674 matches
-
-i de o curățenie îndoielnică și spuse cu dispreț: — De când umblă domnia ta cu aspri noi? Credeam că nu ai decât din cei vechi de argint curat... ăștia sunt doar poleiți cu argint și dacă-i răzui își dau într-o clipită arama pe față. Sunt buni doar în Moldova lui Mihai Vodă. — Hai, Mateiaș, lasă gluma, voi să văz dacă știi să socotești. Știu să socotesc cât îmi trebuie, că doar n-o să mă fac zaraf de bani turcești. Eu mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin aceea că, spre deosebire de călălalt, el este primul. Același lucru este valabil și pentru repetiția verbală dintr-un text: numai una poate fi prima. Totuși, o serie ca: a) M-am dus la culcare devreme. M-am întins într-o clipită. Eram în pat înainte de a se întuneca. va fi văzută ca o repetare a aceluiași eveniment: actorul s-a culcat devreme. Desigur, spectatorul și cititorul sînt cei care își amintesc asemănările dintre evenimentele unei serii și ignoră diferențele. Cînd vorbesc
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fața ei. Ne uitam muți la ființa din fața noastră. Era liniște și liniște a rămas până ce zâna din povești a apărut în ogradă așa cum o știam. Gata să știe răspunsul la orice întrebare, gata să ajungă oriunde într-o clipită, gata de muncă. Cu viața noastră în viața ei. Avea mâna la cap, și fața întoarsă spre lume. Vorbea cu el, cu țâncul pământului. O ajuta, o sfătuia, îi dădea puterea zilei și înțelepciunea lumii. Pe lutul prispei rămas fierbinte
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
însă, că vorba cu miere nu-i mereu dulce. Du-te după Cristi a lu’ Ducu, ai face casă și mi-ei da nepoți și nepoate. Nu-i el înalt ca fagul, dar îl doboară cu securea jos într-o clipită, că are brațele ca oțelul. L-o călit armata, de acum e gata să se așeze la casa lui. Să treci și pe la mine în ziua nunții tale, să te văd mireasă, cum ți-a sta rochia albă și voalul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sus, în dreapta, -n stânga lanurile de stele Dispar. - El cade-un astru în caos asvîrlit. Căci la un punct albastru privirea-i ațintită: L-a caosului margini un astru blând ușor; Cale de mii de zile el cade-ntr-o clipită, Sboară ca gândul care l-aruncă în viitor. {EminescuOpIV 169} Din ce în ce s-apropie de lumea depărtată, O zi mai are încă ș-ajunge-n luna lui. Acolo el răsuflă de calea-i depărtată - De pe-un munte a lunei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să știi ce a fost cândva în această clădire... Cam așa ceva. Dacă nu ți-i greu, hai să trecem ulița și să citim ce scrie pe acea placă turnată în bronz, așezată dincolo de gardul Spitalului. Zis și făcut. Într-o clipită, suntem pe celălalt trotuar. -Ia să-ți aud glasul, vere - mă îndeamnă ieșeanul. Mă apropii de gard și citesc: “În această clădire a funcționat Liceul Militar G-ral de divizie G.V.Macarovici, prima instituție de învățământ militar din Țările Române, care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acum mă apucam să-ți înșir o poveste lungă care seamănă poate cu multe altele trăite sau auzite de fiecare dintre noi... Dacă am renunțat la poveste, să știi că ideea cu mașinăria care să oprească timpul măcar pentru o clipită nu o abandonez... Parcă-parcă aș adera și eu la nebunia asta, dragule, dar până se va înfăptui un asemenea miracol mai citește ceva din cartea pe care o ai în față. Facă-se voia ta, vere. Spunând acestea, ieșeanul mi-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
așezat ulcica pe masă și parcă a simțit o atingere... Parcă. S-a desprins cu greu de sub privirea haiducului și a pornit spre locul ei. Încerca să nu privească înapoi, dar simțea că o arde ceva în spate... Pentru o clipită a întors capul... Haiducul nu mai era acolo. Doar ulcica trona în mijlocul mesei... „Doamne! Ce-i cu mine? Am vedenii? Doar ședea acolo... I-am dus ulcica și am așezat-o în fața lui. Nu se poate! Era acolo! Acolo era
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vor reuși să prelungească această stare la infinit! Deosebeau clar cum iubirea ca o nălucă, izbucnise între ei și sesizând din zgomotele mării cum îi învăluie dragostea când... i-a zărit iarăși pe copii și s-a dezmeticit într-o clipită. Uitase și iar s-a prefăcut că nu vede înfricoșat acele ființe care sperau... ce? Minunățiile acestei lumi le erau inaccesibile totuși trăiau și le intuiau; unii erau bucuroși dar și geloși pe femeile care îi îngrijeau când vedeau că
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
le era suficientă... nu le trebuia decât o mână de fân răspândit la întâmplare, mirosind a floricele albastre din păduricea de pe malul strălucitor al Dunării. Au luat mașina și s-au scurs nevăzuți prin ținutul dobrogean. Au parcurs într-o clipită drumul, de la apa curgătoare la Marea cea mare, trecând prin sate părăsite de arșița zilelor, ajungând în sfârșit la cealaltă cetate. Histria, îi aștepta flămândă, gata să-și sacrifice mileniile de pustietate. Pelicani majestoși se abăteau în cohorte flămânde asupra
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
închis temperatura ambientului o îmbia să conducă relaxată. Străbătuseră drumuri lungi, inutile, poteci încrucișate, ocolite, deseori abrupte, întrerupte de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea așternută a anotimpurilor fragile. Ce roade singurătatea ori viitorul incert? Ce mecanism le împrejmuiește fruntea? Ce rod al imaginației își cerne nehotărârile? Îi fulgeră pe amândoi verdictul dat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
unde îl aruncase un val. Iahuben se întoarse atunci spre Hunanupu. Stătu în cumpănă o clipă, se uită în jur dacă nu-i vede nimeni, dar acum fiecare ins abia dacă mai putea să-și aibă grija sa. Într-o clipită, ajutorul de sutaș își sfâșie cămașa și se repezi spre vâslaș. Din lăcașul vâslei nu mai putea să cadă în mare, dar valurile pătrundeau și din margine și de sus și îl băteau fără încetare. De nu s-ar fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era mânios și nu încerca să-și mai ascundă sufletul de ochii și urechile lui Auta. Dacă sclavul n-ar fi fost prea tulburat, ar fi zărit în ochii Marelui Preot și o ușoară luminiță de îngrijorare care sclipi o clipită și se stinse numaidecât sau numai fu acoperită ca să ardă nevăzută de nimeni. Auta ridică ochii după un răstimp și-l văzu pe bătrân stând cu privirea pironită în perete. Stătură multă vreme tăcuți. Afară se făcuse noapte. Într-un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta mai avea și acum țesut cu aur pe pieptul cămășii lui albe semnul Psicului Sfânt, pe care-l cunoștea oricine. Iahuben porunci oprirea. Cu un singur pas aducîndu-și piciorul stâng lângă cel drept, soldații se opriră toți în aceeași clipită. Coifurile lor străluceau. Străinii își lăsară îndeletnicirile, venind să privească. Surâdeau. Iahuben le strigă ostașilor cu glasul său puternic: - Soldați, lăsați armele aici și veți veni până diseară să aduceți altele! Dar un ajutor de sutaș zise: - Nu ne-ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căută arma albastră în hainele de sub tufe, și când cei trei vânători de robi erau la câțiva pași de arcaș, ridică arma în dreptul privirii, apăsă, și cel dintâi mănunchi de raze nevăzute țâșnit din țeavă prăvăli la pământ într-o clipită pe unul din ei. Ceilalți doi, nepricepând ce s-a petrecut, alergară spre Auta, socotind că acesta aruncase vreo piatră în cel căzut. Erau aproape, cu cuțitele întinse spre el. Povața lui Hor trebuia uitată. Auta ridică din nou țeava
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
PORNOGRAFIE DE COPII! Se uită În jur și arată spre cei doi oameni de afaceri. Apoi Îl Înșfacă de revere pe unul dintre ei, iar celălalt se ridică În picioare și Îl Îmbrâncește. Doi tipi din securitate apar Într-o clipită, Îl pun la pământ pe bulangiu și Îl duc de acolo, cu mâna pe spatele lui, În stilul polițailor. — Terry! urlă soția lui. El se răsucește Înspre ea, Îmi surprinde puțin privirea și mă imploră. Bărbatul ăla o să vă spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sud devine polul nord: zero devine infinit, iar infinitul devine zero. Totul este construit pe baza geometriei sferei; 1/0 = ∞ și 1/∞ = 0. Infinitul și zero sunt efectiv polii opuși ai sferei Riemann și își pot schimba locurile într-o clipită. Și au puteri egale și opuse. Luați toate numerele din planul complex și înmulțiți-le cu doi. E ca și cum ați pune mâinile pe polul sud și ați întinde un înveliș din cauciuc peste sferă, dinspre polul sud spre polul nord
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
forma un tunel: o gaură de vierme (Figura 53). O persoană care traversează o gaură de vierme va ieși în alt punct din spațiu - și poate și din timp. Așa cum, teoretic, aceste găuri te pot ajuta să străbați într-o clipită o jumătate din univers, ele te pot transporta și în timp, înainte sau înapoi (vezi anexa E). Ai putea chiar să iei urma mamei tale și să o omori înainte ca ea să îl întâlnească pe tatăl tău, împiedicându-ți
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ca imaginația să nu se răcească și ca o mutare bruscă de scenă să nu o surprindă și să nu o dezguste la extrem, dacă trebuie să alerge mereu după obiectul său din provincie în provincie și aproape într-o clipită să treacă munții și să traverseze mările cu el odată." Chapelain atrage atenția asupra verosimilului care ar consta în reprezentarea într-un interval de timp de trei ore a unei acțiuni ce-ar trebui să se desfășoare pe parcursul mai multor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
părând să capete din ce în ce mai pregnant un caracter politic și social), ajutat de progresul tehnicii (Marx însuși a fost cel care, într-o scrisoare din 1871 adresată lui Kugelmann afirma că "presa cotidiană și telegraful, care-și răspândesc invențiile într-o clipită în întreg universul, fabrică într-o zi mai multe mituri decât odinioară un secol" iar turma burghezilor le acceptă și le răspândește).288 Radioul, cinematografia, iar ulterior televiziunea și mai ales Internetul, ca aspecte ale tehnologiei, modifică mediul și viața
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
căutătură sălbatică în ochi, mârâind amenințator, lupul era gata să se arunce și să sfâșie. O spaimă cumplită îl înfricoșă, și o subită teamă de moarte îl cuprinse; își închise ochii strâns așteptând... și, zvâcni. Totul se petrecu într-o clipită... o clipă, cât o bătaie de inimă grăbită. Un trosnet surd de os sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe albul imaculat. Era lup! L-a recunoscut, înainte de a apărea cu totul. Nu era Suru. Era un lup mare, puternic și în lungul spinării vărgat. La câțiva pași se oprește, cu botul întins înainte adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră pe pădurar, cu o privire... se răsucește pe loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita, să nu fie nevoit sa-l împuște. Pentru el fiecare sălbăticiune își avea rostul ei în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
hârtie căzute din greșeală din buzunarele sale, inscripționate cu notițe despre cărți de drept sau mersul trenurilor. Dar când mă duceam să mă spăl pe dinți, vederea unei astfel de bucățele de hârtie mă aprindea și ajungeam sus într-o clipită sau, măcar, cât de aproape de o clipită puteam, evitând scârțâitul scărilor pe drumul meu la etaj. Și nici nu era singura cale- de multe ori aveam grijă să ajung eu prima la baie și să-mi las propriile bilețele, anunțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
inscripționate cu notițe despre cărți de drept sau mersul trenurilor. Dar când mă duceam să mă spăl pe dinți, vederea unei astfel de bucățele de hârtie mă aprindea și ajungeam sus într-o clipită sau, măcar, cât de aproape de o clipită puteam, evitând scârțâitul scărilor pe drumul meu la etaj. Și nici nu era singura cale- de multe ori aveam grijă să ajung eu prima la baie și să-mi las propriile bilețele, anunțându-mi vizitele intempestive. Obiceiul a continuat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
chiar sute de fotografii. Știa că e o idee foarte proastă, că era o tâmpenie din punct de vedere intelectual și o otravă pentru sănătatea mintală, dar acum nu mai avea ce face. Primele șase cadre au trecut într-o clipită; abia la a șaptea Emmy s-a recules și a reglezat viteza. S-a mulțumit cu un ritm mai lent cât s-a uitat la încă o jumătate de duzină de fotografii, dar dorința ei de a studia, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]