629 matches
-
eroinei era hotărât de către un alt personaj, nu aveai cum să intervii și în soarta acestuia, ar fi ieșit o altă povestire. De atunci te urăște. Te-a făcut asasin, nu era prea zdravănă la minte. Uneori, dai semne de clemență. Erori. Într-o proză perfectă nu supraviețuiește nimeni. Să-ți urmărești, neîndurător, eroii până-n clipa lor de pe urmă. Dincolo. O poveste se încheie doar în ziua Judecății de Apoi. Nici atunci, poate. MAGISTRATUL. În loc să se preocupe de sălbăticirea iepurilor, Filozoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care trebuia s-o atace pe Regina cea rea. La semnalul lor rechinul programat țâșni din adăpost și nimeri pe stăpâna cea rea drept în inimă, de unde țâșni sânge negru de atâta răutate. Străjerii, prăbușiți în genunchi, tremurau și cereau clemență. Scafandrii, cu judecată limpede, au apreciat că străjerii au fost obligați de ordinele Reginei să săvârșească fapte rele, așa că au hotărât să le cruțe viața, condamnându-i totodată, la un an de muncă zilnică în slujba comunității. -Din acest moment
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pace. Nu căutați la teatru virtuți familiare, Nu puneți artei zgardă și visului hotare! Lăsați să zboare-n voie ușoara Poezie! Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie! De asta, onorată și-aleasă asistență, Vă rog să dați dovadă de nobilă clemență Văzând cum lucrul naibii! un preacucernic sfânt, Sătul de veșnicie, se-ntoarce pe pământ. (Se aud bătăi în ușă.) Cine-i acolo? Intră! (vine Regizorul) Cu cine-avem onoarea? REGIZORUL (înclinându-se): Noi suntem regizorul. Și ne-am pierdut răbdarea De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de lângă ea. Conducea exact ca femeia din fața mea, strângând prea tare volanul, de parcă i-ar fi fost frică să n-o înjunghie cineva în spate cu un claxon. Angela, de ce viața se rezumă la atât de puțin? Și unde este clemența? Unde este zgomotul inimii mamei mele? Unde este zgomotul tuturor inimilor pe care le-am iubit? Dă-mi un coșuleț, fetițo, coșulețul cu care te duceai la grădiniță. Vreau să pun înăuntru, ca niște licurici în întuneric, luminile care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nas îi curgea un firișor de sânge. M-am apropiat de ea și i-am prins bărbia: — Dă-ți capul pe spate. — Nu-ți face probleme, de ce-ți faci atâtea probleme? Un zâmbet inexpresiv îi îmblânzea chipul. Dincolo de atâta clemență, acum mi se părea că simt o înfrângere. Îi împingeam bărbia în sus, vroiam să înving, s-o înving. — Te culci des cu bărbați pe care nu-i cunoști? Nu-și schimbă expresia, dar primise o lovitură. Privi drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
diadema străbunicii. După ce mă va fi implorat să-l iert, voi accepta cu greu, dacă îmi va promite că-și schimbă atitudinea. La urma urmei, era prima dată când se întâmpla așa ceva cu Eduardo și nu spune legea să arăți clemență infractorilor la prima abatere? Când am ajuns acasă, respectul de sine era încă aproape intact, ceea ce mi s-a părut o mică victorie, ținând cont de înfrângerea pe care o înregistrasem în seara aceasta. M-am dus direct la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Todd. Da? am răspuns aspru. Ești chiar tu, carina, dulcea mea petală? Era Eduardo. Vorbea în șoaptă. Nimeni nu-mi mai spusese vreodată carina, dulcea mea petală, dar asta nu m-a îndepărtat de la plan: chiar dacă mai târziu voi arăta clemență, acum trebuia să fiu neîndurătoare. Cu vocea mea cea mai încrezătoare, i-am spus: —Eduardo, sunt dezamăgită. Aseară m-ai lăsat baltă. Și chiar eram. Vreau să spun, făcusem un efort uriaș să arăt ca Ali MacGraw în punctul culminant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
găsise o alta mai statornică. Era la aceeași vârstă, deși călătorise câțiva ani prin moarte. Mi-a spus că cele mai grele sunt judecățile, nu vămile care despart tărâmurile morții. Dar a avut avocat bun și a pledat nevinovat, căpătând clemență, fără să se umilească, expunându-și faptele bune care întreceau în număr și greutate pe cele rele. Viciile l-au îngenuncheat pentru că nu a vrut să fie limitat. I s-au cercetat și expus gândurile pe ecran, care erau îmbibate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-ți spun eu, dar o fac pentru a ți frânge cerbicia de prost gust! Fii foarte atent și analizează ce-ți spun: De Închisoare grea grea nu te mai poate scăpa nimeni, fapta a fost comisă, dar poate că obții clemență printr-o cooperare exemplară cu noi, cu mine În primul rând, spunând totul exact cum a fost și tot ce-ai făcut. Ștefan Girovescu tremura În tăcere și parcă o liniște total nefirească Îi cuprinse toată făptura. Spusele căpitanului Îi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de zidul impenetrabil de tăcere pe care Luke îl ridicase între noi. La un moment dat, s-a mișcat pe scaun, așezându-se pe-o parte și lăsându-și brațul de-a lungul spătarului. în plin discurs de solicitare a clemenței, nu m-am putut abține să nu observ că Luke era încă un tip numai bun de călărit. Dar să revenim la scuze. Cât timp m-am jucat cu paharul, plimbându-l pe blatul ud al mesei de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa”. Apoi slujbașul umil și credincios ascunde în suflet trădarea, fiind gata să-l vândă pe Tipătescu adversarilor crezând într-un posibil succes al lui Cațavencu. Caracterul comic al lui Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al clemenței solicitând „un zâmbet de îngăduință pentru cel ce minte numai din constrângere, fără niciun pic de vocație”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 147. footnote> și cu foarte mare stângăcie. Automatismul „curat” cu care aprobă frazele celor pe care-i slujește
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pentru că ne găsim în această lume doar pentru a ne bate unii cu alții și a face rău continuu, numai pentru plăcerea de a-l face. Asta-i situația. Cauză din care această lume hâdă nu merită deloc acte de clemență, nu din partea mea! Dar, întorcându-mă, știu că sunt, de asemenea, și un perfecționist, unul, cred, fără pereche, însă, deși m-am simțit foarte aproape de perfecțiune de multe ori, n-am atins-o niciodată! Iar, pentru asta, îmi pare a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cred... Nu cred că cineva atât de stupid, încât să fie atât de orgolios, poate accepta altă poziție decât aceea a învingătorului... Dar ajunge. Mai bine-aș reflecta, poate, în continuare, asupra salvării mele uimitoare, încercând să dau o explicație clemenței cerului de a izbăvi un suflet până nu de mult bun de nimic... să gândesc mai mult asupra minunii acesteia care s-a petrecut și pe care nu știu dacă s-o percep ca fiind aievea ori nu... să mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
numai prefăcându-se: să pară prostuț, absorbit de jocuri frivole, inofensiv. Asemenea bătrânului unchi Claudius, fricosul legendar al familiei. Numai așa aveau să-l lase să trăiască, poate chiar confortabil, fiindcă în ochii tuturor ar fi fost o dovadă a clemenței și bunătății lor. Gajus o întrebă în șoaptă - acum vorbeau cu glas scăzut și între zidurile casei - dacă nu se putea folosi și ea de aceeași armă. Îi răspunse că n-ar fi crezut-o - și scutură din cap, înduioșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sustragă voinței lui și că acum le aduceau mulțumiri zeilor că se aflau sub blânda lui putere; la urma urmei, sugeră cu delicatețe cineva, ei toți îl aleseseră în unanimitate... Îi jurară credință veșnică și îl implorară să le acorde clemență nefericiților care așteptau îngroziți la Roma, pentru că, așa cum se știa din vremea lui Homerus, clemența era cea mai luminoasă virtute a sufletelor puternice. Și cum el continua să tacă, un senator cită câteva versuri minunate din Iliada, despre iertarea dușmanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui putere; la urma urmei, sugeră cu delicatețe cineva, ei toți îl aleseseră în unanimitate... Îi jurară credință veșnică și îl implorară să le acorde clemență nefericiților care așteptau îngroziți la Roma, pentru că, așa cum se știa din vremea lui Homerus, clemența era cea mai luminoasă virtute a sufletelor puternice. Și cum el continua să tacă, un senator cită câteva versuri minunate din Iliada, despre iertarea dușmanilor. Ei sperau că l-au convins, iar el se purtă ca și cum i-ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bine plătiți care puteau înconjura Curia într-o clipă. Totuși, unii insistau că Julius Caesar fusese atacat chiar în vechea Curie de la Pompeius, fusese lovit în spate pe când stătea în picioare, înconjurat de niște demnitari care se prefăceau că imploră clemență pentru un exilat. Nimeni dintre ai lui nu venise să-l salveze. Alți senatori răspunseră că Augustus a răzbunat cumplit crima aceea, distrugându-i nu doar pe autorii ei, ci și amintirea locului unde fusese înfăptuită. Vechea Curie fusese închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urmă să "doneze" pământul?... Se întâmplase un fapt care amintea nu întâmplător de ceea ce pățeau odinioară drumeții atacați de tâlhari în codrii Vlăsiei: dădeau tot ce aveau la ei, numai ca să scape cu viață. Făcând "donația" el își cumpărase cumva clemența regimului și își asigurase libertatea atâtă câtă putea fi și supraviețuirea. Elvira nu fusese însă interesată de vreun troc cu regimul și nu supraviețuise. Cât pierduse și cât câștigase cu asta? Și, mai ales, cum se cuvenea să procedeze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acuzat? Din nou și-a făcut auzit glasul șeful cancelariei, devenit arțăgos din pricina spaimei mele mult prea evidente: — De complicitate, granadinule! Pentru că ai lăsat un criminal în libertate, pentru că i-ai trimis victima la moarte, pentru că ai călcat în picioare clemența regală și ai abuzat de bunăvoința Stăpânului Nostru! Am încercat să redevin stăpân pe situație: — Cum aș fi putut ghici în ce moment se va întoarce Zeruali din pelerinaj și pe care drum? Cât despre Harun, nu mai am vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puțin în ochii gloatei. Totodată, nu pot uita că în trecut, atunci când ți-am încredințat misiuni, m-ai slujit cu credință. A tăcut. Cântărea totul în minte și m-am ferit să-l întrerup, deoarece îl simțeam că înclină spre clemență. Șeful cancelariei se aplecă spre el, cu intenția vădită de a-l influența, dar monarhul îi impuse tăcere, sec, după care decretă: — Nu vei suferi soarta ucigașului, Hassan, ci pe aceea a victimei. Ca și Zeruali, ești condamnat la surghiun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fie aduși prizonierii închiși în cele patru închisori, în donjonul citadelei, cât și în Arkana, temnița palatului regal, și semnă un mare număr de eliberări, mai ales pentru apropiații săi căzuți în dizgrație. Cel mai celebru beneficiar al augustei clemențe a fost meșterul bărbier Kamaleddân, al cărui nume făcu la iuțeală înconjurul orașului Cairo, provocând nenumărate comentarii zeflemitoare. Băiat frumos, Kamaleddân fusese vreme îndelungată favoritul sultanului. După-amiaza, îi masa tălpile picioarelor pentru a-l face să adoarmă. Asta ținuse până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nenorocirea ... A. S. R. Principesa Maria. Declarații de căsătorii. DIN ITALIA. DIN LONDRA. Din Buzău. Teatre. Astă-seară, la Teatrul Național... Operă. Dra Olimpia Mărculescu și Dl ... în Rigoletto. Anunț. „S-a pierdut un portmoneu din piele de căprioară în zona Teilor Clemenței. A se adresa...“. „S-a pierdut pisicuță albă. Picior stânga spate amputat...“ „Arestatul găsit ieri leșinat și aproape înghețat în apropiere de moșia Băneasa (la lacuri) a declarat că se numește Dan I. Kretzu, e gazetar și nu e răufăcător
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru că ne găsim în această lume doar pentru a ne bate unii cu alții și a face rău continuu, numai pentru plăcerea de a-l face. Asta-i situația. Cauză din care această lume hâdă nu merită deloc acte de clemență, nu din partea mea! Dar, întorcându-mă, știu că sunt, de asemenea, și un perfecționist, unul, cred, fără pereche, însă, deși m-am simțit foarte aproape de perfecțiune de multe ori, n-am atins-o niciodată! Iar, pentru asta, îmi pare a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
blestemați”... Și de aici înainte blestemul se rostogolește ca un bulgăre, până la ultima silabă. ― Din câte se vede, această pacoste a blestemului este îndreptată împotriva oricui, chiar și asupra mănăstirilor! La sfârșitul potopului blestemului, “smerenia” sa patriarhul acordă totuși oarece clemență celor care “vor urma dreptății, mărturisind cine ar fi știindu de acești țigani, ori boieri, ori călugări ori alții din cei mai de gios pământeni din Moldova, mărturisindu adevărul cu cugetu curat și în frica lui Dumnezău, să fie iertați
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-și descarce sufletul.) Nu am nici o vină, crede-mă, trebuie să mă crezi! Crima n-a devenit pentru mine o obișnuință. Rostea totdeauna cuvîntul „crimă“ pe un ton de autoacuzare, de parcă și-ar fi mușcat limba. Legea dăduse dovadă de clemență În privința lui. El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]