2,135 matches
-
sau sfială. Rigoarea stilului demonstrația, avalanșa de argumente și puncte de vedere aleatorii aduse în sprijinul disertației critice, notele de subsol, bibliografia exhaustivă și mai ales tonusul, pofta de a se lansa în subiectul propus constituie un conglomerat greu, aproape de neclintit, în jurul căruia vibrează, cu iradieri subite, ființa oricăreia dintre cărțile semnate de acest autor. Pronunțând vocabula caiete, mintea ne duce de îndată la Eminescu. Manuscrisele lui au căpătat chip pe aceste forme materiale și Codreanu nu s-a sfiit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
citești în tăcere, fără explicații verbale sau discuții. c. Să nu ți se permită să desenezi, mâzgălești, sau să faci însemnări, chiar dacă nu le vei reciti niciodată. d. Să fii nevoit să privești și să asculți,fără a te putea clinti. 14. Rememorează o amintire fericită din viață. Petrece câteva secunde căutând sâ îți amintești cât mai multe detalii. După ce ai retrăit episodul, ce amintiri ies în evidență? a. Cele văzute - descrieri vizuale ale oamenilor, locurilor și obiectelor. b. Cele auzite
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
ca și corpul. Această umoare realistă, în care spiritul meu se înfundă ca un fir de plumb, traversând fiecare zonă neutră a unei îndoieli în suspensie, există totuși ceva pe care ea n-ar putea nici măcar o clipă s-o clintească, nici s-o tulbure, și asta e ferma mea certitudine că întregul univers astronomic, cât de nelimitat ar fi el, nu e decât o parte, o parcelă dintr-un mister al vieții. De asta sunt la fel de sigur cum sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Frontului național, printre ele Marina Sandu, secretară la Ambasada suedeză din București. Am primit de la Eva Bonnier primul exemplar din romanul Omul pasăre! Seara, cu vecinii, mâncând sürstroming - părul mi-a luat foc de la o lumânare, dar nu m-am clintit, vecinul Anders a stins focul spunând: ești prietenă cu focul? Prietena mea, pianista Ingrid Lindgren, a venit la mine- a cântat la pian din Mozart și Chopin. Pisica vecinilor care au plecat în Spania e la mine, și Ingrid e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
umane cumcă numai o solidaritate tare poate să ne îndestuleze și să îndeplinească toate la care suntem îndreptățiți. Să ne ferim din calea ademenirilor contrarilor, fie ele cât de strălucite! Știm cum că boemul și moravul vor rămânea tari și neclintiți pre lângă, declarațiunea lor, știm cumcă polonul va păstra dreptul său în deplinea lui măsură, știm cumcă slovenul și triestinul se vor aranja după trebuințele lor și că tirolezul va ținea la vechile stipulate ale țării sale, la privilegiele și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
loviturile sale de pumn crispate și lipsite de greutate. Aceste bătăi nu-l pleoștiseră deloc. Eram într-o duminică pe-acolo când s-a luat de uriașul Cinci Proprietăți și l-a pocnit în piept cu mâinile, nereușind să-l clintească din loc; Cinci Proprietăți l-a ridicat în aer și l-a zvârlit pe podele. Când Dingbat s-a reîntors să-i care pumni, Cinci Proprietăți a rânjit, dar a fost intimidat și s-a dat în spate, către suportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Cât de mult? Ei bine, știam că unele lucruri n-aveam cum să le obțin doar din citit. Dar această cunoștință nu e diferită de îndepărtata dar omniprezenta moarte ce șade în colțul iatacului de dragoste; deși nici nu se clintește din colț, tot nu te întrerupi din amor. Așa că nu vedeam de ce m-aș întrerupe din citit. Ședeam și citeam. N-aveam ochi, urechi sau vreun interes pentru altceva - adică pentru obișnuita normalitate la mâna a doua, de mic dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o margine și m-am căznit și am reușit să mă cațăr peste copastie. Stătea pe o bancă, cu mâinile între genunchi. Furios, mi-am înfipt pumnul în spinarea lui leoarcă. A icnit, dar în rest nici că s-a clintit, ci doar a întors către mine o pereche de ochi de animal surprins de lumina farurilor. Mă lași să mă înec, nenorocitule? Am să-ți fac creierii chisăliță! am strigat. N-a răspuns, ci doar și-a trecut peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Fratele meu cel mic s-a transformat într-un adevărat om de lume.“ Stella și cu mine ne-am zâmbit peste masa din Rose Rouge. Charlotte, această femeie solidă și suspicioasă, la vreo treizeci și ceva de ani, arătoasă, de neclintit în opiniile ei, avea pică pe Simon. Tot ce o deranja la Simon s-a vărsat acum la mine în poală. Acum că arătam un picușor mai zdravăn decât înainte și păream și eu să fi căpătat câteva idei proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
caietul de curs. Actorul întoarce pagina revistei, se încruntă, apoi, ca sugrumat, pufnește un "extraordinar!", lovind cu dosul palmei pagina, închizînd revista, lăsînd-o pe brațe, să se poată ocupa de ziare. Vecina aruncă spre el un colț de privire dojenitoare, clintindu-și puțin capul în interiorul albului polar ce-i dă un aer de prințesă. Degetele actorului împăturesc febril ziarul, să-l poată ține mai comod, în timp ce se îndeasă cu umărul în fereastră, ferind pagina de privirea vecinei. Ei nu, au înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar eram profund afectat de ceea ce-mi spusese și nu știam sigur dacă nu cumva ar trebui să mă simt jignit. Am făcut un pas înainte dându-i de înțeles că vreau să plec. Dar ea nu s-a clintit, și-a lăsat capul mult spre spate până a atins ușa și a privit în sus spre mine. — Adevărul în legătură cu această situație s-a pierdut de mult, a răspuns ea. În asemenea chestiuni nu poți avea în același timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bine, ție și Antoniei, și n-am să uit niciodată că te-am iubit cândva. Nu răspunde la această scrisoare care reprezintă, din partea noastră, un semn hotărât și final de bun-rămas. P. Am pus scrisoarea în buzunar și am rămas neclintit câteva minute. Apoi am deschis dulăpiorul și am căutat pahare. Am coborât în pivniță după șampanie. Abia după ce am luat sticla mi-am dat seama că am găsit-o pe întuneric. M-am întors în salon. Conversația dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la loc pe picioarele lui. Ce ești tu, ghiulea? Devon Își Înfășură strâns brațele În jurul lui Derek și refuză să se mai miște de acolo. Nu, e o lipitoare, răspunse Janice râzând. Dă-i drumul tatei, Devon. Micuțul nu se clinti. Janice Îl sărută pe Derek pe buze, Într-o demonstrație de forță. Acesta o luă pe după umeri, dominând-o cu Înălțimea. Cum ea era așa de blondă, iar el așa de negru, scena părea desprinsă de pe coperta unui roman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Vulpea-mascul, care se uita la ea. Capul animalului, cu ochii triști și botul zebrat de dungi întunecate, avea o înfățișare aprigă. Alex își ridică instinctiv mâna, ca și cum ar fi vrut să alunge fiara printr-un gest, dar vulpea nu se clinti. Îndepărtându-și privirea de la Alex, începu să adulmece la baza pubelei. Apoi se ridică pe picioarele din spate și își vârî botul și labele din față sub capacul cutiei de metal. Alex se simți înfricoșată și mâniată de indiferența vulpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcuseră imposibilă. Alex simțea că-i este rău, că e speriată, și buimacă și obosită. Spuse cu enervare: — Nu mai sta aici! Du-te și te culcă! Ora ta de culcare a trecut de mult. Du-te. Ruby nu se clinti din loc. Stătea nemișcată în capul scării, ca o uriașă statuie de lemn, mai mare decât în mărimea naturală. Alex continuă cu ciudă: — Ai vorbit despre noi. Ai flecărit la Băi și ai dezvăluit secrete în legătură cu noi. Ai făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lună, ca ziua și iepuroiul strălucea ca un vobler sau ca o reclamă Addidas, efectiv părea fosforescent! Să-mi piară vederea, să damblagesc, dacă te mint, na...! Bun! Trece o jumătate de minut, trece un minut întreg, Urechilă nu se clintește, eu mă zgâiesc ca un țicnit, în expectativă, îți închipui, ce bazaconie... Apoi, din josul străzii, apar în șir indian, patru pisici negre. Nu, una, nu, două, nu, trei! Patru pisici, dintr-un foc, Frate! Și pe urmă? Pe urmă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai fi și ăla...) Adevărul este că azi, pe la amiază, eu, cu Dănuț și cu Big Sile ne cinsteam între noi, lejer, cu câte-o berică, la nea Petre Bau-Bau, pe terasă. Adică, doar Dănuț și cu mine ne mai clinteam, o țâră, că Silică o luase combinat, cu votcă, intrase în recesiune și deja era zob, sub embargou. Nemișcat, netulburat ca Zenon din Eleea! A-aa...! Sile! Hopa! zice vindicativ Mânecuță și strânge surescitat crosa pistolului. La naiba! Lasă-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se întreceau să explice mură-n gură, inclusiv prin prezentarea lor în casete separate, cine era Moartea și cine era Diavolul. Da... Der Ritter, Der Tod und Der Teufel. Ca o melodie săltăreață! Di-di-dong, di-di-dong, di-di-dong, pong! Apoi... Apoi, Fratele clintește zăvorașul, îl eliberează brusc, se zmucește zărghit de lângă ușa toaletei și sprintează, în retur, re-nfigându-se-n fața calendarului, ca bouleanul, cu ambii ochi holbați cât cepele! Zdrang...! Fenomenul soft și perfid al rememorării involuntare, prin asociere, funcționează și de această dată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Croco, prin somnuleț, îl imită Avocatul, pe inchizitor. Verificați-l, na! S-a ofilit! Pute ca o rafflesia, Nesimțilă! Mai vine una, băi, fugiți! anunță ultimativ Buletin. Cu toții se retrag scârbiți, mai înspre ușă și înspre baba-mumie, care nu se clintise nici un centimetru, de pe locul ei. Apostatul face un pas greșit, se-mpiedică și-ncepe să-și masesze puternic un genunchi și aductorii, ca și cum s-ar fi căptușit prostește, cu o întindere musculară. Cum stă aplecat, deodată ochii i se umplu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă-se din noi! urzește baba. Descântatul șuieră și clănțănește în gol, accelerat! ... În loc luminat, Binecuvântat, Mănăstire albă, Cu altare salbă! Mănăstire mare, Cu șapte altare! Șobolanul nu se mai clintește, de nici un fel! Baba-Știma îi cuprinde de-a-nvârtita mâinile, cu legătura mortului. S-a gătat, conașilor, zice dânsa. După care, își duce trei degete încârligate la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
toate erau bune! Nu se desface capacul! Nu se mai deschide! S-a blocat...! Ce să fac? Ce să mă fac?! strigă Vierme neputincios, observând oripilat cum însuși Lucică-răposatul o cârmește, chiondorâș și avan, împotriva lui. Oprește...! Stai...! Nu te clinti...! îi strigă Șobolanul, Bossului. Oprește-te, tu, sărman între sărmani! E ora, scrisa, cumpăna și lingura! E bafta ta! Adu-ne vasul nouă, și Domnul meu te va chivernisi, și te va răsplăti, și te va mulțumi! Și-ți va
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Oh, pentru Dumnezeu! Și apoi s-a întors spre mine: — Barbara, îți mulțumesc pentru tot. Cred că ar trebui să ajungi acasă de-acum. M-am oferit să mai stau s-o ajut să prepare cina, dar a fost de neclintit: — Ai făcut deja mai mult decât destul, a zis ea, conducându-mă spre ușă. Ne-am sărutat de la revedere și am plecat. Când am ajuns la baza scărilor, a ieșit din nou: — Îmi spui dacă mai ai vreo veste de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
firmele de tablă, apoi - pe drept, pe nedrept - să le dea peste cap, nisipul mișcător pe care luneca, fără să se observe, îndeletnicirea lor de negustori... Timpul înșelător aproape că-și bătea joc de toate așezările, căci, deși totul era neclintit, părând continuarea unei stabilități, totul era în realitate supus unei mari măcinări, pietrele de temelie de altădată începând să se prefacă încet-încet în nisip, prin eroziunea stăruitoare la care erau supuse din afară; o mare curbură având să miște direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
victime, dar nu mai au la poarta cărei conștiințe să-și găsească salvarea. Rex stătea, cum am spus, întins la soare, pe cimentul înfierbântat al curții. Priveam prin fereastra deschisă. Îl strigai de două-trei ori a joacă, dar nu se clinti, răspunse doar, mișcând vesel din coadă. Dumnezeu l-a creat în inima acestui univers de minuni fără să-i fi dat însă problematica și angoasele de care suntem bântuiți. Steaua lui strălucea, se vede, în altă lume, într-o galaxie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
viață, dar ea se lăsă în voia sfârșitului, căci peste noi începu o adiere ca de pe alte tărâmuri, nebănuite lumi exotice cerându-și îndreptățirea. Amețit de vrăjile orei mă luminam trupului ei gol și nimic nu ne-ar fi putut clinti mântuirii acelui ceas. Târziu, nici unul din noi n-ar fi putut spune la ce oră, oricum înainte de miezul nopții, poarta se auzi scârțâind, apoi închizându-se și îndată pașii mărunți ai doamnei Pavel înaintând în semiobscuritatea curții. Marga Popescu gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]