2,002 matches
-
frați“. Să se ajute reciproc în îndatoririle lor, în domeniul lor, ca un singur om, un singur religios, o singură familie» (Art. 158). Din păcate, aceste indicații clare ale fondatorului conviețuiau alături de alte articole, impuse de Dreptul Canonic pentru Congregațiile clericale. Aceste articole, în realitate goleau spiritul evanghelic, lăsând să se vadă doar un schelet exterior juridic și birocratic. Iată unele articole speciale: art. 11: «În toate actele comune i se cedează precedența preotului... urmează frații»; art. 146: «Conducerea ordinară a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
complet paritatea juridică. Frații religioși, declasați în seria a II-a, nu mai erau nicicum abilitați să ocupe funcția de superior local ori să-și aleagă reprezentanții pentru Consiliul General. Prin această impunere Congregația reintra în albia normală a Congregațiilor clericale. Din punct de vedere juridic totul era firesc. Dar a fost o mare dezamăgire pentru frații laici, care s-au simțit trădați și înșelați. Nu aceasta era Congregația pe care au ales-o și au slujit-o timp de atâția
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Calabria, sperând că, odată cu trecerea timpului, și aceste lucruri se vor schimba. Pentru preoți, însă, istoria se precipita. Cea mai mare parte a acestora (cu excepția lui don Pedrollo, don Adami și don Bussinello) s-au decis pentru o Congregație clericală cu toate drepturile. Don Calabria, vrea să salveze totul: «literă» și «spirit», dar nu poate. Trebuie să aleagă. Își dă seama că «litera» ucide «spiritul». În public și în privat se implică să mențină unitatea și caritatea reciprocă. Pentru a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
le cere părerea asupra unor chestiuni legate de competența lor. Acest mod de a lucra a fost interpretat, de vreun preot mai tânăr, o portiță ca să nu aplice Constituțiile. Și încep să mârâie, cu un surâs ironic: «La Congregazione è clericale di diritto, ma laicale di fatto». Și se răspândește murmurarea, suspiciunea, neîncrederea. Se spionează gesturile, se cântăresc cuvintele și, până și, privirile superiorului general. Practic, ambientul preoților din Nazareth îi imputa lui don Calabria și colaboratorilor săi apropiați cinci lucruri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
puțin secat, în ciuda cuvintelor diplomatice, aducând anumite observații oarecum picante: «Institutul s-a născut cu o formă canonică care nu a fost bine definită: sub anumite aspecte era laică, sub alte aspecte era mixtă. Dar a devenit pur și simplu clericală prin Constituțiile aprobate de episcopul din Verona... printre măsurile luate, s-au făcut anumite schimbări în structura juridică, ad experimentum, pentru a readuce frații la starea inițială, cum erau înainte de Constituții. Nu a plăcut tuturor: dar nu au apărut dificultăți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și preoții îi consider asemeni trupului și sufletului aceleiași persoane: iată spiritul genuin al Operei, iată voința precisă a lui Dumnezeu pentru noi. Opera Slujitorilor Săraci, preoți și frați, trebuie să fie o Operă eminamente sacerdotală, și, prin urmare, juridic clericală... În anumite opere pe care Domnul le va face să se ivească în funcție de nevoile timpurilor, și un frate va putea fi superior local ajutat în acest caz de un preot pentru partea spirituală. Pentru aceasta, frații noștri pot și trebuie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ingineri, medici, profesori... Frații să facă parte din Consiliul General. Nu m-am gândit niciodată să formez un Institut laic sau și numai pur și simplu mixt ci, așa cum Domnul mă ajuta să înțeleg, o Congregație sau o Familie Religioasă Clericală cu paritate completă între membrii ei, preoți și frați... Încă de la început am avut semne clare că Opera îi aparținea Domnului iar confesorul meu, pe care totdeauna l-am considerat interpretul voinței lui Dumnezeu, o vedea în această lumină... În jurul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
unor împrejurări pe care nu trebuie să le uităm». Și explică cu minuțiozitate toate circumstanțele care au dus la aprobare: cererea de preoți pentru o parohie romană, sprijinul din partea părintelui Giulio Bevilacqua, voința episcopului de a aproba doar o Congregație clericală, și aceasta în grabă etc. «Toate acestea au dus la aprobarea unui text de Constituții care, datorită grabei nu răspundeau gândirii genuine și modului voit de Domnul... Din respect față de Autoritatea ecleziastică și văzând în ea atunci interpreta voinței divine
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Luigi Pedrollo, abatele Emanuele Caronti, don Calabria și, în fine, și cei doi experți monsenioriil Sposetti și Arcadio Larraona. Oricum, partea cea mai importantă și inovatoare a fost bine exprimată în Regula nr. 10: «Familia noastră este o Congregație Clericală, cu paritate completă între membrii ei, preoți și frați; egali în toate, pe același plan, formând o unitate, în deplină colaborare, atât unii cât și ceilalți fiind capabili să ocupe orice responsabilitate, chiar și de direcțiune sau de guvernare, fiind
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Comisiei Cardinalilor, «Sanctitatea Sa, în audiența acordată la 25 aprilie 1949 Prea Excelenței Sale cardinalul Luigi Lavitrano, Prefectul Sfintei Congregații a Religioșilor... cu bunăvoință a binevoit să laude și să recomande prin cuvinte de mare favoare prezisul Institut ca pe o Congregației Clericală cu voturi simple, sub conducerea Superiorului General, să aprobe și să confirme Constituțiile redactate în limba italiană... pentru următorii 7 ani de probă». După «cei 7 ani de probă», Congregația Slujitorilor Săraci a fost aprobată definitiv de Sfântul Scaun, la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din culturile antice europene, "păgâne", reflecta "un raport de imanență în natură" (Dubois 29), ceea ce a dus la un politeism totodată insurgent și tolerant. Creștinismul a modificat viziunea asupra relației umanității cu divinitatea, insistând asupra dragostei filiale, pe care teologia clericală și teocrația bizantină au integrat-o complet, până acolo încât l-au numit pe Dumnezeu "Tată" și au utilizat metafore familiale pentru a deriva esența puterii creștine a împăratului, basilëìa, din esența divină; consecutiv, pentru a alătura imaginile lor figurative
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
rândul celor oficiale −, dar și datorită unei fervente activități misionare de convertire desfășurate în cadrul comunităților păgâne 3, răspândirea progresivă a noii credințe a dus în mod firesc la modificări semnificative ale mitologiilor locale, uneori chiar în mod radical. Pe măsură ce instituția clericală în ansamblu, inclusiv cea monastică, și-a consolidat bazele pentru exercitarea atribuțiilor religioase, monoteismul a impus noua reprezentare figurală a divinității − cu acceptarea interpretărilor locale, unele marcate profund de reminiscențele credințelor păgâne. Pentru a-i sprijini pe muritorii acum penitenți
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
martor. Reprezentările figurale ale divinului, în relație cu corpul simbolic al puterii creștine, vor înlocui după anul 330, prin mozaicuri, fresce și icoane sau prin monedele bătute, "chipurile" înaintașilor păgâni din ceremonialurile funerare urbane (precum și spiritele lor protectoare). Datorită activității clericale asidue de prozelitism, susținute de basileii iconoduli și de teocrația bizantină, dar și de mai tinerele puteri creștinate, se vor răspândi în diocezele imperiului îndeosebi icoanele și iconografia narativă în frescă. Imaginea, la rândul ei, va reda sintetic și fidel
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
termenii în care trebuie tradusă în practică teoria puterii creștine și de către cine (în medievalitatea românească, spre exemplu, cazul lui Antim Ivireanul, aflat în conflict cu Constantin Brâncoveanu, este poate cel mai elocvent). Spre diferență de cazurile creștine "orientale", instituția clericală occidentală a căutat să tranșeze dreptul la autodeterminare în raport cu instituția basileică încă de la scrisoarea adresată împăratului Anastasius de către papa Gelasio I (în 494). Nucleul ei teoretic este dat de afirmarea separării celor două puteri universale, cea a Ecclesiei (auctoritas) și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
impus și mai mult în cazul împăraților nevoiți să refacă prestigiul instituției după diverse eșecuri, printre care și cel iconoclast. Datoriile acestea, limitele și sarcinile concrete încă mai constituiau un motiv de înfruntare în timpul Comnenilor, spre exemplu, între o elită clericală constantinopolitană și o oligarhie a aristocrației laice. Oncțiunea "vetero-testamentară" (ceea ce asigura și caracterul de sacerdot al autocratului), invocată după înfrângerea din 1204 și după instaurarea la Constantinopol a pasagerului Imperiu latin, rămâne o chestiune mai mult ritualică − sancțiune în imaginar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
iconoclastă (spre schisma din 1054), imperium nu va mai putea fi separat de sacerdotium; cu atât mai mult cu cât consolidarea instituțiilor noului stat are loc chiar în interiorul secolului IV, prin Constantiu II, iar peste nici două secole, așezarea instituției clericale sub jurisdicția imperială rescrisă de Iustinian I. Ce anume a provocat o atitudine atât de ofensivă, de instituire a puterii imperiale absolute și a unui complicat program politic, ideologic și juridic - ceremonialul era oricum complex, în linie romană -, de sanctificare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la formarea orașului pre-renascentist. Spre diferență de acest fenomen religios, cu implicații spirituale neprețuite pentru lumea catolică, ca și pentru istoria imaginii creștine și a imaginarului colectiv, orientul ortodox retrage conceptul de philía din teoria politică în interiorul practicii clericale și, chiar mai mult, îl "specializează" pentru viața monastică. Gândirea politică basileică nu mai situează etica prieteniei - atât de importantă la vechii greci pentru teoria politicului - drept o dominantă a sistemului de relații de putere (chiar Constantin I renunță de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
părea. / Credința e-o Lentilă menită să ne dreagă Văzul, / Și să ne-nvețe să distingem ce-i greșit de ce e drept"; "Cauza noastră ruinată"; "Sufletele, cînd cu Viață sînt însuflețite, vîndute-s / Pentru Beneficii, Eparhii și Aur"; "pe treptele gradelor clericale / Toți se uită prin Telescopul Fanteziei: / Și deși Fantezia poate ca să cadă sub biciul Rațiunii, / Totuși Fantezia în Religie e totu-n toate"; "Moartea e Soarta tuturor Muritorilor"; Geniul a murit"; "Geniul e mort"*; "Duhuri în miez de noapte"; "Ceasornicul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
C. este într-un fel antipodul Nastasiei: el nu plânge ușor, nu este milos „din cale-afară”. Mai mult „nepăsător” decât „simțitor”. După 1855 vocația distrugerii se manifestă la C. mai ales ca vocație a autodistrugerii. El își distruge căsnicia, cariera clericală și - pentru un timp - și pe cea didactică, dar și sănătatea. Vocația distrugerii ține de natura geniului, crud prin definiție. Tema cruzimii se află în largul ei în povești și povestiri. După repetate lecturi înveselitoare și odată cu trecerea anilor, faptele
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
filosofia și valorile creștinismului. Extrem de importante au fost opera de evanghelizare și grija pentru răspândirea mesajului creștin. Biserica a organizat și dezvoltat un sistem educațional, a creat numeroase centre de binefacere și a inițiat opere de caritate prin organismele sale clericale sau laice (prezente și pe teritoriul României), care au promovat perspectiva sa față de realitățile societății. Pentru a înțelege și a analiza modul în care a tratat ea în decursul timpului problema comunicării și a poziționării în societate, trebuie să facem
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au făcut ca în România să nu se poată crea acele organisme de presă care să contribuie la dezvoltarea ei, la specializarea și profesionalizarea ziariștilor. Presa catolică a promovat și mediatizat mesajele transmise de autoritățile ierarhice și de diferitele instituții clericale sau laice, coordonate de autoritatea bisericească. Una din mizele pe care le-a avut Biserica Catolică (nu doar în România) referitor la presă, a fost încercarea de unificare a catolicismului și de manifestare unitară a acestuia în diverse state și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Jaquet, moment în care conducerea episcopiei a fost încredințată preotului Iosif Malinovski, în calitate de administrator apostolic. A întreprins unele reforme, printre care cea expusă în circulara nr. 290 din 7 iulie 1904, prin care a adus la cunoștință preoților diecezani obligațiile clericale pe care le aveau înainte de sfințire (în mod special, cele privind sistemul de administrare colectivă a bunurilor parohiale). Această măsură a fost pe placul episcopului Camilli, care, atunci când s-a întors în țară, l-a numit vicar general și i-
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Secretariatului de stat al Sanctității Sale, care a finanțat și a insistat pentru apariția unei publicații catolice reprezentative în București. Monseniorul Anton Gabor (poate cel mai activ și dedicat "misionar" al presei catolice din România) a stăruit pe lângă toate autoritățile clericale din România; ulterior s-a adresat și Sfântului Părinte, în vederea înființării unui ziar catolic în capitala țării care să-i reprezinte pe toți catolicii din România și care să prezinte viziunea Bisericii Catolice față de toate realitățile societății, dar și față de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Madrid, 1981. Gozzini, G., Storia del giornalismo, Bruno Mondatori, Milano, 2000. Grabmann, M., Storia della teologia cattolica, Societa Editrice Vita e pensiero, Milano, 1937. Granfield, P., Nascita e declino della societa perfecta, în "Concilium", 18, 1982. Silvia Grosu, "Valențele presei clericale din Basarabia (1918-1940)", în Studii și cercetări de istorie a presei, volumul II, anul II, Iași, 2009. Guasco, M., Romolo Murri e il Modernismo, Cinque Lune, 1968. Hourdin, G., La presse catholique, Fayard, Paris, 1970. Iribarren, J., El derecho a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Enciclopedică, București, 1987, p. 369. 18 Marian Petcu, "Considerații..., p. 12. 19 Idem, "Orientări metodologice în cercetarea istoriei presei", în Studii și cercetări de istorie a presei, volumul I, anul I, Arad, 2008, pp. 9-22. 20 Silvia Grosu, "Valențele presei clericale din Basarabia (1918-1940)", în Studii și cercetări de istorie a presei, volumul II, anul II, Iași, 2009, p. 86. 21 Benedict Anderson, Comunități imaginate. Reflecții asupra originii și răspândirii naționalismului, traducere de Roxana Olteanu și Ioana Petrache, Editura Integral, București
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]