636 matches
-
murmure. Milton cânta la instrumentul lui cu aceleași degete pe care le folosea pentru a da salutul Tinerilor Cercetași, dar gândurile lui erau departe de a fi nevinovate. Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând de concentrare, Își legăna clarinetul cu mișcări circulare, ca un Îmblânzitor de șerpi. Iar Tessie era o cobră hipnotizată, Îmblânzită, fermecată de sunet. Până la urmă, Într-o după-amiază, când erau singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Toole dacă poate vorbi cu Theodora. ― O clipă, spunea doamna O’Toole și țipa În sus pe scări: Zizmo la telefon! Milton auzea zgomot de pași coborând scările și apoi vocea lui Tessie spunând „Alo“. Și Începea să cânte la clarinet În telefon. (Peste ani și ani mama avea să-și amintească de vremurile când fusese curtată prin clarinet. ― Tatăl tău nu cânta prea bine. Două-trei piese. Asta era tot. ― Ce vrei să spui? protesta Milton. Aveam un Întreg repertoriu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zizmo la telefon! Milton auzea zgomot de pași coborând scările și apoi vocea lui Tessie spunând „Alo“. Și Începea să cânte la clarinet În telefon. (Peste ani și ani mama avea să-și amintească de vremurile când fusese curtată prin clarinet. ― Tatăl tău nu cânta prea bine. Două-trei piese. Asta era tot. ― Ce vrei să spui? protesta Milton. Aveam un Întreg repertoriu. Și Începea să fluiere Begin the Beguine, făcând triluri care evocau vibrato-ul unui clarinet și apăsând aerul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
când fusese curtată prin clarinet. ― Tatăl tău nu cânta prea bine. Două-trei piese. Asta era tot. ― Ce vrei să spui? protesta Milton. Aveam un Întreg repertoriu. Și Începea să fluiere Begin the Beguine, făcând triluri care evocau vibrato-ul unui clarinet și apăsând aerul cu degetele. ― De ce nu-mi mai cânți serenade? Îl Întreba Tessie. Dar Milton se gândea la altceva. ― Ce s-a ales de clarinetul ăla vechi al meu? Și apoi Tessie: ― De unde să știu eu? Crezi că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și Începea să fluiere Begin the Beguine, făcând triluri care evocau vibrato-ul unui clarinet și apăsând aerul cu degetele. ― De ce nu-mi mai cânți serenade? Îl Întreba Tessie. Dar Milton se gândea la altceva. ― Ce s-a ales de clarinetul ăla vechi al meu? Și apoi Tessie: ― De unde să știu eu? Crezi că eu le țin socoteala la toate? ― E În subsol? ― Poate l-am aruncat. ― L-ai aruncat? De ce naiba ai făcut asta? ― Ce vrei să faci, Milton, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
azi l-am Învățat. Dar Tessie Îi spuse: ― Lasă-mă-n pace. ― De ce? Ce s-a-ntâmplat? ― E... E... Încerca să se gândească la cea mai strașnică formulare. — Nu-i frumos! ― Săptămâna trecută nu erai de părerea asta. Milton flutură clarinetul și Îi puse ancia, făcându-i cu ochiul, până când Tessie spuse În cele din urmă: ― Nu mai vreau să fac asta! Înțelegi? Lasă-mă-n pace! În fiecare sâmbătă, pe tot restul verii, Michael Antoniou trecu pe la pensiunea O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tessie intra În casă și urca la etaj, În camera ei. Se așeza pe divan și citea. Într-o după-amiază, neputându-se concentra, se opri din citit și Își puse cartea pe față. Chiar atunci de afară se auzi un clarinet Începând o melodie. Tessie ascultă o vreme nemișcată. În cele din urmă mâna i se ridică pentru a lua cartea de pe față. Dar nu ajunse acolo. Mâna se mișcă puțin În aer, de parcă ar fi dirijat muzica, și apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucruri, dar de fapt asta e ceea ce s-a Întâmplat. Poate că metafora maritimă a doamnei O’Toole Îi dăduse o idee. La o săptămână după logodna lui Tessie, Într-o dimineață cețoasă de marți, Milton Își puse deoparte definitiv clarinetul și se duse În Piața Cadillac, unde schimbă uniforma de Tânăr Cercetaș cu alta. ― Ei, am reușit, Își anunță familia În acea seară, la cină. M-am Înrolat. ― În armată! spuse Desdemona, Îngrozită. ― De ce-ai făcut asta? spuse Zoë
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai are nici o șansă. ― Nu știu de Hitler. Eu am treabă cu Hirohito. M-am Înrolat În marină. Nu În armata terestră. ― Și picioarele? strigă Desdemona. ― Nu m-au Întrebat de picioare. Bunicul meu, care asistase pasiv la serenadele la clarinet, așa cum asista pasiv la toate, conștient de semnificația lor, dar fără să se poată hotărî dacă era Înțelept sau nu să se implice, Îi aruncă acum fiului său o privire pătrunzătoare. ― Ești un băiat foarte tâmpit. Știi asta? Ai impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mănânce, ca să folosească toaleta, ca să se bărbierească, nu reușeau câtuși de puțin să-i distragă atenția. Statul la coadă toată ziua Îi aducea lui Milton În minte exact acele gânduri pe care voise să le evite, cele despre amprenta unui clarinet, ca un cerc de foc, pe coapsa fierbinte a lui Tessie. Sau despre Vandenbrock, băiatul din Omaha care se Înecase: chipul desfigurat, cu apa de mare scurgându-i-se printre dinții sparți. Acum peste tot În jurul lui Milton unor indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
efect asupra lui Tessie, inducându-i genul de isterie pe care i-o induce Sinatra. Dintr-un motiv sau altul, În lumina palidă a cinematografului, Tessie Zizmo Își Îngăduie să-și amintească lucruri pe care Încercase să le uite: un clarinet care se insinuează În sus pe piciorul ei gol, ca o forță invadatoare, conturând o săgeată spre propriul ei imperiu de insule, un imperiu pe care - realizează ea În acea clipă, e pe cale să-l dea bărbatului care nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gălbenuș, mă arunc spre lume cu capul Înainte. ― Îmi pare rău, fetița mea, spune mama În pat, mângâindu-și burta și vorbind deja cu mine. Aș fi vrut să fie mai romantic. ― Romantic zici? spune tatăl meu. Unde mi-e clarinetul? CARTEA A TREIA FILME DE AMATOR Ochii mei, În sfârșit deschiși, au văzut următoarele: o asistentă Întinzând mâinile ca să mă ia de la doctor; chipul triumfal al mamei mele, mare cât Muntele Rushmore, privindu-mă pe când mă Îndreptam spre prima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am spus doctorului Luce povestea vieții mele, momentul În care devenea interesat era, invariabil, când ajungeam la Clementine Stark. Lui Luce nu-i păsa de bunicii atinși de păcat sau de cutiile pentru viermi de mătase sau de serenadele la clarinet. Până la un punct, Îl Înțeleg. Chiar sunt de acord. Clementine Stark m-a invitat la ea acasă. Fără a se putea compara măcar cu Middlesex, era o locuință copleșitor de medievală, o fortăreață de piatră cenușie, respingătoare, cu excepția unei singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
naștere (răspuns: același copil, dar diferit); și, În sfârșit, al descoperirii genei mutante care stătuse Îngropată În sângele nostru timp de două sute cincizeci de ani, așteptând momentul prielnic, așteptând ca Atatürk să atace, Hajienestis să se transforme În sticlă, un clarinet să cânte seducător la un geam, până când, Întâlnindu-se cu geamăna sa recesivă, a declanșat lanțul de evenimente care a dus până la mine, aici, scriind În Berlin. În acea vară, În timp ce minciunile președintelui deveneau din ce În ce mai elaborate, eu am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să moară. A remarcat că asta era prima dată în viața ei când nu mai era nerăbdătoare. Au curs ultimele ei lacrimi. În ziua de dinainte de a muri, a repetat fără încetare: «Ce bizar! Ce păcat!». A ascultat Concertul pentru clarinet în La major, K622 de Mozart. Pentru ultima oară. Ultima ei dorință: să plece cu muzică, în muzică. Ultimul lucru pe care și l-a dorit: «Nu vă faceți griji». Griji... ultimul ei cuvânt. Pe 15 martie 2005, la ora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
modelul britanic al concertelor de prânz (lunch concerts), o oră prețioasă de muzică, uneori, se poate spune, chiar de inițiere în muzica de cameră. Cum observa unul dintre membrii Cvartetului Sine Nomine, un cvintet de Reger, cum este cel pentru clarinet și cvartet de coarde, op. 146, a rămas practic neinterpretat în spațiul francofon. Iar fenomenul este aproape identic pentru muzica de cameră a lui Fauré în spațiul germanofon: ocazie de a organiza în cadrul festivalului o dezbatere publică, cu sprijinul unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
îpartie) mare, care cuprindea: patru bumbieri plus un căpitan, doi cazaci, câteva căprițe, un urs cu țiganul aferent, un moș cu baba, un mire cu mireasa și o orchestră de muzicanți după ureche, din care nu lipseau: trompetele îtrupcile), acordeonul, clarinetul, fluierul și doba. Jocul bumbierilor îbumbiereasca) este specific Bucovinei, în special zonei Câmpulungului, avându și originea din armata austriacă. Sărbătorile de iarnă se sfârșeau ca și în zilele noastre, o dată cu Boboteaza și Sfântul Ion, când lumea se înghesuia la butoaiele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
respectiv sârba și jocuri de pereche. 14 Dansurile sunt acompaniate de orchestra în componența specifică zonei noastre, având un număr nu prea mare de instrumentiști. Predomină instrumentele de suflat tradiționale, fluierul și naiul, cărora li se adugă pentru diversitate sonoră clarinetul și trompeta. Dintre instrumentele tradiționale cu coarde, se folosesc cobza și vioara, ele fiind susținute, mai nou, de violă și contrabas. Percuția se realizează cu toba și / sau țambalul. Dar, fără o abordare complexă a fenomenului folcloric românesc, Ansamblul Folcloric
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
loc în dezvoltare. Aceasta se bizuie îndeosebi pe motivul inițial al temei. Repriza, bazată pe reluarea temelor aproape la fel ca în expoziție, începe cu tema I, cântată la unison, în fortissimo, de către coarde și suflătorii de lemn (flaut, oboi, clarinet, fagot). Partea întâia se încheie cu o scurtă coda - în care răsună puternic acordu rile întregii orchestre și, pentru ultima oară ecouri din tema I. Partea a II-a, scrisă tot în formă de sonată, este înrudită cu andantele din
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
mai amplă. Este locul să reamintesc aici inovația pe care o constituie înlocuirea menuetului ( partea III ) cu mult mai însuflețitul scherzo. Instrumentele folosite în Simfonia II sunt aceleași ca și în prima: grupul coarde lor, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete și timpani. Partea I-a. Introducerea (adagio molto), tânguitoare, înlăcrimată, începe cu un semnal, urmat de o melodie cântată de oboi și armonizată plin, ca un coral. Asistăm pe urmă la un dialog între
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
nervoasă, căreia i se dă un răspuns plin de haz, în piano. După un episod melodic calm, în care sonoritățile se amplifică, apare și tema II. Aceasta contrastează puternic cu prima, prin nota ei potolită. Tema II este îngânată de clarinet, fagot și oboi, în timp ce viorile prime, desprinzându-se din acompaniamentul pe care-l fac împreună cu celelalte instrumente cu coarde, brodează când și când o figu ră melodică foarte rapidă. Iată tema II: Coda cu care se încheie această parte este
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
accente și sforzando care sunt atât de dese în lucrările lui Beethoven. Ele ne conduc către tema II, expusă de fagot, reluată și întregită de oboi, flaut și coarde. După o creștere puternică a sonorităților, apare o melodie cântată de clarinet și reluată aidoma (,,în canon”) de fagot. Cu aceasta, expoziția se încheie.O dezvoltare de proporții mici, în care timpanul joacă un rol de seamă, cedează locul reprizei. Partea a II-a ( adagio ), ca o nocturnă, pune în valoare și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
mai largi decât în alte lucrări beethoveniene. Suava melodie, care începe din măsura a doua, lunecă pe o figură de acompaniament ( a se vedea măsura I ) ce străbate întreaga mișcare. Tema II, tot cantabilă, este cântată de glasul catifelat al clarinetului, peste care coardele suprapun arabescuri. Cele două teme nu sunt supuse dezvoltării. În loc de dezvoltare, în repriză, melodia inițială a mișcării este lărgită; tema II apare tot la clarinet, ca în expoziție. La un moment dat asistăm la o convorbire între
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
întreaga mișcare. Tema II, tot cantabilă, este cântată de glasul catifelat al clarinetului, peste care coardele suprapun arabescuri. Cele două teme nu sunt supuse dezvoltării. În loc de dezvoltare, în repriză, melodia inițială a mișcării este lărgită; tema II apare tot la clarinet, ca în expoziție. La un moment dat asistăm la o convorbire între corn, viori, clarinet și flaut. Mișcarea se încheie cu câteva acorduri precedate de figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a III-a ( allegro vivace ) dă prilej
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
coardele suprapun arabescuri. Cele două teme nu sunt supuse dezvoltării. În loc de dezvoltare, în repriză, melodia inițială a mișcării este lărgită; tema II apare tot la clarinet, ca în expoziție. La un moment dat asistăm la o convorbire între corn, viori, clarinet și flaut. Mișcarea se încheie cu câteva acorduri precedate de figura ritmică ce sună moale la timpani. Partea a III-a ( allegro vivace ) dă prilej lui Beethoven să folosească pentru prima oară forma de scherzo mare, cu repetarea de două
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]