KorAP: Find »[drukola/base=clepsidră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...66 >

1,639 matches

Corola-blog/BlogPost/350636_a_351965

2016 Toate Articolele Autorului Mi-dor de roșu,Doamne, dor de roșu ce-n august prea ușor se lasă secerat cu spicul grâului în brațe. Mi-e dor de galben, Doamne, dor de galben ce-n fiecare seară, într-o clepsidră moare din dragoste de lună. Mi-e dor de verde, Doamne, dor de verde ce iar, către apus de toamnă, pădurii-i spune:adio!pentru un alb de iarnă. Mi-e dor și de albastru, Doamne, dor de-albastru-un infidel atemporal

DOR,DOAMNE,DOR... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350636_a_351965]
Corola-blog/BlogPost/351315_a_352644

formă în vers pe cearșafuri în alb pe hârtie în prima înflorire a liliacului pe gleznă de alabastru în jurământ pe unduiri de sarabandă în sufletul pulsant pe al minții versant în timp râu de stele pe lacrimi vărsate în clepsidra de argint pe forme de trup în fântâni cosmice pe nectar de cuvinte în armonie de flint pe carminul buzelor în sărut topit pe catifeaua pielii în glasul chemării pe aripa visului în adierea vântului pe șuvițele nopții în sclipirea

PE UNDUIRI DE SARABANDĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351315_a_352644]
Corola-blog/BlogPost/351330_a_352659

ora 12.00 - lansare/prezentare volume de poezie cuprinse în Proiectul „Întoarcerea poetului risipitor”: 1.Adrian ERBICEANU - Printre silabe 2.Eugen EVU - Aumbre 3.Vali NIȚU - ciclul eu-lui 4.Rodica CERNEA - O pleoapă peste lumea mea 5.George COANDĂ - Secretul clepsidrei 6.Mariana ROGOZ STRATULAT - Tăceri, lacrimi și iubire 7.Harry DANCIU - Alt fel de nume 8.Florin GRIGORIU - Oglinda rondelului 9.Gheorghe MIZGAN - Dilema clepsidrei 10.Violetta PETRE - Când dimineți se-ascund 11.Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ - Poezii pastelate 12.Cristian Gabriel

CARTEA CU PRIETENI XXXXV- STEFAN DORU DANCUS de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351330_a_352659]
NIȚU - ciclul eu-lui 4.Rodica CERNEA - O pleoapă peste lumea mea 5.George COANDĂ - Secretul clepsidrei 6.Mariana ROGOZ STRATULAT - Tăceri, lacrimi și iubire 7.Harry DANCIU - Alt fel de nume 8.Florin GRIGORIU - Oglinda rondelului 9.Gheorghe MIZGAN - Dilema clepsidrei 10.Violetta PETRE - Când dimineți se-ascund 11.Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ - Poezii pastelate 12.Cristian Gabriel GROMAN - Gânduri 13.Marilena VELICU - Vise prăfuite 14.George FILIP - Fântâna dorurilor 15.Ion ROȘIORU - Trecutul afectiv se pierde 16.Llelu Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU - Nisipuri

CARTEA CU PRIETENI XXXXV- STEFAN DORU DANCUS de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351330_a_352659]
Corola-blog/BlogPost/351440_a_352769

greața, poate doar să-mi astup gura cu țărîna destinului- ori să încep să rîd ca o nebună și să-mi bat joc de rătăcirea de-a fi ieșit în afara mea. Aproape c-am încremenit într-un rictus din propriile clepsidre așteptînd, desigur, ca absurdul și rudele sale mitologice să-și croiască drum, indiferent și inexplicabil prin sufletul meu desfrunzit de tot. Referință Bibliografică: În rame înguste, din lemn ceruit / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 346, Anul

ÎN RAME ÎNGUSTE, DIN LEMN CERUIT de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351440_a_352769]
Corola-blog/BlogPost/350783_a_352112

Te-aș striga dar nu-ndrăznesc femeie Viclene vânturi toate împotrivă Poartă luntrea vieții în derivă Precum aedul orb o epopee; O falie adâncă ne desparte Rostogoliți în două emisfere La ultima din vămi ni se va cere Cioburile din clepsidră sparte. Ca un brigand cu trunchi de abanos Înfășurat în falduri de hermină Această rană plină de lumină Face vindecarea de prisos; Cu pas greoi mă-ndrept spre un amurg Destinul meu rival, un labirint În care păsările nu ne

MĂ-NTORC SUBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350783_a_352112]
Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812

tot timpul în fața perspectivei de-a exista într-un univers fără sens, și de a exista deci fără sens. (În acest moment începe să se audă, la început slab, apoi din ce în ce mai tare sirena unei salvări ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Să fie adevărată clepsidra? Ar fi cumplit. Mai bine ar exista Dumnezeu, existența Lui ar rezolva o mulțime de lucruri. Cred că Omul de asta l-a inventat. Sau Dumnezeu tot de asta l-a inventat și l-a făcut pe Om, ca să-și

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
evoluției, al timpului și devine iar creier, și așa la infinit...? (cu o expresie de suferință pe chip) O, Doamne, ce spectacol măreț și cutremurător! Ce soartă are și omul în acest univers absurd și măreț, care este asemeni unei clepsidre, ce când se surpă, după ce se golește, se umple iar. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (se gândește, oftează ) După ce se golește se răstoarnă... ca să se umple iar. Și clepsidra asta o pun eu în Coloana infinitului, o pun adică în țipătul omului. Clepsidra

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
soartă are și omul în acest univers absurd și măreț, care este asemeni unei clepsidre, ce când se surpă, după ce se golește, se umple iar. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (se gândește, oftează ) După ce se golește se răstoarnă... ca să se umple iar. Și clepsidra asta o pun eu în Coloana infinitului, o pun adică în țipătul omului. Clepsidra este cea care-i umple gura ca un pumn și nu-l lasă să țipe, cea care-i astupă gura ca să nu se înalțe țipătul din

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
clepsidre, ce când se surpă, după ce se golește, se umple iar. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (se gândește, oftează ) După ce se golește se răstoarnă... ca să se umple iar. Și clepsidra asta o pun eu în Coloana infinitului, o pun adică în țipătul omului. Clepsidra este cea care-i umple gura ca un pumn și nu-l lasă să țipe, cea care-i astupă gura ca să nu se înalțe țipătul din adâncul sufletului lui. Însă ce se întâmplă? Clepsidra însăși se transformă în țipăt. Aici

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
o pun adică în țipătul omului. Clepsidra este cea care-i umple gura ca un pumn și nu-l lasă să țipe, cea care-i astupă gura ca să nu se înalțe țipătul din adâncul sufletului lui. Însă ce se întâmplă? Clepsidra însăși se transformă în țipăt. Aici este marea nebunie ! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (un câine urlă a morțiu, urletul câinelui se stinge încet) Când am văzut ce am realizat, m-am cutremurat și eu. Omul țipă în fața Universului prin clepsidra universului. Sau

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
se întâmplă? Clepsidra însăși se transformă în țipăt. Aici este marea nebunie ! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (un câine urlă a morțiu, urletul câinelui se stinge încet) Când am văzut ce am realizat, m-am cutremurat și eu. Omul țipă în fața Universului prin clepsidra universului. Sau prin posibilitatea lui de a fi, prin forma acestei posibilități. Clepsidra repetată, care este istoria universului, ea însăși devine pentru om, se transformă pe sine pentru om, ca să-l ajute, în fluier. (mică pauză) Fluierul, instrumentul prin care

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
BRÂNCUȘI : (un câine urlă a morțiu, urletul câinelui se stinge încet) Când am văzut ce am realizat, m-am cutremurat și eu. Omul țipă în fața Universului prin clepsidra universului. Sau prin posibilitatea lui de a fi, prin forma acestei posibilități. Clepsidra repetată, care este istoria universului, ea însăși devine pentru om, se transformă pe sine pentru om, ca să-l ajute, în fluier. (mică pauză) Fluierul, instrumentul prin care omul își țipă disperarea în fața universului său, semnul său de alarmă și semnul

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
târziu... (meditând) Și poate că este bine că e prea devreme, și că omul este prea slab, prea prost, prea neevoluat. După mult timp...(gândindu-se, oftează) După mult timp el își va da seama că nu poate să împiedice clepsidra Universului, și atunci va voi să poată. Și într-un târziu, dar foarte târziu, poate prea târziu, via putea și lucrul acesta! (emoționat, ca și cum ar plânge) Însă să nu fie prea târziu și clepsidra universului să nu se răstoarne iar

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
seama că nu poate să împiedice clepsidra Universului, și atunci va voi să poată. Și într-un târziu, dar foarte târziu, poate prea târziu, via putea și lucrul acesta! (emoționat, ca și cum ar plânge) Însă să nu fie prea târziu și clepsidra universului să nu se răstoarne iar. ( începe deodată să râdă trist în barbă, ca bătrânii) Și Creierul universului să nu devină din nou materie stelară. (se gândește, se vede că este foarte trist. Undeva aproape, ca și cum ar fi peste câteva

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
se gândește, se vede că este foarte trist. Undeva aproape, ca și cum ar fi peste câteva case, se aude scârțâitul unei fântâni) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : De câte ori o fi devenit până acum universul creier universal ? Adică, de câte ori până acum s-o fi întors clepsidra universului ? De mii de ori ? Logic ar fi că s-a întors de o infinitate de ori. Și de o infinitate de ori, acelei materii ce devenea creier universal nu i-a venit ideea că o dată și o dată se va

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
se aude inima bătând obosită și speriată ) Să se fi îngrozit de ideea morții, și a materiei stelare, și să se fi revoltat ? Și după ce se va fi revoltat, să fi luat toate măsurile ca această întoarcere la infinit a clepsidrei să se fi terminat. Ar începe o înălțare continuă a acelui Creier-materie, o evoluție la nesfârșit. (abătut) Hm! Până unde te poate duce gândul...(tace un timp. Apoi devine palid. Se clatină, își dă o palmă peste tâmplă. Urlă din

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
mi-a fost ascunsă. Și acum am văzut. A fost ca un fulger în noapte care îți iluminează tot cerul, orbindu-te. Ca mine, în intervalul dintre materia stelară și creierul universal, în timpul veșnic care a trecut, timp în care clepsidra universului s-a răsturnat e o infinitate de ori, între o răsturnare și alta, a mai existat unul ca mine. ( a obosit) Care și-a dat seama că clepsidra se va răsturna și i-a avertizat pe oameni. Le-a

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
și creierul universal, în timpul veșnic care a trecut, timp în care clepsidra universului s-a răsturnat e o infinitate de ori, între o răsturnare și alta, a mai existat unul ca mine. ( a obosit) Care și-a dat seama că clepsidra se va răsturna și i-a avertizat pe oameni. Le-a spus marele adevăr oamenilor acelora, sau acelui creier ce nu devenise creier universal încă. (ca și cum ar plânge, înspăimântat) I-a avertizat de răsturnarea clepsidrei, de posibilitatea morții, de spectrul

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
și-a dat seama că clepsidra se va răsturna și i-a avertizat pe oameni. Le-a spus marele adevăr oamenilor acelora, sau acelui creier ce nu devenise creier universal încă. (ca și cum ar plânge, înspăimântat) I-a avertizat de răsturnarea clepsidrei, de posibilitatea morții, de spectrul revenirii la materia stelară. (tare) Și le-a spus, revoltați-vă împotriva clepsidrei! (urlând) Opriți-o! ( speriat, gâfâind) Și ei chiar au încercat lucrul acesta, însă nu s-a putut. ( urlând ) Nu s-a putut

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
marele adevăr oamenilor acelora, sau acelui creier ce nu devenise creier universal încă. (ca și cum ar plânge, înspăimântat) I-a avertizat de răsturnarea clepsidrei, de posibilitatea morții, de spectrul revenirii la materia stelară. (tare) Și le-a spus, revoltați-vă împotriva clepsidrei! (urlând) Opriți-o! ( speriat, gâfâind) Și ei chiar au încercat lucrul acesta, însă nu s-a putut. ( urlând ) Nu s-a putut! Nu s-a putut! (după câteva momente) Doamneee, cât de greu îmi este! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Și poate că

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
momente) Doamneee, cât de greu îmi este! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Și poate că de fiecare dată se întâmplă așa. (chipul îi arată înspăimântat) De fiecare dată între materia stelară și Creierul universal a apărut unul cu ideea. Însă de fiecare dată clepsidra s-a răsturnat. (meditând câteva minute) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Oare și de data aceasta se va răsturna? (mică pauză) Hm, o să mă gândesc mult timp la lucrul acesta. Poate o să mă gândesc toată viața. Îmi pare rău că nu mă pot

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
ailaltă, numai la asta m-aș fi gândit, și n-ar fi fericire mai mare... (tremurând, are privirile unui nebun) Nu, nu poate fi fericire mai mare decât aceasta! Și m-aș gândi la ideea aceasta până când s-ar răsturna clepsidra universului și ar veni lava materiei stelare și mi-ar topi mădularele pietrificate. ( amărât) Dar până la urmă tot i-aș da eu de cojoc. ( cade într-un moment lung de meditație ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (gest cu brațul) Și totuși, o dată și

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
ar veni lava materiei stelare și mi-ar topi mădularele pietrificate. ( amărât) Dar până la urmă tot i-aș da eu de cojoc. ( cade într-un moment lung de meditație ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (gest cu brațul) Și totuși, o dată și o dată răsturnarea clepsidrei va fi oprită. Acest univers care bate ca o inimă contractându-se se va opri din această mișcare reflexă a lui, și nu se mai contracta, devenind materie stelară. (chipul i se luminează ușor) Se va dezvolta la nesfârșit. (după

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
va dezvolta la nesfârșit. (după un timp) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Doamnee, ce ideea măreață! (se ridică în picioare, e vioi. Fața i se luminează iar, revărsând acea lumină pe care ne-o arată azi fotografiile) Nu se poate, o dată și o dată clepsidra nu se mai răsturna! Chiar dacă mii de ființe ca mine până acum în veșnicia trecută au gândit ideea aceasta între două răsturnări ale clepsidrei. (respiră agitat) Sau tocmai pentru aceasta, că până acum mii, o infinitate de ființe au gândit

PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]