833 matches
-
drepturi. Simona Bârsă, clasa a V-a C Prințesa Toamnă Când toamna cea bogată și sonoră și-a făcut apariția, lumea a prins culoare și farmec. Totul s-a schimbat și a devenit o lume de legendă, în care răsună clinchetul tălăngilor prin enorma catedrală a pădurilor. Viața Toamnei e ca o vâlvătaie de aur, încărcată de culori și miresme puternice, deșteptând întreaga suflare din monotonia verii. Fantezia celei de-a treia fiice a Bătrânului An aduce cu ea splendoarea de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
galben roșiatic. Din când în când, câte o frunză împreunată de boabele de rouă se desprinde, plutind ușor spre iarbă mirosind a răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii. În școli, răsună clinchetul zglobiu al clopoțelului, vestind elevii că pentru ei a început un nou an școlar. În livezi, merele zâmbesc rumene în obraji, îndemnând oamenii să le culeagă. Nucii își trimit către pământ roadele grele, care cad cu zgomot și își leapădă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
oferind o minunată panoramă. Culorile vii îți luau ochii și te pierdeai în marea de păduri și pășuni. Am intrat apoi în enorma catedrală a pădurilor. Aici se simțeau puternice mirosuri de rășină de la diverse conifere. Din depărtare, se auzeau clinchetul tălăngilor, lătratul câinilor ciobănești și fluierele păstorilor. O clipă urcam, apoi coboram, admirând culmile unice în blânda lor arcuire; contemplam priveliștea acestor munți ca niște temple. Admiram oceanul verde al coniferelor și vârfurile ninse ale munților mi se păreau niște
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de excursia pe care am făcut-o în stațiunea Durău și de ascensiunea pe muntele Ceahlău, munte venerat de toți acei care, atrași de piscurile lui albe de calcar, s-au avântat prin ținuturile lui păduroase. La poale, se aude clinchetul tălăngilor prinse la gâtul oilor care pasc iarba fragedă. Treptat, ne învăluie puternicele miresme ale oceanului verde al coniferelor și intri fascinat în enorma catedrală a pădurii. Privirea rătăcește și se umple de culorile vii ale unei vegetații proaspete, de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
localnicilor, ei intră în împărățiile brazilor și pinilor ca într-un templu, mulțumind pădurilor prin grija pe care o au, nelăsând pe nimeni sau nimic să distrugă acele ținuturi minunate ale pădurilor. Spre pășunile muntelui își mână ciobanii turmele, în clinchetul neîntrerupt al tălăngilor. Câteva clipe am stat nemișcată și am contemplat priveliștea care mi se deschidea în fața ochilor. La poalele muntelui erau văi acoperite de păduri înalte, dese și întunecoase și sate ale căror case păreau de sus mici, ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zi freamătul pădurii, șuietul apei și aerul curat de munte. În lumina fermecată a cerurilor albastre, calde, mângâiat de razele aurii și dulci ale soarelui, pe întinse revărsări de plaiuri pasc turme de oi, iar ecoul transmite în nemărginirile depărtărilor clinchetul răsunător al tălăngilor. Pădurile ruginite de toamna bogată și sonoră își scutură frunza, iar deasupra lor, imaginea este contemplată de norii albi, ușori ce se mișcă sub adierea suflării. Pământul întreg și vietățile care-l slujesc tresar din somn, veseli
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri, când păstorii coboară cu mioarele lor jos, la poalele uriașului de calcar, brazii rămân veșnic verzi pe Ceahlău, ținându-i de urât bătrânului rege, părăsit de supuși, părăsit de clinchetul tălăngilor de peste vară. Și prin acest ocean de conifere, razele de lumină ale soarelui cu greu își fac loc, străbătând ca niște sulițe perdeaua deasă și verde. Și acolo unde soarele își face loc, profunzimile misterioase ale coniferelor ascund ciupercile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
munte, un pârâu care să nu aibă legenda și cântecul său. Aici, peste aceste culmi unice în blânda lor arcuire, ursul se plimbă ca un domn stăpânitor, bivolul dormitează alene, iar turma de oi urcă sau coboară de pe munți, în clinchetul tălăngilor. Când toamna bogată și sonoră pune stăpânire pe aceste meleaguri, noaptea devine neagră și rece, iar culorile vii ale vegetației alpine se sting treptat, treptat, în vâlvătaia de aur a munților. În acest timp, garda de onoare a cerului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
câte una, tainele. Din loc în loc, din spatele pădurilor, se dezvăluie temple albe de calcar ce îți încântă în mod deosebit sufletul. Tabloul acesta este surprins toamna, când frunzele îngălbenite se confundă cu arămiul calcarului. Din scurta mea visare mă trezi clinchetul tălăngilor, semn că mândrele cornute coborau mânate de ciobani la iernat. Poate că un astfel de sunet dulce l-a inspirat pe creatorul minunatei Miorițe. Se vestea o toamnă bogată și sonoră, ce se întrezărea între ramurile pline de frunze
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
deasă, străjerii neînfricați, de secole pază a acestui pământ. Piscurile lor golașe sunt cercetate sfios de pașii caprelor negre și firave flori de colț înmiresmează această lume de leagăn. Enorma catedrală a munților este străbătută de turme de oi, iar clinchetul tălăngilor îți picură neîncetat auzul. Puternica mireasmă din oceanul verde al coniferelor înmiresmează aerul, iar discul de aur al soarelui își împrăștie razele peste cetina umbroasă. O lume întreagă cu munți înalți și ape răcoroase care curg prin văi adânci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de cuvinte, confirmând dezideratul testamentului văcărescian unde cultivarea limbii se identifică cu cinstirea patriei. A-ți iubi patria înseamnă a-ți iubi întâi de toate limba prin care sufletul tău vibrează și simte glasul frunzei cu freamăt tânăr de pădure, clinchetul tălăngilor coborâtoare pe-un picior de plai sau sunetul prelung al buciumului departe, mai departe în veșnicii... Gabriela Neagu, clasa a VI-a A 6. COMPOZIȚII DESPRE PRIETENIE Prietena mea Am o prietenă de încredere cum și-ar dori fiecare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-o anul trecut, în clasa cea luminoasă și încăpătoare. Cum am devenit prietene? Într-o zi deosebită de primăvară, pe când aerul era răcoros și înmiresmat, iar soarele blând de pe cerul de cristal încălzea pământul jilav, la școală s-a auzit clinchetul cristalin al soneriei. Eu, cum e firea mea mai neliniștită, am vrut să alerg, să fiu prima în curtea școlii și m-am luat la întrecere cu niște colege. Când s-a dat startul, m-am împiedecat de o piatră
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a se fi oprit. Nimeni și nimic nu pare a vrea să spună ceva. Rășina brazilor preacuvântează celor patru colțuri ale camerei. Misterul începe a se contura stângaci: mireasma neîncepândă a rășinii proaspete și dulci se profilează pe pereți învingând. Clinchet violet de clopoțel trezește însă focul din cămin și camera la viață. Afară valurile se rup, zbătându-se în mâinile furiosului viscol. Irisul înghețat pe ochiul rece al iernii este albastru, tăios, precum glasul pescărușului rănit venit dinspre mare. Jos
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unde clocotesc explicațiile tuturor tainelor vieții. Apoi vedenia spânzuraților pieri brusc, și în inima lui Apostol coborî o liniște mare. Privirile lui îmbrățișau munții, și văile, și cerul... Prin răpăiala motorului furios auzea limpede zumzetul frunzelor tinere de fag și clinchetul sec al acelor de brazi din depărtare. Verdele mohorât al pădurilor se îngîna într-o armonie caldă cu albastrul alburiu al văzduhului... 9 Automobilul opri scurt în fața unei ogrăzi largi, cu poarta deschisă. Bologa sări jos, așteptă două clipe pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Se gândea la gardul de sârmă ghimpată, îi era frică să nu se zgârie, și nu mișca deloc brațul drept. Privea numai înainte, cu capul sus, cu ochii mari sorbind numai întuneric. În spate auzea gâfâiri obosite și uneori cîte-un clinchet de armă. În fața lui pășea un soldat mărunt, iar peste casca soldatului zărea silueta lui Varga, mai neagră decât bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor călcâiul soldatului și mereu voia să-i ceară iertare, dar nu-și putea descleșta fălcile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
muri, eu nu mă mai sinchisesc să neg, somnul va șterge oricum toate șoaptele acestea fără sens, deja nici eu nu mai știu dacă să cred ceea ce spune, când mă grăbesc dimineața la mașină, obosită și îngrijorată, mă întâmpină un clinchet limpede de clopoței, este ca și cum ciurde întregi de oi ar undui pe șosele printre clădiri, apoi o văd pe fiica vecinilor pășind înaintea mea cu coșurile pline, este aceea care fusese în India și are clopoței la glezne, la mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Eforturile lui erau încurajate de piuitul regulat al localizatorului ― o muzică plăcută pentru el. Bipurile se amplificau pe măsură ce se apropiau de punctul de origine al perturbației electromagnetice, dar Russ nu voia să micșoreze volumul. Fiecare semnal era ca o melodie: clinchetul ariilor de înregistrări de pe vremuri. Soția veghea asupra bunei funcționări a tractorului și a sistemelor de supraviețuire, în timp ce el conducea. ― Privește: traseul magnetic e din ce în ce mai promițător, îi zise el bătând într-un mic cadran situat în dreapta lui. Și e al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
unui cenaclu literar de tinerețeă. Sunt anii ’80 cu tot ce aveau mai rău și mai bun, cu toată mizeria și blazarea tineretului comunist amator de concursuri de miss, cu toată inocența și forța acelor voci anonime care răbufneau printre clinchetele de pahare. Liliana, studentă anul IV, medicină, București, cu tatăl mare ștab securist, este un personaj de zile mari. Este apariția sexy prin excelență, dar și rebeliunea întruchipată. Personajul este secundar, dar e de o incredibilă consistență. Liliana va apărea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
de alamă abia aținat se rupse, se rostogoli pe podea, ocoli tălpile trandafirii ale Cosettei, trecu printre picioarele trainice ale unui fotoliu, se auzi duruind pe sub pat, ieși la iveală plin de scame și se opri lovindu-se cu un clinchet de un lighean. Din lighean zbură o muscă mare, verzuie. — Te rog să nu-ți faci o impresie greșită despre mine - spuse Cosette turnând în cești. Dacă te-am invitat aici, nu înseamnă că îți accept prietenia. Mie-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
viață. Turcii, care au atât de dezvoltat simțul eternității, nu dau pedepse decât pe viață, ori pe moarte. De aceea - șopti Cosette aprinsă - te rog, ia-mă cu tine în Moldova! Vreau să scap de aici! Mi-e dor de clinchetul tălăngilor, de susurul izvoarelor, de mugetul zimbrilor, de zborul berzelor care se duc în țările calde, de oamenii care se uită după ele, cântând o doină în cor prin văi mănoase, munți înalți, câmpii întinse! Ia-mă cu tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căci noi nu suntem obișnuiți cu atâta miere. Dacă așa doriți, cu plăcere - spuse Damiani, căruia-i sclipiră ochii de poftă de când văzu că-i revine un fagure dublu. Luară fiecare câte-o farfurioară și-o vreme se auzi numai clinchetul suav, cuviincios al lingurițelor. Dacă am înțeles bine, vă numiți Metodiu - spuse cardinalul Damiani, desprinzând cu dibăcie unul dintre brațele crucii duble și săltându-l în linguriță. — întocmai - răspunse Metodiu. — Este, dacă nu mă-nșel, și numele celui care alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când a năboit viitura de la ruptura călugărilor - dar care? La Curchi, la mănăstire, au cinci iazuri, patru unu-n altul, al cincilea mai la o parte, pe alt pârâu. Lipa-lipa, lipa-lipa, picioare goale prin glodul drumului; zăngănit de căldări goale, clinchetul câte unei unelte de fier ciocnită de alt fier. Chicote. Și glasul poruncitor al lui Moș Iacob, premarele comunei: - Toată lumea merge cu mine, la astupat, la Curchi! Cine nu vine amenda-l mănâncă! - Ghini, Moșâiacob, ie-o mătale-nainte ș’ te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gîtul. Și-ar fi dat ochii peste cap și sîngele, de un roșu aprins, i-ar fi țîșnit pe gură și pe urechi. Bineînțeles că nu mai eram aici dacă s-ar fi Întîmplat una ca asta... Se auzi un clinchet dincolo de draperie... Nu era sunet de porțelan, ci mai degrabă de pahar... N-avea cum să servească băutură rece la vremea aceasta a anului... sau intenționa să mă servească cu o băutură alcoolică?... Nu, nu cred... Dar scena care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avea de gînd să Învinuiască pe cineva pentru rea intenție, apoi numai el putea cădea sub acuzația ei... Ce-i cu zgomotul ăla? Se pare că venea din apropierea bucătăriei, chiar de dincolo de draperie... Printre zgomotele acelea Înăbușite se auzea și clinchetul ușor al recipientelor din sticlă... acel sunet ciudat de frecare a aerului cu lichidul. PÎnă acum n-am realizat că berea poate scoate sunete atît de jalnice. — Sper că bei o sticlă de bere. Nu de aceea venisem pînă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vreo zece metri... Amintirea nopții mai zăbovea doar la gurile deschise ale unor clădiri și la intrările scărilor rulante. Un băiat pe bicicletă tocmai distribuise ultimele sticle cu lapte și trecea pe pantă-n jos, pe lîngă mașină. Se auzea clinchetul sticlelor goale din sacoșă. Din fericire, nu mai era nimeni prin preajmă. Am luat-o la fugă pe scări, urcam cîte două trepte o dată și am sunat la soneria albă de la ușa vopsită În alb, cu bordură de un verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]