1,121 matches
-
săracii îl preferă și-l caută pentru că nu-i refuză. Modest și vestit pentru inițierea sa medicală în farmacopeea botanică este William Withering (1741 - 1780) descoperitorul digitalei de care am mai vorbit, ca fiind o premieră a acestui secol. Un clinician pe care Istoria Medicinii nu trebuie să-l uite este Bernardino Ramazzini (1633 - 1714) pe care tot în sec. XVII l-am întâlnit, dar și acest secol îl elogiază pentru observațiile sale originale privind bolile profesionale, creând o nouă ramură
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tot în sec. XVII l-am întâlnit, dar și acest secol îl elogiază pentru observațiile sale originale privind bolile profesionale, creând o nouă ramură, în care descrie medicina muncii, domeniu cu mare perspectivă de viitor, seamă ținând de revoluția industrială. Clinician erudit, profesor la Modena și Pavia specialist în intoxicațiile de natură profesională, face observații asupra funcționalității mușchilor, studiază intoxicația cu hidrogen sulfurat, colica saturnină la pictori, tulburările la cei care lucrează cu antimoniu ca emulatorii, a medicilor care tratează lueticii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
școală de moașe. Chirurgii și ginecologii care se formează ajung și cunoscători ai patologiei interne, toți aflându-se într un continuu schimb de cunoștințe și experiență cu medicii. Napoleon și Imperiul deschid noi orizonturi de atracție și progres medical. Numărul clinicienilor crește ca și pasiunea pentru experiment. Rolul fiziologiei și patologiei ia amploare. Etiologia bolilor este aprofundată. Simptomatologia devine ghid în cunoașterea leziunilor anatomo-patologice. Toată experiența marilor clinicieni de oricând este fructificată, aprofundată, grație noilor condiții și competențe. Coeziunea fiziologie- patologie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicii. Napoleon și Imperiul deschid noi orizonturi de atracție și progres medical. Numărul clinicienilor crește ca și pasiunea pentru experiment. Rolul fiziologiei și patologiei ia amploare. Etiologia bolilor este aprofundată. Simptomatologia devine ghid în cunoașterea leziunilor anatomo-patologice. Toată experiența marilor clinicieni de oricând este fructificată, aprofundată, grație noilor condiții și competențe. Coeziunea fiziologie- patologie într-un tot funcțional este dublată de metodologia anatomo-clinică, edificată pe observația directă și pe experiment. În această integrare a învățământului medical cu cercetarea și terapia, medicina
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
médicine, iar în 1802 se publică postum primele 2 volume din Anatomie descriptive. Pentru direcția medicinei din sec. XIX contribuția lui Bichat este excepțională căci el prezintă funcțional organele, cele 21 de varietăți de țesuturi și diverse boli. Este victoria clinicienilor din Secolul Luminilor, dintre care vine și Nicolas Corvisart, ajuns medicul lui Napoleon. El publică în 1808 Traité sur les maladies du coeur pe baza metodologiei anatomo-clinice. Tot el traduce din latină (1808) cartea austriacului Leopold Auenbrügger referitoare la percuție
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
et pharmacie și frecventează numeroase spitale, urmărește cazuri, notează și verifică observații, satisface cu prisosință sarcinile și funcțiile ce i se încredințează, este iubit de bolnavi și devine un exemplu pentru studenții de la Collège de France unde ajunge profesor. Numeroșii clinicieni francezi ți străini ajunși în Paris polarizează în jurul său pentru a deprinde metodologia didactică și anatomo clinică, pentru a practica ascultația cu ajutorul stetoscopului realizat de el. Cunoaște în detaliu percuția lui Auenbrügger ca și limitele ei. Cunoaște tot ce s-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Revue médicale (1824) fondată de Bayle, Anatomie et physiologie du système nerveux en général et du cerveau en particullier (1810) de Gall, Anatomie du corps humain (1828 - 1842) de Jean Cruveillhier. Tot în prima jumătate a sec. XIX se impun clinicienii Jean-Baptiste Bouillaud (1796 - 1881), care, numai în 5 ani examinează 25.000 de bolnavi precizând raportul dintre inflamațiile reumatismale și leziunile cardiace; Pierre Charles Louis (1787 - 1872), cercetător original al tuberculozei, al febrei tifoide, creator al metodei numerice și cel
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
maladie connue sous le nom de fièvre tiphoide (1829). Spirit analitic și perseverent, riguros practician și cercetător, Louis confirmă în ftiziologie ideile lui Laënnec. Plin de intuiții medicale originale, admirat de Corvisart și de Cuvier este Pierre-Fidèle Bretonneau (1778-1862), un clinician cu orientare anatomo-clinică și care îl anticipează pe Pasteur. Fost și medic de țară, pasionat de studiu și cercetare în clinică, Bretonneau dobândește o bogată experiență, mai ales în febra tifoidă și difterie. La 37 de ani își ia doctoratul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicină. În spitalele din Tours și Paris practică și chirurgia, face autopsii, aprofundează anginele maligne și publică Traité de la diphtérie. Doi din elevii săi și-au impus numele peste ani: Trousseau și Velpeau care, la rândul lor, vor deveni mari clinicieni și creatori de școală. Încă din prima jumătate a secolului, crește numărul spitalelor în Franța și Europa. Crește de asemenea numărul clinicienilor și chirurgilor celebri, a căror prestigiu sporește prin realizările lor în spitale și la catedră. Armand Trousseau (1801
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
elevii săi și-au impus numele peste ani: Trousseau și Velpeau care, la rândul lor, vor deveni mari clinicieni și creatori de școală. Încă din prima jumătate a secolului, crește numărul spitalelor în Franța și Europa. Crește de asemenea numărul clinicienilor și chirurgilor celebri, a căror prestigiu sporește prin realizările lor în spitale și la catedră. Armand Trousseau (1801 - 1867) este clinicianul profesor prin excelență. Iubit de studenți, asaltat de pacienți, el dispune de o vastă cultură dar și de talent
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de școală. Încă din prima jumătate a secolului, crește numărul spitalelor în Franța și Europa. Crește de asemenea numărul clinicienilor și chirurgilor celebri, a căror prestigiu sporește prin realizările lor în spitale și la catedră. Armand Trousseau (1801 - 1867) este clinicianul profesor prin excelență. Iubit de studenți, asaltat de pacienți, el dispune de o vastă cultură dar și de talent al expunerii, încât și străinii îi frecventează lecțiile despre difterie, traheotomie, febre eruptive, boala Basedow, astm, tetanie, cancerul stomacului, flebite etc.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de către medici din diferite țări nu estompează numele lui William Morton din Boston pentru anestezie, a lui Joseph Lister din Anglia și Ignaz Semmelweis precum și a medicilor vienezi pentru antisepsie și asepsie. Chirurgii fiind diplomați în medicină, ajung și competenți clinicieni în continuă cooperare cu anatomopatologii. Numărul lor e tot mai mare și dintre cei mai cunoscuți îi cităm pe francezii Joseph Réchamier, Jacques Lis, Auguste Nelaton, Dominique, Larrey (chirurg militar în campaniile napoleoneene) și mai ales Guillaume Dupuytren, strălucit operator
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care publică la Paris lucrări de referință în domeniul microbiologiei și neurologiei. Majoritatea personalităților medicale din spațiul românesc, s-au format în acest secol XIX la Universitățile occidentale , predilect pariziene, realizând „concentrarea“ în țară a valorilor, a marilor profesori și clinicieni. Ei vor crea școli, care în deceniile următoare vor „iradia“ și vor forma elevi și discipoli viitori reprezentanți ai medicinei românești.. INTRODUCERE îN MEDICINA SECOLULUI XX CONSIDERAȚII GENERALE Un secol se sfârșește în lumină (XIX) și altul tot în lumină
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
București Institutul de Cercetări și fabricare a serurilor și vaccinurilor care azi îi poartă numele. între colaboratorii și elevii săi se disting: C. Ionescu-Mihăești, M. și Al. Ciucă, D. Călinescu, Al. Slătineanu, N. Nestorescu, I. Mesrobeanu. Al.Slătineanu (1873 - 1939), Clinician infecționist, organizatorul Clinicii de Boli Infecțioase din Iași, a contribuit la crearea unor instituții sanitar experimentale ca dispensarul antivenerian și plasa experimentală Tomești, participând activ la lupta antituberculoasă în Moldova și în combaterea malariei și a tifosului exantematic. La inițiativa
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
conturează noi specialități precum gastroenterologia, cardiologia ș.a. O activitate remarcabilă în acest domeniu au adus Ion Enescu, C. C. Dimitriu, Ion Nanu Muscel, G. Băltăceanu, creatori de școală în centrele universitare ale țării. Daniel Danielopolu (1884 - 1955), personalitate remarcabilă în constelația clinicienilor români a avut contribuții originale în dezvoltarea clinicii prin sinteza dintre fiziopatologie, terapeutică și farmacodinamie. Prin studiile sale relevă circuite cu reacție pozitivă și/sau negativă cu ilustrări în dinamica sistemului nervos, preferent vegetativ, în sistemul neuroendocrin și în sistemul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
hepatică. Este promotor al medicinii preventive și al viziunii integraliste a corpului uman, evitând abordarea cu prioritate a unui singur domeniu de cercetare în clinică. Emanoil Riegler (1854 - 1929), cu studii medicale la Viena, a avut o formație complexă de clinician dublat de o solidă pregătire în „chimia medicală“, denumire dată la începutul secolului biochimiei. Având o gândire fiziopatologică la patul bolnavului publică Rolul diagnosticului funcțional în medicină lucrare care demonstrează viziunea sa etiopatogenică în interpretarea bolilor. El a orientat medicina
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Bacaloglu (1871 - 1942) care conduce între 1905 - 1924 la Iași, clinicile de patologie internă și clinică medicală. Format la Paris, convins de concepția anatomo-clinică a școlii franceze, specializat în laboratorul de anatomie patologică a lui V. Babeș, demonstrează că un clinician trebuie să fie totodată un bun anatomopatolog, adevăr care se reflectă în activitatea de savant și dascăl care a imprimat această concepție școlii medicale ieșene. Polarizează clinicienii timpului în jurul Societății anatomo-clinice pe care o înființează în 1922, iar în 1929
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
specializat în laboratorul de anatomie patologică a lui V. Babeș, demonstrează că un clinician trebuie să fie totodată un bun anatomopatolog, adevăr care se reflectă în activitatea de savant și dascăl care a imprimat această concepție școlii medicale ieșene. Polarizează clinicienii timpului în jurul Societății anatomo-clinice pe care o înființează în 1922, iar în 1929 publică tratatul de referință în domeniu Clinici medicale. În balneologia și fizioterapia românească se disting Tuduri Saabner autor al cărții Apele minerale și stațiunile climaterice din România
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Saabner autor al cărții Apele minerale și stațiunile climaterice din România (1900), Gh. Baiulescu, semnatar al monografiei Hidroterapia medicală (1904), amândoi fiind protagoniști ai balneologiei românești. Fondatorul balneologiei științifice în țara noastră este considerat Anibal Theohari (1873 - 1933), un mare clinician și terapeut care fondează în 1922 „Societatea de hidrologie medicală și climatologie“. Cercetarea științifică experimentală începe cu Anibal Theohari, autentic creator al școlii de terapie și balneologie din România. Pe lângă el s-au format Petre Niculescu, Gh. Băltăceanu, Gh. Niculescu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Goia „Tratat elementar de semiologie și patologie medicală“, eveniment important în istoria învățământului medical românesc. Iuliu Hațieganu armonizează experiența germană cu cea franceză și cea românească. Se remarcă în patologia tubului digestiv și a aparatului respirator. Gh. Tudoranu (1892 - 1963), clinician strălucit, specializat în anatomie patologică și hematologie creează la Iași prima clinică de profil hematologic din țară. A efectuat cercetări privind imunitatea, coagularea, factorii anticoagulanți etc. I. Enescu (1884 - 1972), fondatorul clinicii ieșene de cardiologie, publică monografii valoroase și în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
investigațiile paraclinice, fiind primul dermatolog care a organizat dispensarizarea bolnavilor de sifilis. Este urmat la catedră de I. Mironescu (1883 - 1939). Acest remarcabil continuator modernizează specialitatea prin reorganizarea clinicii și a laboratoarelor. Radiologia medicală a fost inițiată și dezvoltată de clinicieni ca Gh. Marinescu, C. D. Severeanu, Leon Sculy, D. Gerota, încă de la începutul secolului, dar învățământul este organizat abia după primul război mondial. La Cluj Dimitrie Negru (1883 - 1955) creează prima catedră de profil, scrie primul tratat de radiologie din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
triumful comediei în secolul al XVIII-lea. El subliniază genul exigent al comediei. Trebuie ca tabloul de moravuri care este oferit acolo spectatorului să fie asemănător. Autorul comic, ca și etnologul, trebuie să fie un observator clarvăzător, chiar un fin clinician, care să știe să demonteze cele mai fine mecanisme ale sufletului uman, care i-a scos măștile pentru a le arăta. Molière face să defileze pe scenă întreaga societate a timpului său. Nimeni nu scapă satirei: medici și farmaciști, oameni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mei erau oameni, și nu semizei, pasiunile lor aveau gradul de noblețe potrivit rangului lor, dar făceau umanitatea să pară așa cum o cunoaștem, și nu exagerau în privința viciilor și virtuților." Îndrăgostit de actualitate, Goldoni este un observator fără pereche, fin clinician, ca și tatăl său care profesa medicina, priceput în cunoașterea sufletului uman prin studiile sale de drept și prin meseria de ajutor adjunct la Cancelaria criminalității, pe care a exercitat-o la vârsta de douăzeci și unu de ani și care l-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu l-am ales la întîmplare!" Ieșii și mă întorsei cu telefonul. Îl vârâi în priză și făcui numărul. Medicul era acasă și îi relatai că domnișoara Culala, operată ieri, are dureri mari. "Are hemoragie?", mă întrebă el cu calmul clinicianului care știe ce poate fi mai rău. "Nu, adică nu știu..." "Dați-mi-o la telefon." Ridicai aparatul de pe birou și îi întinsei iubitei mele receptorul. "Nu, zise ea, gâfâind, n-am hemoragie, dar mă simt ca înjunghiată... Bine, vă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
regiunea orală și periorală. Aceste reacții adverse au un spectru larg de manifestări clinice, care pot imita pe cele din alte stări de boală/boli, locale și sistemice. Din fericire, mai multe boli au fost identificate, iar acestea pot ajuta clinicianul la stabilirea unei posibile relație cauză-efect cu un medicament sau a unui grup de medicamente. Tiparele clinice ale reacțiilor adverse ale cavității bucale includ xerostomia, edemul, ulcerațiile nespecifice, leziuni veziculo-buloase sau ulcerative care imită boli imunologice, precum și leziuni pigmentare. Xerostomia
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]