1,020 matches
-
încoace... Animalele care s-au refugiat în el... paisprezece pisici moarte a numărat... și câini uscați... și ploșnițe care îți cad în cap ziua în amiaza mare de pe plafon. Și în plină vară caloriferele ard, și instalația electrică complet deteriorată, clanțele de la uși, ferestrele, storurile, putrezite, parchetul, o cocină... Întrerup șuvoiul de cuvinte. Cum se poate, cine a locuit acolo? I s-a repartizat o casă părăsită, pustie? Nu, nu, nu! Un director de la cutare minister a locuit în apartamentul principal
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o sărut pe frunte. Fata mă împinse și, lăsînd întredeschisă ușa, ieși afară pe culoar. Zvîrlind peste umăr o poruncă înăbușită, o luă înainte. Am urmat-o nedumerit. Fata apăsă o clanță. - Aici, șopti ea, la mine nu se poate. N-am înțeles ce nu se poate, așa că i-am pus o întrebare cam tîmpită: - Sîntem în vizită la cineva? Răspunsul îmi sună batjocoritor: - Acuși, acuși se întoarce și vecina. Am urmat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un bezmetic Încoace și Încolo, a răsturnat aparate, tăvi, sticle cu revelator și fixator ba chiar, nefericitul, s-a pomenit În brațe cu scheletul care atârna cuminte În stativul lui. Norocul l-a Îndrumat către ușă și i-a proptit clanța În palmă. Când Foiște a izbucnit pe hol, inspectorul Albu se afla În Colțul pionierului, studia gazeta de perete Cutezătorii și se interesa dacă În școală știa vreun elev să bată toba sau să sufle-n goarnă, așa cum impunea ceremonialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pelin amar, lampa, oglinda, săpunul de casă pus În pod la uscat, nucile și grâul pentru colivă, neprețuitele mele cărți, căpisterea-n care mama plămădește pâinea și colacii, briciul ce sta cuminte Într-un cui În grindă, castronașul pentru bărbierit, clanțele, broaștele și Încuietorile cu tot cu uși, mese și scaune din lemn cioplit de mână, legături uscate de leuștean și mărar, semințe de muștar și coriandru, creioane, ascuțitori, stilouri cu penițe scumpe, cerneluri chinezești, nenumărate coli de scris, pantofi, izmene, sandale, cămăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimic de făcut și că ceea ce urma să se Întâmple prietenului său era firesc și nicidecum cel mai mare rău de pe lume. Porni spre poartă aproape Împăcat, după ce-i șopti calului: „Cum zici tu. Cum vrei tu...”. Întinse mâna spre clanța ruginită, se răzgândi și se Întoarse: „Băi, Canafase, tu chiar nu vrei să-ți dau drumu’?”. Bătrânul armăsar oftă și-și pironi privirea către cer, ca și cum ar fi vrut să spună: „Uitați-vă, oameni buni, cu ce sărman de minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
glaciațiuni, am auzit glasul bătrânului. --Intră, fiule! Intră! Deși glasul călugărului, încărcat de bunăvoință, m-a poftit să intru, ceva, ca o greutate, mi se așezase în trup, încât la prima încercare n-am putut să ridic brațul până la nivelul clanței. “Hai, amice! Curaj! Dincolo de ușă nu te poate aștepta gâdele, ci doar bătrânul tău prieten, care nu-ți vrea decât binele” - m-a îndemnat gândul de veghe. “Pentru tine e simplu ca bună ziua. Tu nu ai auzit ce a spus
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sunt cu tine, nu înseamnă același lucru?” “Înseamnă și nu tocmai... cine va da ochii cu neprevăzutul? Tu sau eu? Așa că nu te mai da mare din umbră!” “Te codești ca baba-n Rai. Ia să punem noi mâna pe clanța ușii... Uite așa.” Și, ca prin farmec, mâna mea a săvârșit acest gest eroic... Ușa s-a deschis cuminte, lăsând cale liberă privirii mele spre interiorul chiliei. Nimic din imaginația mea nu se adeverea. Bătrânul ședea în capul mesei, dar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
rol activ în realizarea binelui comun, trebuie să intervină pentru a-i proteja pe cei dezavantajați și trebuie să asigure funcționarea unor sectoare publice de protecție și intervenție socială". Înțeleg nene Traiane, că trebuie să mai dai și tu din clanță, să ieși la rampă mereu cu ceva șocant, ca să nu pari chiar a fi așa cum te fac unii, un rahat cu prune în ploaie, dar acum noi, noi cei care plătim acest stat zăbăuc, precum și conducătorii săi, pe cine să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acum de domeniul basmului, care începe întotdeauna cu „A fost odată, ca niciodată...” . În cei patru ani de guvernare țărănistă, fabricile din zona industrială, au fost pe rând închise și guvernanții noștri de atunci și-au lăsat doar rahatul, pe clanța ușilor fabricilor închise. Aceasta se întâmpla, nu numai în veacul trecut și aș putea spune, în mileniul trecut, fiindcă dacă arunc o privire în urmă, mi se pare puțin ciudat că a trecut, doar un mileniu, de atunci. În zilele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că plecam. Dar când am ajuns la ușa care dădea către birou, am descoperit că era încuiată. încuiată! Am simțit groaza picurându-mi în vene. Eram prizonieră în locul ăsta îngrozitor. Urma să stau aici o veșnicie. Bând ceai! Am zgâlțâit clanța, așa cum fac personajele din filmele alb-negru de categorie B. Următorul pas era să bat în furca telefonului strigând „Centrala, centrala!“ —Pot să te ajut, Rachel? a întrebat o voce. Era Acritura Kraut. —Vreau să vorbesc cu doctorul Billings, dar ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în furca telefonului strigând „Centrala, centrala!“ —Pot să te ajut, Rachel? a întrebat o voce. Era Acritura Kraut. —Vreau să vorbesc cu doctorul Billings, dar ușa e îNCUIATĂ, am spus cu o sclipire sălbatică în ochi. —Ai apăsat greșit pe clanță, mi-a arătat ea rece. A, da, așa e, mulțam, am zis împleticindu-mă recunoscătoare către recepție. Am ignorat-o pe Efervescenta, recepționista, care se chinuia din răsputeri să-mi explice că nu puteam vorbi cu doctorul Billings decât dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ale mele și puteam să-i simt respirația pe obraji. în timp ce așteptam să mă sărute, deja plănuiam cum să dau afară pe toată lumea din dormitor. Ușa nu se încuia cu cheia, dar aveam de gând să pun un scaun sub clanță. Și nu era ciudat că doar cu o zi înainte mă epilasem pe picioare? Scânteia dintre mine și Luke era de netăgăduit. Nu era prima dată când regretam că nu era mai modern. Dar poate că dacă se tundea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lor. Aproape că nici nu mai puteam să vorbesc coerent de frică. Pentru foarte scurt timp am crezut c-am fost salvată - mama nu reușea să deschidă ușa din spate. A zgâlțâit cheia în broască, dar nimic. A tras de clanță către ea și a încercat din nou, dar ușa a rămas închisă. M-a străbătut un fior de teamă rău-prevestitoare. Bombănelile înciudate ale mamei au crescut în intensitate, cuvintele au început să răsune din ce în ce mai clar, până când mama a ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gata într-o clipă, am promis eu. Stai liniștită, a spus el. I-am simțit ochii urmărindu-mă în timp ce mă loveam de mobile căutându-mi cheile. Mai întâi am intrat cu șoldul în masă, apoi mi-am julit cotul de clanță... Nimic nu scotea mai bine în evidență cretinismul meu stângaci și incipient ca sentimentul că eram urmărită de bărbatul pe care-l doream. în cele din urmă, m-am întors către el și am întrebat pe un ton de falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avea toate semnele caracteristice existenței unui burlac. Eva se întoarse la ușă și bătu iarăși, întrebându-se ce să facă acum, când auzi sunetul unui vehicul care venea pe drum. Eva ezită preț de-o secundă și apoi apăsă pe clanță. Ușa era descuiată. Intră în casă și închise ușa, moment în care în curte intră o dubiță cu lapte. Femeia ascultă cum lăptarul lasă jos câteva sticle și apoi pleacă cu dubița. Atunci ea se întoarse și o porni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
uși, în fața acestei inscripții. Citi reciti inscripția de pe dreptunghiul de tablă aurie. CLINICĂ VETERINARĂ. Lipi palmele de zidul rece, închise ochii. Apoi redeschise ochii, văzu ușa larg deschisă, intră. Pustiu. Înaintă pe coridor. Ajunse la capăt, se întoarse. Apăsă prima clanță din dreapta. Intră într-o sală lungă. Cuști mari, pe două rânduri. Câini... avu timp să vadă un seter ghemuit, melancolic, cu bărbia învelită într-o eczemă roșie, purulentă. Se roti spre ușă. Dădu de femeia de serviciu. O grăsană în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sub jetul reflectoarelor la PALATUL ALB al viitorului, sediul circului exemplar și surdomut, unde va trona Președintele exemplar al Asociației Exemplare. Strada scrâșnește, frântă sub șenilele transportatoarelor nocturne. Se transportă pereți de marmură, conducte, butoaie cu păcură, dale de beton, clanțe și robinete de aur pentru budoarul generalilor, supraveghetorii exemplari ai supravegheaților exemplari. Cer sfârtecat de șerpii de foc ai sudurilor. Cerul senin și negru, stelele rare, luna absentă, zadarnic ai căuta pe cer interlocutorii. De câteva ori a simțit, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
decapitați la picioarele taburetului și le privea. Dacă m-am nimerit pe aici, hai să iau și eu. Portocale, fie și portocale... și arătă spre pungile cu pui de lângă pantofii săi crem, microporos. Mătușa amuțise. Privirea dilatată, mâna încleștată pe clanța ușii. — Deci, mă așez la rând. Or fi vreo douăzeci de ani de atunci. Mă așezasem la rând, eram la Lisabona sau la Salonic, nu mai știu. Aveam, câți să fi avut, 20, 30 de ani, nu mai știu. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mari, cu o admirație absolută. Mai reprezentativ, îl corectă ea, suav. Admirație absolută, dar îl corectase, totuși, drăguța de ea. Deci, avansam. Greu, încet, șirul din spate tot crescuse, începea scandalul. Mătușica se rezemase, îngrozită, de ușa bucătăriei. Mâna pe clanță. Nu scotea nici un sunet, era topită toată. Cum vă spun, coniță, avansam foarte lent. Eram un copil, așa sunt eu. Să fi avut 15, 25, 35 de ani, nu mai mult, în nici un caz mai mult. Apare o vânzătoare grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doar știți. Avea dreptate bețivul, bine că eram înăuntru, acolo, la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lasă nici măcar dintr-o localitate în alta să ne mutăm, nici să ne mișcăm prin alte părți. — Tavi, stai locului... Tavi își retrase limba lungă roșie de pe carâmbul galben. Dar rămânea atent, vigilent. Ochii aprinși, tăciune. Venera ținea mâna pe clanță, părea calmă și avea un glas plăcut. — Ajunsesem, în sfârșit, la cântar. Drăguța aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-mi trebuiau 4 kile, nu știu. Dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi băgat... și nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele transpirate în poala halatului albastru. — V-am spus, soții Cușa nu sunt acasă. Eu trecdoar pe-aici, pe la ei, de trei ori pe săptămână. Să mai văd de casă. Că mi l-au lăsat în grijă pe Tavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alta a patului. Lângă fereastră, o măsuță rotundă, albă. Un taburet alb. Pe perete, oglinda rotundă, în ramă albă. Erau deja în fața altei uși. — Aici e laboratorul lui Tavi. Nu intrăm. O simplă cameră. Aparate, filme, borcane. Ținea mâna pe clanța ușii. Ușa avea un pătrat de sticlă, acoperit cu pânză neagră. Se depărtă, se opri în fundul vestibulului. Deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Un birou, un scaun, o canapea uzată. Rafturile până la tavan erau pline cu mape groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fișa, pe cine căutați, așteptați la rând, doctorul e ocupat, foarte ocupat, striga mititica Teodosiu, nu există urgențe, toată lumea la rând, fără excepție, așa-i la spital, ca la moarte, fără excepție, trecuse și de nebună, trecuse, trecuse. Apăsase deja clanța, nu se uita în stânga dreapta înapoi, intrase, da, intrase. În cabinet, un domn solid, în halat alb. Cap de recrut vârstnic, tuns perie. — Ce doriți? Îl caut pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]