1,628 matches
-
intră direct în budoarul soției sale, fără să mai bată la ușă. Îl izbi un miros grețos de păr ars și își descoperi jumătatea aproape dezbrăcată și cu părul despletit. Semăna cu o gorgonă infernală înconjurată de entități fioroase cu clești de fier înfipți în tăvi cu jar, de unde îi ridicau rotindu-i și clămpănindu-i amenințător prin aer, înainte de a-i înfige în șuvițele de păr ale gorgonei, ca să le ruleze apoi până la rădăcina părului, cu un sfârâit sinistru. ― Toinette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
au împărțit restul de haine. Pietro le apuca una câte una cu mâinile lui puternice, uneori le dădea mai departe tatei. Stăteau amândoi în picioare, cu spatele spre ușă, ținând hainele atârnate în aer, parcă ar fi fost prinse cu clești de rufe. Au cercetat totul, schimbând în fugă păreri și îndată signora Maria a și primit bluza albă, „simplă și elegantă, pentru o doamnă matură”. „Pentru biserică, la nunta băieților”, a adăugat Pietro, dar ceilalți au tăcut. Pietro nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la subsuori, ca tata. Când bărbații asudă, ei încep să miroasă neplăcut uneori. La femei eu n-am simțit vreun miros niciodată. Mă las pe spate și simt cum crește durerea din pantof. Pantoful ortopedic îmi strânge piciorul ca un clește. La Veneția, tata mi-ar fi descheiat șiretul, ar fi băgat mâna înăuntru și mi-ar fi masat piciorul, însă acum eu n-am voie să fac nici o mișcare și mama e mereu ocupată cu hârtiuța aceea. Dacă tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de părere că mi-am revenit mult. Și eu simt lucrul acesta. Este prima oară când mă simt capabilă să mă aștern, liniștită, pe scris. În scrisoarea pe care ți-am scris-o în iulie, am simțit că scot cu cleștele fiecare cuvințel (deși, ca să fiu cinstită, nu îmi amintesc ce ți-am scris. A fost groaznică?), dar acum cuvintele curg singure pe hârtie. Aerul de aici e curat, m-am izolat de lume, e o liniște desăvârșită, am un program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
crăpată și plină de sânge, cu nasturi lipsă la bluză și cu lenjeria de corp sfâșiată. Poți să crezi? A făcut toate acestea ca să-și susțină povestea, bineînțeles, poveste pe care mama ei a trebuit să i-o smulgă cu cleștele. O și văd pătându-și bluza cu sânge, rupându-și nasturi și breteaua de la sutien, plângând la comandă până i s-au înro[it ochii, zburlindu-și părul și deșertând trei vedre de minciuni. Nu am de ce să învinuiesc lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spui totul! Am luat o înghițitură de vin ca să evit răspunsul. — Vezi? spuse Nagasawa, care era la al treilea pahar de whisky. Nu vrea să divulge nimic. Dacă s-a hotărât să nu vorbească, nu-i scoți vorbele nici cu cleștele. Ce păcat! spuse Hatsumi, tăind o bucățică de carne din aperitiv și ducând-o la gură cu furculița. Dacă te-ai fi înțeles bine cu ea, ne-am fi putut întâlni toți patru. Ne-am fi îmbătat și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la stânga de o statuie a Libertății, model redus al celei pe care Bartholdi o proiectase pentru altă lume, iar la dreapta de o statuie a lui Pascal, se deschide corul, unde oscilațiile Pendulului sunt Încoronate de halucinațiile unui entomolog bolnav - clești, mandibule, antene, fragmente inelare, aripi, gheare -, un cimitir de cadavre mecanice care ar putea să reînceapă să funcționeze toate În același timp - magnetouri, transformatoare monofazate, turbine, grupuri convertoare, mașini cu abur, dinamuri, iar În fund, dincolo de Pendul, În galerie, idoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
niște tipi ca ăștia, care zic «eu mă car la sarazini», În ziua În care trimisul regelui Îi arestează și le arată fiarele Înroșite În foc? Vorbește, nelegiuitule, zi-i cum vi-o băgați În șezut!» «Noi? Păi pe mine cleștii tăi mă fac să râd, nu știi de ce-i În stare un Templier, eu ți-o bag În șezut, ție, papii și regelui Filip, dacă-mi pică-n mână!” „A mărturisit, a mărturisit! Chiar așa a și fost”, zise Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca retezare a penisului și ca desfigurare a pelvisului prin lărgirea sa exagerată. De asta și în Stan Pățitul, povestea lui Creangă, se vorbește de scoaterea coastei de drac. - Păi nu văd legătura. - Simplu, tinere Michel! Coasta de drac scoasă cu cleștele înseamnă străpungerea himenului, dezvirginarea femeii și introducerea coastei masculine, penisul adică, le pénis, în teaca lui firească, vaginul. Tragerea în țeapă a dușmanilor reprezenta umilirea lor, prin transfer în regim feminin. Anusul era folosit drept vagin. La fel poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu toată puterea de pielea groasă. Fără nici un rezultat. Chestia aceea nici nu se mișcă și nici nu-și eliberă prada. ― Lasă-mă să încerc și eu, zise Ash care se afla lângă un rastel cu instrumente nemedicale. Alese un clește solid și se apropie de masă. Realizând o priză cât mai bună pe vietatea aceea, trase spre el. ― Degeaba. Încă odată mai tare, propuse Dallas cu nădejde. Ash potrivi cleștele și repetă mișcarea cu toată forța de care dispunea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se afla lângă un rastel cu instrumente nemedicale. Alese un clește solid și se apropie de masă. Realizând o priză cât mai bună pe vietatea aceea, trase spre el. ― Degeaba. Încă odată mai tare, propuse Dallas cu nădejde. Ash potrivi cleștele și repetă mișcarea cu toată forța de care dispunea. La vederea sângelui care se scurgea pe obrazul lui Kane, Dallas ridică repede mâna. ― Oprește! Îi rupi carnea. ― Nu eu. Creatura, zise Ash destinzându-se. Dallas părea învins. ― Așa n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Rădăcina pe secțiune orizontală este triunghiulară. Grupul molar - Molarii temporari sunt mult mai mici decât omologii lor definitivi, având protuberanta cervicală de smalț ce le conferă aspect de bulb. Rădăcinile sunt accentuat divergente, astfel încât să poată cuprinde ca într-un clește coroanele dinților succesionali. Coroanele pulpare sunt mai aproape de suprafețele exterioare, ca o consecință a volumului crescut al camerei pulpare. Molarii temporari maxilari au o formă deosebită care face trecerea între premolari și molarii permanenți. Există două variante morfologice, dintre care
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Erau identici, de la cei imperiali până la cei care ar fi încăput într-o cutie de chibrituri: chihlimbarii, semitransparenți, doar cu o dungă neagră-verzuie străvăzîndu-se prin crusta de opal: drumul otravei, care străbătea segmentele cozii și ajungea la ghimpele din capăt. Cleștii mari nu provocau oroare, erau cleștii inofensivului rac. Am trecut repede, ca și când oprirea la păianjeni ar fi fost excesivă și ne-am fi aflat în întîrziere, pe lângă crustacei (un homar cât un iepure de câmp, crilul roșu într-un borcan
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cei care ar fi încăput într-o cutie de chibrituri: chihlimbarii, semitransparenți, doar cu o dungă neagră-verzuie străvăzîndu-se prin crusta de opal: drumul otravei, care străbătea segmentele cozii și ajungea la ghimpele din capăt. Cleștii mari nu provocau oroare, erau cleștii inofensivului rac. Am trecut repede, ca și când oprirea la păianjeni ar fi fost excesivă și ne-am fi aflat în întîrziere, pe lângă crustacei (un homar cât un iepure de câmp, crilul roșu într-un borcan), miriapode și scolopendre, am zăbovit puțin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apărut un trunchi de copac prăbușit. Când am ajuns lângă el, mi-a dispărut toată veselia. O clipă am rămas descumpăniră: trunchiul avea diametrul cât înălțimea mea și părea pe de-a-ntregul putred. ! O viermuiala de furnici carnivore, roșii, cu clești foarte vizibili, se scurgea printr-o crăpătură din scoarța lui. Să-l ocolesc mi se părea rușinos, căci ar fi trebuit să mă abat din cărarea mea. Să mă întorc nu mă îndemna inima. M-am așezat pe-o buturugă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
repede, topindu-se în cerul albastru. Oul Balenei dădu la iveală un crab roșu ca sângele, cu doi ochi cu gene lungi în vârful cornițelor laterale. Sub ochi, mandibulele și maxilele, căngi și cleștișori minusculi, se tot mișcau cu foame. Cleștii cei mari articulați forfecau greoi în aer. Se trânti cu greu peste tăblia camionului și-o luă la goană, lateral, pe picioarele subțiri, dispărând după lobodele din fundul grădinii. Din oul lui Ester ieși vedenia cea mai hâdă. Era scheletul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lama o cifră dintr-un registru. Am văzut un preot mângâind șoldul unei enoriașe, o coțofană pe marginea căruciorului, privind un sugar, o femeie rujîndu-se. Am văzut un jude rânjind acuzatului și-un felcer scoțând dintele unui cal cu un clește de cuie. Am văzut un alambic întins pe kilometri întregi, o pădure de țevi din care pica un strop de rachiu. Am văzut un stăvilar fisurîndu-se în zig-zag și șuvoaie groase de apă cu mormoloci inundând orezăriile. Am văzut un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
explicațiile. E drept că nici nu divorță când ruda lor veni într-o altă duminică, în brațe cu servieta profesională în care se aflau un letcon-pistol, sârmă de cositor, șurubelniță cu bec, tranzistori, diode, liță, ulei special, tinner, bandă izolatoare, clește, patent, set de șurubelnițe și un chitanțier cu plaivas și indigo. Orga Reghin, deja cumpărată de Emil Popescu direct de la magazinul Muzica, aștepta pe holul apartamentului, ridicată în picioare și sprijinită de peretele de la bucătărie. Arăta ca o placă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
case mari, știu io cum vorbesc și cucoanele... Pe unde am fost, m-am înțeles, toți mă iubea și mă aprecia, și la madam Ioaniu, ce mai râdeam cu ea și cu Ivona... Mută și cumnata, să-i scoți cu cleștele vorba din gură... Bietu frati-su, cât a trăit, s-a dat după ea, c-așa-i bărbatu, se dă după femeie. Numa omu ăsta al ei, nu l-a scos dintr-ale lui, când era tânără, lua aminte la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chiar eu să deschid dacă se auzea o sonerie timidă... Același gheridon, aceeași pomieră de bronz ; din când în când, în așteptarea soneriei, îmi acordam destinderea unui drum până la șemineu, unde rămâneam o vreme, strângând în pumn mânerul ornamental al cleștelui. O pretențioasă superstiție, menită, desigur, a mă face mai interesant în propriii mei ochi, mă obliga să nu păstrez decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spun și nici când văzusem deschisă ușa de la terasa cu clematite nu mă neliniștisem că Ștefan ne-ar fi putut vedea împreună. Iar dacă, auzind trăsura, simțeam acum un nod în capul pieptului și, nodul urcând, prinzându mi ca un clește beregata, încât m-am temut că iarăși, ca mai înainte, îmi va veni să vărs, mi-am dat seama că exista un singur motiv : de data aceasta sarcina era mai greu de purtat ca data trecută. Chiar așa a spus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
negru și șoseaua fantomatică mărginită de grămezi de zăpadă apoasă, la primele ore ale dimineții de 1 ianuarie, și eu stînd copleșit În mașina tatălui meu tăcut. Copleșit? Asta se vede? Da, copleșit. Regrete, durere. Cu sufletul prins Într-un clește. Se vede asta, se vede În viitor cleștele de pe culmea acestui munte numit Aventură? De fapt, nu. Nu se vede. Mă lași? De unde atîția clești de durere? Se vede un căcat, unul cît toate zilele, ba chiar făcea și un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zăpadă apoasă, la primele ore ale dimineții de 1 ianuarie, și eu stînd copleșit În mașina tatălui meu tăcut. Copleșit? Asta se vede? Da, copleșit. Regrete, durere. Cu sufletul prins Într-un clește. Se vede asta, se vede În viitor cleștele de pe culmea acestui munte numit Aventură? De fapt, nu. Nu se vede. Mă lași? De unde atîția clești de durere? Se vede un căcat, unul cît toate zilele, ba chiar făcea și un pic de umbră. Serios, era cît pe-aci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
meu tăcut. Copleșit? Asta se vede? Da, copleșit. Regrete, durere. Cu sufletul prins Într-un clește. Se vede asta, se vede În viitor cleștele de pe culmea acestui munte numit Aventură? De fapt, nu. Nu se vede. Mă lași? De unde atîția clești de durere? Se vede un căcat, unul cît toate zilele, ba chiar făcea și un pic de umbră. Serios, era cît pe-aci să sar În el, lîngă gard, În dosul spitalului. În filmul meu, Lucien Leuwen, ca să-și desăvîrșească
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a oferit o spaimă memorabilă și le-a stricat petrecerea. Oricum, În urma autopsiei se dovedește că eroul avea sifilis, așa că se pare că moartea i-a prins bine, l-a scutit de niște chinuri groaznice. Așa că mai lasă-mă cu cleștii și durerile, cu vrăjelile! Deci. Unde dracu’ e gara? Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Liiibertateee!!! Cum toate lucrurile bune au un sfîrșit, pe data de 2 ianuarie Îl petrecem pe Moise (căruia i s-a făcut externarea) la poartă, cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]