început cina cam bulversați pentru că dragul de Jacques nu se simte grozav. Era trist și că n a venit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Vergului, are în grijă sănătatea copiilor, Sfinții Cosma și Damian, doctori fără arginți, și Sfântul Mina au grijă de sănătatea trupească a tuturor oamenilor, o sfântă al cărei nume nu-l mai știa le păzește pe fete să nu fie ciupite de vărsat de vânt, iar pe Sfântul Elefterie de la biserica din Cotroceni să-l viziteze când s-o însura, spunea ea. În schimb, se putea ruga oricând la icoana Sfântului Nicolae, care are grijă de oamenii săraci și așa de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]