10,290 matches
-
disidenței (politice și culturale) în diversele regimuri comuniste. Citind A fost odată, în alte vremuri, o asemenea comparație e imposibil de evitat. Memoriile scenografei engleze confirmă cîteva aprecieri unanim acceptate - faptul că în Cehoslovacia opoziția s-a centrat pe aspectul civic (poate prin raportare negativă la catolicismul habotnic din Slovacia, în Cehia centrul rezistenței a fost Charta '77) și pe formarea unei elite prin sistemul "universităților volante" și publicarea constantă în samizdat a scrierilor interzise, în Polonia influența hotărîtoare a avut
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
ales dacă le aplicăm criteriile de performanță culturală la care se raporta însuși realizatorul lor. Dar, dincolo de orice neajunsuri, astfel de emisiuni făceau o bună propagandă valorilor reale din cele mai diverse domenii, propuneau un dialog civilizat, formator de atitudine civică, se constituiau într-un veritabil curs de educare a libertății - pe care nici Tucă-show, nici meciurile de fotbal, nici Festivalul "Cerbul de aur" nu-l vor putea suplini vreodată. Știm foarte bine ce a urmat. Cînd CDR-ul lui Diaconescu
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
abat din drum" (p. 83). Dostoievski își asumă riscurile de a încerca să fie una din aceste voci. Exagerările și greșelile de judecată ale scriitorului nu pot fi trecute cu vederea, dar Jurnalul de scriitor rămâne expresia unei profunde conștiințe civice. F.M. Dostoievski - Jurnal de scriitor, volumul III, traducere de Adriana Nicoară, Marina Vraciu, Leonte Ivanov și Emil Iordache, colecția "Ego-Jurnal", Editura "Polirom", Iași, 2000, 444 p., 78.000 lei.
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
obișnuim a incrimina Occidentul pentru că refuză să ne ajute, pe americani pentru că nu ne oferă necondiționat "clauza", pe maghiari pentru că ar complota neîncetat, pe evrei pentru că ar face un joc dublu ș.a.m.d. "Spiritul critic personal și al responsabilității civice sînt elemente ale unei culturi republicane și democratice care nu sînt încă asimilate și nu au devenit un comportament colectiv." Unica libertate reală ce ni s-a acordat e cea de expresie. Dar cu toate că putem vorbi și scrie acum fără
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
în instituțiile guvernamentale sporește mereu: "Contractul social nu a fost semnat, iar indiferența față de părerea cetățenilor intră în mentalitatea comunistă". Această indiferență oficială suverană, într-adevăr o moștenire totalitară, "macină nervii" omului de rînd, aducîndu-l astfel la apatie, la indiferentism civic. Orice încercare de schimbare implică o strategie ce se cuvine urmată cu perseverență, însă "românul obosește cam repede". Iar oboseala e un aliat prețios al puterii care, în temeiul ei, își face jocurile. Această oboseală socială, exploatată cu o perversă
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
împinși înapoi pe scara civilizației, ceea ce explică de ce nu ei, ci alți coloniști i-au asimilat pe puținii italieni rămași. Aceasta ar motiva, după universitarul nostru, și valorificarea în salturi și cu oarece întîrziere a posibilităților de dezvoltare culturală și civică, create prin reiteratele contacte cu italienii, și prin ei, cu occidentul. Pentru că atît martirul Gerardo Sagredo, misionar catolic în Banat (sec. al XI-lea), cît și Giovanni Capistrano, în secolul al XV-lea, generalii Enea Silvio Caprara și Luigi Ferdinando
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
deplin de poetă - și aici credem că rezidă un punct cu deosebire dureros al inadaptării sale. În fața unor aberații ale realului, poezia se repliază, resorbindu-și idealismele, transformîndu-le în propria-i substanță iremediabil dramatică. Jocul intelectual și sentimental pe trapezul civic cade în abisul deziluziilor, asupra cărora specificul liric poate referi cu acuitate. "Corabia cu poeți" e un simbol al împlinirii doar parțiale, adică al neîmplinirii: "Dar ce e nemurirea dacă nu/ Chiar această corabie de piatră,/ Așteptînd cu încăpățînare ceva
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Campanella și epoca lui Lenin și Mao constă în punerea în practică a utopiei comuniste, în vreme ce republică sau cetatea celorlalți au rămas pe hîrtie. În sfîrșit, Julliard e de părere ca daca înainte intelectualul venea în politică sau în acțiunile civice încărcat de o reputație culturală bine stabilită, ca Zola în afacerea Dreyfus sau chiar că Sartre în 1968, astăzi intelectual (adică formator de opinie etc.) începe a fi considerat cineva abia prin faptul de a-si rosti cuvîntul public într-
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
comice ale personajelor din teatrul vremii, dar nu e departe nici de uzul actual (pentru care, din nou, ne putem gîndi la Academia Cațavencu). Pseudonimele - Cloncănescu, Ion Moderatovici - sînt totuși cam prea transparente și prea serioase, mai ales cînd devin civice și patriotice - N.T. Cetățenescu, Ioanne A. Romanescu. Apar în paginile revistei și unele dialoguri mai vii, în texte independente sau în legendă desenelor umoristice. Pînă la urmă, strategiile lingvistice cele mai frecevente și mai pregnante sînt totuși cele de "amestec
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
li s-a oferit tinerilor scriitori, drept cadou politic. Ei sunt cei care și-au cucerit-o, spărgând zidul de mediocritate din jurul lor. Mesajul lui Iona, "E invers. Totul e invers!" și "Răzbim noi cumva la lumină!", a devenit mesajul civic al intelectualilor de mare performanță, care, la rândul lor, și-au pus în pericol carierele, s-au smuls din ispita și confortul și siguranța formulelor de-a gata ale literaturii comuniste, s-au despărțit de drum, spărgând burțile ideologice ale
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
antimaghiarismul (evident, desuet) și chiar antiamericanismului (ca o altă reminiscență a ideologiei comuniste ce și-a găsit drept alibi antiglobalizarea). Altfel spus, găsim sechelele cu tendințe reconstitutive ale vechiului centralism care apasă precum o umbră grea plăpîndele înjghebări democratice, atitudinea civică abia salvată din marasmul totalitar. Obiectivele "rebelului", fixate încă înainte de 1989, nu s-au perimat, așadar, reclamîndu-i noi eforturi chiar împotriva confuziei, a "haosului" care, antistructură fiind, e nu mai puțin un efect malefic al structurilor "noii orînduiri" de funestă
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
simplă, după cum prea bine știm, implicînd asimilarea zonelor interzise, în frunte cu diaspora, reexaminarea gloriilor epocii comuniste, precum Zaharia Stancu și Titus Popovici, "cîntărirea corectă" a opozanților și disidenților precum Paul Goma, analiza unor trăsături apărute pe parcurs precum sarcasmul civic și umorul debordant, rabelaisian al lui Luca Pițu și multe altele. în contul strictei actualități, sînt consemnate o sumă de mișcări pe o tablă de șah nu doar literară, în măsură a incita discuția dialectică: "După ce, încă în 1990, Augustin
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
Caragiale intervievat. Sunt nu numai convorbiri cu scriitorul din copilăria interviului românesc, dar și răspunsuri la anchete literare, tipărite într-o "cărticică de buzunar", culese cu osârdie din ziarele și revistele epocii. Toate aceste documente de conștiință literară și atitudine civică, așezate în ordine cronologică, datează din intervalul 1892-1912, corespunzând ultimelor două decenii din viața lui Caragiale. E o lucrare pe care n-o putea face decât un profesionist al cercetării de istorie literară și un devotat al dramaturgului. Constantin Hârlav
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
ce-a scris Brățara nopților. Ar fi desigur o întrebare oțioasă dacă exasperarea etică a poetului care a ales exilul se transpune într-una de poetică ori, dimpotrivă, revolta poeziei în propria-i fibră o declanșează pe cea de ordin civic. Cert este că patetismul refrigerat, însă formal exuberant, al producției de care ne ocupăm se conjugă cu atitudinea moral-socială într-o estetică a disconfortului, girînd o indirectă mărturie sado-masochistă. Pe acest traseu leal "angajat", Liviu Georgescu descinde pînă la notificarea
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
înființată de dînsul, care sînt convinsă că și sub o altă conducere ar fi considerat moral să o publice. Scrisoarea nu are un subiect pe teme literare, mi-am mai zis, chiar dacă îi aparține unui scriitor mare. Și nici un gest civic fundamental nu exprimă. Așa că, de ce la noi, am continuat să mă întreb. Am înțeles că îi este adresată lui Nicolae Manolescu. Am înțeles că o solidaritate de generație, o prietenie care nu se discută, se respectă, a determinat decizia publicării
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
clasic al literaturii române - un "clasic-răscruce", ca să zic așa, inevitabil în câteva genuri literare: dramaturgie, proză, memorialistică și epistolar, deschizător de drumuri în culegerea folclorului poetic și poet el însuși. Recitindu-i întreaga creație poetică, cu considerație pentru inspirația sa civică, legendele istorice în versuri etc., am constatat că "rege al poeziei", acceptabil ca atare și la începutul secolului XXI, devenise Alecsandri abia la vârsta de cincizeci de ani, prin 1868 și 1869... Mai înainte, o serioasă criză avusese loc în
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
proces de gravă luare de conștiință. "în noile condiții - spune Paul Cornea în admirabila sa prefață la Pasteluri (Albatros, 1972, colecția Texte comentate, Lyceum) - în care însăși emulația talentelor și competiția scrierilor făcea posibilă o determinare estetică și nu doar civică a producției literare, canțonetele comice și micile gingășii lirice în vers fluid nu mai puteau satisface spiritele, cu atât mai puțin justifica o situație artistică privilegiată". Cât de bine definește prefațatorul veritabilul seism literar al acelor ani: trecerea necesară de la
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
producției literare, canțonetele comice și micile gingășii lirice în vers fluid nu mai puteau satisface spiritele, cu atât mai puțin justifica o situație artistică privilegiată". Cât de bine definește prefațatorul veritabilul seism literar al acelor ani: trecerea necesară de la determinarea civică a poeziei la determinarea ei estetică! Cu atât mai binevenită și mai convingătoare este schimbarea-prin-continuitate pe care Vasile Alecsandri o va realiza în creația sa poetică din Pasteluri. La lumea rondelurilor lui Charles d'Orléans pare a reveni și poetul
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
excede dispozițiilor legii și care nu conduc la limitarea drepturilor altor cetățeni. În aceasă situație, și numai în această situație, știm cu precizie cine sunt organizatorii, ce urmăresc, fiind excluse din start manipulările interesate sau rău intenționate, instigarea la nesupunere civică, la tulburarea ordinii și liniștii publice ori de stat. - Ei invocă factorul spontan al acțiunii? - Da, prima acțiune poate fi considerată spontană, dar când lucrurile tind să se cronicizeze, este vorba despre altceva. În al doilea rând, abilitarea Guvernului de
DRUMUL APELOR, 18 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382751_a_384080]
-
complet diferită de a noastră, susținând că ea funcționează doar atunci când instrumentele de aplicare a legii își exercită autoritatea în toate straturile societății și când toți membrii acesteia, fără excepție, acționează în spiritul lor, că democrația presupune un necontenit exercițiu civic în vederea netezirii inevitabilelor asperități sociale și că, indiscutabil, cadrul legislativ reprezintă sistemul nervos al neastâmpăratului organism social. Cum nu este cazul să ne facem iluzii în legătură cu democrația din România și cu existența statului de drept, nu trebuie nici să ne
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
într-un chip prielnic propagandei. Nu totdeauna prin imprimarea unei tematici și a unor atitudini, ci, de la un timp, chiar printr-o permisivitate suspectă acordată "gratuității" estetice, excomunicate inițial ca factor "dușmănos", cu scopul de-a oferi o supapă nemulțumirii civice tot mai pronunțate. După falimentul proletcultului, oficializat în jurul anului 1965, autoritățile și-au dat seama că n-ar putea legitima o "literatură nouă", rod al "epocii socialiste" decît apelînd la unele valori autentice. Drept care i-au acceptat pe tinerii scriitori
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
sînt inocenți, or, dumneavoastră, iertați-mă, nu sînteți inocent"". Această directitate aspră, lipsită de nuanțe, cu excepția celor stilistice (un gen de candoare inteligentă!), îi conferă lui Octavian Paler dreptul de-a ne reprezenta printr-un soi de lirism al conștiinței civice. Există inadaptabili și inadaptabili. Capricioșii, vanitoșii, cîrtitorii cronici sub imboldul invidiei sînt și ei, în felul lor, inadaptabili, nu-i așa? Inadaptarea lui Octavian Paler beneficiază însă de un substrat solid, organic, cu o relevanță obștească (originea sa rurală, mereu
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
mizeriilor zilnice, care ne uzau, ne stresau, noi ne întorceam, vizibil, la "filosofia" egoistă a supraviețuirii care, pe vremuri, ne îndemna să evităm tot ce ne punea în cauză lașitățile și resemnările, iar acum face să crească starea de "paralizie civică"". Într-o perspectivă medie, autorul lui Don Quijote în Est demonstrează necesitatea comensurării comunismului și nazismului cu ajutorul aceleiași balanțe, întrucît "nu există unele victime care au dreptul la dreptate și altele nu". E remarcabilă, în acest sens, polemica d-sale cu
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
Acestea însă tot apar, de unde nu te aștepți. Președinția face apeluri către populație, I.P.F. Teoctist a făcut de Paști un asemenea apel, premierul Năstase lansează și el, periodic, apeluri și dacă mai luăm în calcul apelurile care vin din partea organizațiilor civice, a partidelor nebăgate în seamă și a personalităților frustrate constatăm că, de fapt, românii sînt în permanență bombardați cu apeluri. Prima întrebare care îmi vine în cap e de ce? N-avem, slavă Domnului, guvern provizoriu, președintele țării s-a văzut
Apelul unei treimi de ceară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16090_a_17415]
-
aproape un secol, nu s-a îndeplinit. În 1908 criticul scrisese aceste rânduri: În cincizeci de ani nu va mai rămânea nici cea mai mică urmă din atmosfera morală a comediilor lui Caragiale; amintirea republicii din Ploiești sau a gărzii civice se vor fi risipit de mult�. Ideea subînțeleasă era că și literatura lui Caragiale, alcătuită din materiale perisabile, se va deprecia. Nu va mai avea ce să spună cititorilor de peste cincizeci de ani. Am fost martorii unor desfășurări care nu
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]