601 matches
-
istoriografia, cărțile populare, legendele și miturile preiau și păstrează tipologia locală a eroicului (laic; pentru cel religios, hagiografiile). Presiunea evenimențialului și a politicii mereu defensive generează câteva dihotomii situate în centrul sistemului reprezentărilor imaginare, sub semnul mitului întemeierii. Între eroul civilizator și forțele externe distructive, între voievodul creștin și alteritatea păgână este figurată aceeași distanță ca între lumină și întuneric (în sens teologic) sau ca între construcție și demolare; spre exemplu, pictura murală exterioară de la Voroneț, Sucevița și Moldovița, când reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pământul sciților, unde au iernat în numeroase rânduri. Mărturie pentru aceasta stau urmele materiale, "movili mari și mici și șanțuri pre Nistru, pre Prut, prin codri..." (Ureche 10). La primii cărturari, tema originii romane încă nu îl fixează istoric pe "civilizator", ci rămâne mai aproape de informația comună, cu caracter general și mai curând topografic. Geografia primordială este mai relevantă deocamdată decât identitatea etnică a strămoșului. Memoria colectivă, după cum apreciază cercetătorii religiilor, nu păstrează evenimentul sub raportul istoricității sale mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
model imaginea fondatorilor mitici ai civilizației Romei: Romulus și Remus.26 Istoria trece în mit prin sacrificiu, iar civilizația supraviețuiește prin urmele ei materiale și prin jertfă. De aceea, descălecatul lui Traian are la bază nu doar structurile unui ritual civilizator (înfruntarea dintre două forțe, victoria celei mai puternice, apoi contopirea lor), ci și topos-ul construcției unei lumi noi, având ca necesară piatră de temelie jertfa de sine a căpeteniei locale: Decebal. ... [Traian, n.n.] a ridicat oaste nenumărată ... și el
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
scoate pe daci din hora lui Mars până ce nu căzu în luptă însuși regele lor. (Miron Costin 246) Imaginarul nu omite nimic în preluarea figurii istorice, respectând toate schemele de memorare a realității și de proiectare illo tempore: noul rege civilizator stabilește legătura dintre cele două "stări" ale lumii ("a zidit un pod de piatră peste Dunăre, ca o minune... ", notează Costin în același loc) și începe a guverna teritoriul cucerit după legea romană (cronicarul nelăsând să-i scape nici acest
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în textele sfinte, dar și în letopisețele rusești și în scrierile care au circulat în spațiul românesc, până la Hresmologhionul lui Paisie Ligaridis (Mazilu 134). În lumina timpului, în istoriografia internă se așează un mileniu tăcut între cele două descălecate: primul, civilizator, al doilea, de reîntemeiere pe structuri ritualice, în spațiul astfel sacralizat al Moldovei și al Munteniei. Letopisețul lui Ureche păstrează și el amintirea unei societăți pastorale, surprinse în trecerea sa cinegetică (nu întâmplător) înspre noile teritorii. Ne aflăm mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Mitul întemeietorului cunoaște o ultimă întrupare mitică în figura lui "Alexandru cel Bătrân și Bun", căruia "până azi locuitorii îi slăvesc amintirea", datorită faptului că a întărit instituția credinței ortodoxe, ridicând numeroase lăcașuri de cult, și că a continuat tradiția civilizatorilor, construind cetăți "din ruinele cele vechi" și "ținându-și țara lui în rânduieli și cu puteri înfloritoare" (Miron Costin 264). De la acest personaj istoric care, "asemenea unui rege, a fost numit cel dintâi hospodar, întocmai ca un monah slăvit" (Miron
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
revendică din cea mai înfricoșătoare putere în care crede și pe care o respectă omul medieval - divinitatea însăși −, menține în echilibru mersul lumii (creștine) și relația dintre laic și religios. Summum al modelelor voievodale, Alexandru Macedon − întemeietor de cetăți și civilizator, monarh "elin" convertit la creștinism (!) în urma unor apariții mirabile de sfinți, apărător al credinței, fiu și soț respectuos, autocrat drept, judecător imparțial - ocupă o poziție centrală în sistemul rolurilor emblematice proiectate în imaginarul medieval. Fondator de civilizație, figură foarte populară
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și în romanele populare (publicate de Nicolae Cartojan într-o ediție istorică; trimit aici și la introducerea la volumele editate de acesta, semnată de Mihai Moraru, "Cărțile populare - încercare de definire structurală"). Eroul medieval este însoțit în aventura sa (de civilizator sau de apologet), fie prin spațiul terestru, fie în călătoriile în "lumea de dincolo", de gorgonii, finics, fareol (Fiziolog și Floarea darurilor), de mai cunoscuții zmei, zgripțuroi sau balauri (Jitii) sau de alte figuri imaginare, integrate și de Cantemir în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
grotescului. O alternativă fabuloasă, uneori impregnată de mirabil creștin, mai aproape însă de mit și de fantastic, benefic imaginației și formării spiritului curios; un univers pe care întotdeauna eroul îl ia în stăpânire, fără a eșua în tentativele sale de civilizator. În definitiv, dacă bestiarul imaginat este o replică dată realului, fantezistă, amplificată retoric tocmai pentru a proiecta la un nivel suprauman calitățile personajului, atunci și această lume ireală, mereu cucerită, devine imaginea ludică a unei existențe percepute ca fiind insuficientă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în colaborare, seria de povestiri și compilații pentru copii „Cărticica cu povești”, apărută la Editura Net. Este membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. În paginile eseistice din Lucruri S. are în vedere în primul rând valorile culturale care reprezintă lucrarea civilizatoare a câtorva sute de ani, dar investighează din aceeași perspectivă și perioada de tranziție ce a urmat evenimentelor din decembrie 1989, stăruind asupra transformărilor din 1990-1992. Volumul Carte de citire (2003) este, dincolo de aplicațiile concrete, o pledoarie pentru „cultura scrisului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289671_a_291000]
-
culturilor trebuie făcută, iar criteriul de ierarhizare se referă la locul acordat persoanei umane în cadrul culturilor respective. Această observație nu vrea să readucă în actualitate paternalismul europenilor colonizatori ai secolelor precedente care își arogau în egală măsură și calitatea de civilizatori -, ci vrea să evidențieze faptul că protejarea demnității persoanei umane este un indiciu substanțial în ceea ce privește raportul teoretic dintre diferitele culturi, și în același timp o identificare importantă a posibilității concrete de comunicare interculturală. Dacă o cultură prezintă practici care sunt
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
realitatea etnografică în aceeași contradicție care caracteriza schema de dezvoltare presupusă de teoreticienii Luminilor: "este vorba în continuare de a subsuma evoluția ansamblului societăților umane în mișcarea istorică abuziv universalizată a unei culturi particulare, subiect privilegiat și predestinat al procesului civilizator, deci al istoriei: cultura occidentală." 50. Pierre Smith spunea că, "după cum este adevărat pentru etnolog că a înțelege o cultură înseamnă mai întâi a-i înțelege miturile, va trebui, poate, pentru a face dreptate științei, să știm a recunoaște partea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
În România, emigrația nu beneficia de Îndrumarea sau sprijinul statului, ci se reducea, la Început, la o decizie personală. În plus, emigrarea reflectă sau este rezultatul educației unei nații, ea depinde de conștiința de sine, de Încrederea În valorile ei civilizatoare, de vitalitatea ei, de aspirația către mai bine etc. Sedentarismul cvasifeudal al unei nații, deci teama sau refuzul de a emigra, a dispărut o dată cu progresul civilizației. Mai mult decît atît, oficialitățile române au privit emigrația ca pe ceva negativ, descurajînd-o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ai intelighenției. Tendințele politice ale acestora pendulează ușor, de la extrema dreaptă, la extrema stîngă. Pentru fiecare națiune din „Orientul Mijlociu” european, statul se legitimează În primul rînd istoric, printr-o formațiune feudală care a jucat un „rol strălucit” pe plan european, „civilizator” sau de apărare În fața migratorilor. Se face apel la drepturile istorice. Acestea Însă funcționează după principiul bumerangului; ele pot fi folosite ca armă politică de oricine Împotriva oricui. După ce a făcut aceste observații, Kolarz a analizat invocarea trecutului În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că istoriografia sovietică post-1934 se afla În slujba construirii unui mit al spațiului sovietic În care Rusiei Îi revenea rolul de frate mai mare În raport cu celelalte popoare. Principiile acestei istoriografii erau reabilitarea trecutului imperialist țarist, ilustrarea superiorității ruse, accentuarea misiunii civilizatoare a Rusiei și incapacitatea non-rușilor de a crea state independente. De asemenea, era subliniată ideea că teritorii ca Ucraina și Belarus nu constituiau anexări, ci reîntregiri ale spațiului rus. Toate aceste idei sînt aprig combătute În fostele state sovietice după
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ritualice: În diversele spații consacrate sărbătorii au loc puneri În scenă (de obicei) ale narativelor mitice de Întemeiere. Prin aceste dramatizări, comunitatea retrăiește, cu o intensitate sporită, momentele sacre ale Începuturilor, faptele, suferințele, sacrificiile, miracolele și victoriile zeilor și eroilor civilizatori; h) rituri de schimb: acestea pot lua diferite forme: 1. transferurile reciproce de daruri, schimburile de vizite Între grupuri sau colectivități, Încheierea de tratate sau confirmarea În public a unor alianțe, acte de pacificare sau restituirea unor datorii mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
neputincioasă (maștera Îl zgâria și alunga În pădure), În războinic sângeros: prima utilizare a armelor și a tehnicilor Învățate nu este vânătoarea, ci uciderea dușmanului - În acel moment maștera nu reprezenta lumea animalelor, ci lumea jaguarului atotștiiutor, adică lumea eroilor civilizatori. În replică, pierderea acestor atribute Îl transformă pe jaguar din deținător al secretelor civilizației, În prădător sălbatic, consumator de carne crudă: doar lumina ochilor mai amintește de stăpânul de odinioară al focului. Jaguarul Își ceartă nevasta, dar degeaba. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
L. Raglan, 1965). În esență, miturile eroilor arată cum un obstacol pentru umanitate (monstru, cataclism, lipsa accesului la Însemnele civilizației precum focul, tehnicile agrare sau armele) este depășit prin curajul sau istețimea unui personaj - de aici derivă și sintagma „eroi civilizatori”, frecvent aplicată acestor figuri mitice. În alte culturi, eroii civilizatori pot avea un caracter mai „umil”, ei fiind oameni obișnuiți sau, adeseori, animale cu atribute umane - spre exemplu, coiotul din mitologiile nord-americane. Acest gen de eroi au intrat În bibliografia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obstacol pentru umanitate (monstru, cataclism, lipsa accesului la Însemnele civilizației precum focul, tehnicile agrare sau armele) este depășit prin curajul sau istețimea unui personaj - de aici derivă și sintagma „eroi civilizatori”, frecvent aplicată acestor figuri mitice. În alte culturi, eroii civilizatori pot avea un caracter mai „umil”, ei fiind oameni obișnuiți sau, adeseori, animale cu atribute umane - spre exemplu, coiotul din mitologiile nord-americane. Acest gen de eroi au intrat În bibliografia de specialitate sub eticheta de trickster, deoarece se bazează mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Australia și America de Sud până În zonele arctice. „Ascensiunile extatice ale șamanilor, simbolismul zborului, experiența imaginară a altitudinii ca eliberare de povara greutății, contribuie și ele la consacrarea spațiului celest ca sursă și locuință prin excelență a ființelor supranaturale: zei, spirite, eroi civilizatori. Dar tot atât de importante și semnificative sunt și « revelațiile» nopții și ale tenebrelor, omorârea vânatului și moartea unui membru al familiei, catastrofele cosmice, eventualele crize de entuziasm, de nebunie sau de ferocitate homicidă ale membrilor tribului”277. La aborigenii australieni lipsește
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și Întrebările ne Împresoară, asemenea unui nor de lăcuste. Cine sunt În esență acești aborigeni, de unde și când au venit? Sunt o enclavă a primitivismului lui homo sapiens, În condițiile izolării milenare a continentului „roșu”? Cum s-au adaptat condițiilor „civilizatorii” ale omului alb? Ce reprezintă ei, acum la Începutul Mileniului al III-lea, În plină Epocă Cosmică?! Ce cred ei despre noi și civilizația noastră, comparativ cu credințele lor ancestrale În acel „Timp al Visării” de unde a Început geneza pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vicisitudinilor vremii. Incredibil! Suntem 194 În Mileniul III! Nu a fost vorba de o imagine virtuală ci de o realitate dintr-un film desprins din copilăria preistoriei umane. Ne reîntoarcem cu mașina În Cairns, oarecum bulversați În orgoliul nostru de „civilizatori” ai Terrei! Zburăm În Cosmos, la mii de kilometri de Planeta Albastră, dar ce puțin știm despre „lumile paralele” cu care conviețuim! Egocentrismul nostru de „rasă” superioară ne-a transformat În niște satrapi care au distrus În bună parte alte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de capete. Convertirea la creștinism a dus la un sincretism religios Panteonul avea În frunte marea divinitate (Kabbuiyan la ibaloi, kalinga și kankanay, Lumawig la bontoc, Kadaklan la tingguian, Aglalbank la isnegi, Wigan la ifugao), În partea de mijloc eroii civilizatori („Bătrânul de pe vârf”, „Bătrâna Doamnă a estuarului”) și strămoșii, iar la bază spiritele naturii bune sau rele. Ritualurile și sacrificiile sunt executate de șamani (ibidem, p. 200-201; vezi și G.Bloom, M.Grosberg, V.Jealous, P.Kelly, Philippines, Lonely planet
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
dintr-un mare oraș american condițiile de viață și înapoierea de care suferă restul lumii nu au făcut decât să-i întărească pe drept convingerile în superioritatea căii americane. Și mai ales au insuflat americanilor credința că au o misiune civilizatoare. Nu putem vorbi bineînțeles de un imperiu teritorial, ci de unul non-teritorial, cu granițe variabile în funcție de interesele de moment. Globalizarea nu poate avea însă o singură fațetă; cea impusă de modelul zdrobitor de eficient al americanismului. Lumea modernă este mult
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
proiect deosebit de modernizare socială, de "geneză a unei alte societăți"127. Marile ansambluri cu locuințe standard păreau mai apte să servească drept creuzet republican, fiindcă forma lor promitea ștergerea distincțiilor dintre clase, unificarea atitudinilor și a modurilor de viață. Virtuțile civilizatoare ale locuinței standard Ideologia modernistă a marilor ansambluri prelungește și actualizează doctrinele concepute în secolul al XIX-lea în privința locuinței muncitorești. Această ideologie vehicula aceleași preocupări pentru igienă, ordine și disciplină, cu intenția de a institui modalități de socializare favorabile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]