KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

încercînd zadarnic să-și mascheze sentimentul de durere așternut pe chip. Și nu vrei să-mi spui, totuși, cine-i? Ochii ei, reci, capătă o lucire palidă: rugă născută din durere. Doamne, în ce balamuc am intrat! exclamă Mihai încet, clătinînd din cap, cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog să... începe să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu un coleg în holul hotelului. Mi-am amintit! El s-a îmbătat zdravăn și a trebuit să-l duc acasă. L-am dus pînă la ușă. Apoi am fugit și-am prins autobuzul. Povești cu bețivi, cine te crede? clătină Maria din cap vrînd să se întoarcă. Dacă-ți face scandal Theo, crezi că ăla-și mai amintește? Cum să nu?! Dimineață a venit de și-a cerut scuze că mi-a zis nu știu ce aseară. Mai rar oameni ca dom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dar n-aș vrea să ai și certitudini. "Coca Muraru!" tremură toată Maria, cu privirea fixă într-o parte, către un ungher. Parșiva naibii! exclamă ea ca un șuierat de șarpe. Ce-i? întreabă Mihai. Viața asta e-o parșivă clătină Maria afirmativ din cap. Dar mai parșivi sînt cei ce murdăresc și distrug tot ce ating. Tu surîde ea ironică ai avut măcar bunul simț să te fi spălat pe mîini... Dar proasta inspirație de-a-mi fi închipuit că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o să afle nici de la mine nimic. Ai înțeles?! Înainte ca Mihai să mai spună ceva, Maria se întoarce și iese, trîntind furioasă ușa în urmă. Înnebunit, vîntul se zbate în fereastră, gata s-o spargă. Unde s-o caut, unde? clatină încet din cap Radu. Spre Iași? Spre Valea Brândușelor? Dacă, vrînd să ajungă mai repede, a luat o mașină de ocazie!? Tu știi cîte mașini întroienite am văzut? Lasă, doctore, nu te mai zbate atît îl temperează Lazăr, îndesîndu-i sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
impresia că-s niște pui de găină plouați, părăsiți de cloșcă, dar, revenind cu gîndul la necazurile ei, se bucura, totuși, că statul are grijă. De ce oftezi? întreabă vecina. Pe nici una din fete n-am crescut-o ca o mamă clatină încet din cap Maria Bujoreanu, cu ochii țintă spre copilul din brațele studentei. Pe una, doica..., pe-a doua, statul... Și noi, la fel cu Coca murmură bătrînul. Eu, în război, ea arată spre soție cu ceilalți doi mai mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu îl cred nevinovat?! a tresărit fata. Săteanu a plecat fruntea, roșindu-se tot. V-am spus ce-am făcut eu a murmurat el. Acum, cu origine albă, am luat-o înaintea multora, e drept... Nu pot să fac asta! clatină din cap cu îndîrjire fata. Vreau totuși să termin facultatea, iubesc medicina! Vreau să-mi fac un rost! De ce să fiu aruncată pe margine, de ce?! Au urmat clipe lungi de tăcere, sparte de cîte o izbucnire a fetei: Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prin orașul celeilalte, întotdeauna însă ca două străine, aproape cu dușmănie. Așa se face că telefonul de ieri a surprins-o. Vino, te rog, cu cursa rapidă, noi te așteptăm. Vreau să lămurim... Ai bilet reținut la agenție... "De ce? Se clatină cumva poziția lui Theo și ar vrea să-i redea Doinei numele Bujoreanu, să nu sufere?, că un tată mort, reabilitat, e mai sigur, mai de nădejde decît unul viu, supus greșelii încă... Ori... o fi aflat ceva, că de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta. Pá-pa, páaa-pa! strigă copilul bucuros, iar celălalt, din brațele tatălui, începe și el. Oof, i-am stîrnit clatină din cap studenta. Ce-o să le mai dăm, că numai carne de porc... Fratelui meu abia pe la doi ani jumate i-au dat, și nu dintr-o dată... Le dăm încă puțin spune tatăl, îndreptîndu-se spre masă. Radu se ridică de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu mine. Sînt Ștefănescu, șeful secției, am o rugăminte: poate reușește să vină să facă de serviciu și la noapte, că trebuie asigurată asistența tehnică; unul din adjuncți mi-e plecat, adjuncta, bolnavă. Îl anunț, dom' inginer, sigur îl anunț clatină Vlad din cap afirmativ. Pînă la zece, la noapte, îl găsesc eu... Pe o plăcuță subțire, din plastic, stă scris: "Mihai Vlădeanu". Liniște deplină. Chiar și vîntul, afară, a stat. Undeva însă, în una din garsonierele de la capătul celălalt al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iar, de-ai fi vrut să mă săruți, să-ți spun că nu se cade, să mă jur că nu mi s-a mai întîmplat... Te rog! șoptește Mihai, scurt, ca un ordin, simțindu-se luat peste picior. Iartă-mă! clătină din cap Cristina, lăsîndu-se încet într-o parte, să lunece de pe trupul lui Mihai, rămînînd lipită cu spatele de elemenții caloriferului. N-aș vrea să-ți spun că-mi pare rău pentru venirea mea aici, zice privind în tavan -, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu vii la un bărbat, purtînd-o evaluată, împachetată. O păstrezi în tine. Și, eventual, vii doar cu dorința de-a ți-o lăsa scoasă la iveală. Unde am greșit, Cristina? Fata îi ocolește privirea și rămîne cu ochii în jos, clătinînd ușor din cap: Mă simt îngrozitor, înțelege-mă! Cu atît mai îngrozitor cu cît, pătrunzînd în conturul vulgar al gîndurilor, știu că te-am frustrat de..., de ultima picătură a paharului plăcerii în doi, cînd, ca un prost ce ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tehnică în secție... Ia loc face Mihai un semn spre fotoliu, desfăcînd apoi brațele larg, căscînd prelung, cu zgomot. Mă, ce somn grozav! Parcă mi-a mai trecut și durerea de cap, că... Ce te uiți? Chef în toată legea! clatină Vlad din cap, rotind pe toate părțile pachetul de țigări. Numai la viitoru-mi socru am văzut de-astea, fuma doamna. Ar vrea să mai zică ceva, dar un gînd rău, iscoditor, îi aduce în minte surîsul femeii, la ultima lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
degrabă ar fi dorit, desigur, să-mi spună ceva, dar ce?... N-o fi nebună să-i placă de mine!..." Ce-ai rămas așa? întreabă Mihai, ridicîndu-se alene. Să-ți torn o vodcă? Nu. Cred... surîde Vlad privind în gol, clătinind încet din cap, afirmativ cred că la vîrsta noastră încă mai visăm că tot ce zboară se mănîncă. Acum credem, mai tîrziu vom fi siguri, chestie de vîrstă și de însușirea artei culinare privind prepararea zburătoarelor prinse în laț bombăne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
profesoară de istorie Claudia Butnaru, soția secretarului cu probleme economice de la municipiu -, Victor Săveanu, actori, regizori, și cîteva fete, dintre care, una, la trecerea lui sumară în revistă, i-a reținut atenția, trimițîndu-l cu gîndul la Maria Săteanu. "Ce întîmplare! clatină Mihai din cap, amintindu-și țipătul Mariei și, mai ales, modul în care s-a prăbușit, parcă topindu-se, lîngă calorifer, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în burtă. E un miracol că n-am făcut o criză de inimă! Dar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a capului ce-și reașază părul în gulerul ridicat al hainei de blană un gest spontan, plin de tinerețe. Afară, un vînt nebun învăluie din toate părțile. Mihai întinde mîna, iar Doina i se agață strîns de braț. Ce grozăvie! clatină din cap fata după ce intră și încuie ușa de la intrarea în vilă. Te rog să te faci comod! Tanti e plecată la sora ei, mama-i la spital, tăticu'... Te grăbești? Mihai se uită la ceas: nouă și jumătate, coloana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu plată, cîștigă pînă la opt-nouă mii pe lună. Știi ce-am găsit? Un telefon. Ascuns în șifonier, printre lucrurile ei intime. Deci, ea interceptează convorbirile lui tăticu... "Așa a aflat că ți-am strigat "pui de cuc"" gîndește Mihai, clătinînd încet din cap. Da, Mihai, asta-i! conchide Doina. Cine-mi poate da un sfat? Ești singurul. De-aceea am și venit la vizionare, să te rog să mă conduci... În ultima vreme, relațiile dintre tăticu' și mama s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vrut să mă scoată străin de muzică. E drept, surîde Mihai, făcînd un gest de neputință ar fi o minciună grosolană să spun că nu o admiram; trebuie să recunoaștem că, din punctul de vedere al formelor, arată superb. Dar clatină el din cap nimeni nu se îndrăgostește de o simplă figură geometrică, te rog să mă crezi! Ce frumos știu să mint!" se minunează el în timp ce ia mîna fetei s-o sărute, înțelegînd din privirea ei că vorbele acestea i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sau dori, simțindu-se și acum în stare, ca în urmă cu atîția ani, să iasă afară în viscol și să-l cheme; dacă nu din dragoste, măcar de bucurie. *** Ce "sictir!" ne trimite viața, dom' profesor, ce "hai sictir!"... clatină încet din cap Lazăr, șoptindu-și vorbele, să nu tulbure liniștea din sala restaurantului. Ia te uită! se miră profesorul. Puteam să jur că ai adormit cu ochii deschiși. Ia zi-mi, la ce visai? Aa... Nu se cade, sîntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vrei să te schimb... Nu, că se scoală tatăl lor după miezul nopții arată studenta spre salteaua unde părinții copiilor dorm, frînți de oboseală. Doctorul se lasă trezit cu greu iar cînd își dă seama unde se află, începe să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura? Uite ce transpirat sînt. Am avut un coșmar... Lazăr încearcă să-l îmbărbăteze, mergînd împreună spre locul unde doarme Dorin, care tresare mereu prin somn, scuturat uneori de frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
interfon, că s-a băgat apă caldă în reactor... Da, și? Păi, au intrat doi tovarăși, vin sus, către birouri. Mihai nu apucă să mulțumească operatorului, că ușa se deschide și intră Săteanu, urmat de un bărbat tînăr. Ca să vezi! clatină lung din cap Săteanu. Salut, Mihăiță! Faci de noapte? Da, de noapte răspunde Mihai timid, strîngîndu-le mîna. Și ce faci acum? Tocmai am venit de prin secție... Atunci, rîde Săteanu să stăm împreună pînă mai încolo. Tovarășe căpitan, se întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai, întreabă el cînd erai elev, te-ai îndrăgostit de vreo profesoară? Oo-o! rîde Mihai. Și-ncă ce dragoste! Mi-aș dori să pot iubi și acum la fel; cred c-aș scrie niște piese de teatru!... Dumneavoastră...? Și eu clatină încet din cap Săteanu -, și cred că aici e originea întregii mele... nefericiri. N-am vrut să renunț la școală pentru că voiam să merg la ore, s-o văd; era superbă: ca nevastă-mea, dar avea ceva în plus, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
suflet mare, capabil de trăiri înalte, nu valorează doi bani. Ba mai mult; ți se poate da peste nas, cum am pățit eu odată: "Tu, care ai o soție așa frumoasă, încerci s-o curtezi pe aia?!" Numai că "aia" clatină Săteanu din cap cu amărăciune -, dincolo de înfățișarea modestă... Eah... De ce nu-s iarăși tînăr!? exclamă el, dar imediat surîde bine dispus: Toți zicem la fel... Ziceam revine el la tonul dinainte că, la o anume vîrstă, o întîlnire cu... cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să te duci pe la casa de copii, să-i vezi, poate nu aici, în Valea Brândușelor, unde datorită mie și Doinei, cu care merg mereu în vizită, sînt condiții și preocupare, ci în alte orașe. Pentru copii am făcut ceva clatină Săteanu din cap -, dacă mai rămîn în funcție, ori ajung prim-secretar, vreau să fac și pentru bătrîni, că nu se știe dacă, peste ani, cine știe! Fotbal n-am să mai apuc să joc și nici să privesc nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
masă cu fața în jos, cu ochii măriți, Mihai privește în gol, undeva lîngă biroul la care stă Săteanu. Te-am întrebat ce-i cu tine, Mihai insistă Săteanu. Poftim?! tresare Mihai. A, da; incredibil! Da-da, incredibil! spune el, clătinînd îndelung din cap. Asta, ce ziceți dumneavoastră de doamna, intră în sfera incredibilului. Se poartă anormal, de parcă nici n-ar fi al ei. O mamă, totuși... Incredibil! Mă suspectezi c-aș minți? Întreab-o pe Doina! se aprinde Săteanu. Nu. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să n-o vezi mata că umblă cu mine. Cînd te-oi trăzni, îți sar mucii pe pereți! Ia-ncearcă. Mihai și Săteanu stau față în față, privindu-se lung. Hm! surîde într-un tîrziu Săteanu, întorcîndu-se spre locul lui, clătinînd din cap. Nu s-ar zice că-n sufletul tău n-ai o bucată de ură împotriva mea, dar nu de-aici, din oraș; e-o ură de-acolo, din Sînzieni; veșnica voastră grandoare, a Vlădenilor neam de haiduci! Ion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]