2,055 matches
-
stilistic. Distincția teoretică dintre cele două "euri" (eul superficial, empiric și celălalt "eu", abisal, al artistului), devenită ulterior o dogmă a artei moderne (a cărei diferență specifică trebuie căutată în autonomia estetică, refuzul biografismului și al realismului mimetic), corespunde unui clivaj încă și mai radical stabilit între cele două funcții majore ale memoriei 16: funcția reproductiv-mimetică (amintirea), focalizată pe "conținuturi"/ "imagini", reactualizate mecanic, și funcția fantasmatic-vizionară (implicând și uitarea, și "efortul reamintirii"), ce stabilește raporturi noi și surprinzătoare între "amintirile" cu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
legea fundamentală stipula că "exercitarea puterilor publice și îndeplinirea sarcinilor ce revin Statului aparțin Land-urilor, cu excepția dispozițiilor sau autorizațiilor contrare prezentei legi fundamentale". În 1950, chiar CDU a primit o organizare de tip federal. În Belgia, tensiunile lingvistice și clivajul comunitar au dus la scindarea Partidului Catolic în 1937: Katholieke Vlaamsche Volkspartij și Partidul Catolic Social vor forma de acum înainte o federație, Blocul Catolic Belgian. Partidul Creștin Social a fost creat după eliberare, dar nu a rezistat noilor tensiuni
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ceea ce încă reprezenta o valoare bună, asigurîndu-i un loc de frunte în guverne. Confruntat cu problema lingvistică, el a știut să se adapteze: în 1945, cînd accentul se pusese pe caracterul unitar al Regatului și al partidului, PSC a recunoscut clivajul comunitar. În timp ce primul ministru, Gaston Eyskens, începea crearea a trei mari regiuni, partidul se reorganiza în februarie 1968. El s-a împărțit în două formațiuni, Christelijke Volkspartij (CVP) în Flandra, unde electoratul îi era favorabil, și Parti Social-Chrétien (PSC) în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
rămas în această situație pînă după moartea lui Caudillo și revenirea democrației. Totuși, ea a reprezentat în Spania un puternic curent de opoziție față de regim, dar a păstrat caracteristicile care aveau s-o slăbească în perioada post-franchistă: fragmentarea regională și clivajele personale. În Țara Bascilor, supraviețuia o rețea clandestină a Partidului Naționalist (PNV), care rămînea influent în rîndul populației, iar în Catalonia s-a format o opoziție de inspirație creștin-democrată chiar din 1945 datorită călugărilor de la mănăstirea Montserrat 15. Pe plan
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
s-a transformat în Partid Popular. Eforturile Uniunii Europene a Creștin-Democraților de a face ordine în labirintul democrației-creștine au fost zadarnice. UEDC nu putea acoperi lipsa unei adevărate tradiții creștin-democrate în Spania. Absența unei mișcări asociative și sindicale creștine puternice, clivajele datorate atitudinii față de dictatură care au alimentat rivalitățile personale, neîncrederea afișată față de o formațiune confesională, fac ca regruparea moderaților cu o componentă creștin-democrată să se impună. De fapt, tradiția creștin-democrată se găsește în Țara Bascilor și în Catalonia. În aceste
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Comunist și aliaților săi. Printre aceștia se afla și Partidul Țărănesc Polonez care provenea din fostul Partid Popular, satelit al Partidului Comunist, dar reînnoit de prezența cîtorva personalități apropiate Bisericii. Aceste scindări nu sînt doar oglinda ambițiilor personale. Ele oglindeau clivajele fundamentale din sînul catolicismului polonez, tras între tendința progresist-liberală reprezentată de Mazowiecki, de Jerzy Turowicz, (redactorul șef al revistei Tygodnik Powszechny), sau de provincialul iezuit Stanislaw Opiela și tendința național-populistă, care tindea să identifice Polonia cu catolicismul, pe care o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
provincialul iezuit Stanislaw Opiela și tendința național-populistă, care tindea să identifice Polonia cu catolicismul, pe care o regăsim la Uniunea Național Creștină, la Monseniorul Glemp (episcop primat al Poloniei) și într-un fel la Walesa. La acesta se adaugă un clivaj intelectual/popular, într-o țară care rămîne profund marcată de distrugerea, în mai multe etape, a elitelor culturale de către ocupația rusă, iar mai apoi în special de ocupanții naziști și de cei 45 de ani de dictatură proletară. De la contradicțiile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Vest, linia de fractură desparte foarte clar Nordul protestant, auster, muncitor, performant, solidar, chiar dacă aproape decreștinat, de Sudul catolic, desacralizat și el, deși într-o măsură ceva mai mică, care a înlocuit vechile indulgențe morale cu indulgențe fiscale. Parcă vechile clivaje și conflicte, specificul confesional diferit, ar fi pătruns adînc în inconștientul acestor popoare, defulînd în cotidian și validînd cu trăinicie tezele lui Max Weber. Uitați-vă la zona Euro : cele cu probleme sunt chiar țările catolice și ortodoxe, în timp ce țările
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Uniunea Europeană conține prea multe inegalități, pe care nu le va putea surmonta. În comparație cu celelalte mari centre de putere, UE are o competitivitate mai slabă, economic vorbind, o demografie îngrijorătoare, foarte mulți imigranți săraci, nu are armată, are în schimb numeroase clivaje interne, între nord și sud, între est și vest, nu are resurse, capitalurile au cam părăsit-o, ca și industriile și, mai ales Europa nu mai are un liant spiritual-religios, măcar simbolic, fără de care nici o civilizație nu a rezistat în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu frații celor pe care i-au ajutat în Bosnia, după ce atentatele acestora au făcut ravagii în mai multe capitale occidentale. Apoi, criza a lovit și ea fără milă și încă nu se vede o ieșire rezonabilă din toate acestea. Clivajul transatlantic a devenit o groapă, iar Uniunea Europeană scîrțîie din toate încheieturile, bolnavă de ceea ce am numit "sindromul iugoslav". Acum discuțile se poartă pe marginea preconizatului referendum englez, ce ar urma să aprobe ieșirea regatului din Uniune. Ar fi începutul destrămării
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
că ucrainenii vor continua să se lupte între ei, pentru că ceea ce caută ei nu au cum încă să găsească pe deplin: anume propria identitate. Mie nu mi se pare că să-i spunem clasa politică ucraineană reprezintă poporul. Este un clivaj foarte mare între interesele și viața de zi cu zi ale acestuia din urmă (47 de milioane răspîndiți pe vreo 600.000 de kilometri pătrați) și cele ale oligarhilor și politicienilor ce au putere, dar una dobîndită prin fraudă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
etc. Apoi Uniunea Europeană perpetuează și alte vulnerabilități majore. Continuă să nu aibă o conducere politică unitară, nici o politică externă cu adevărat comună. Nu are o forță militară proprie, mizînd aproape totul pe NATO în materie de secu ritate. Are importante clivaje interne, în special între Nord și Sud și o mare problemă cu regiunile indepen dentiste, care amenință întreg eșafodajul construit cu atîta migală vreme de decenii. Toate aceste vulnera bilități culminează cu lipsa unui liant spiritual, o devoluție spiritual-religioasă fără
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
devoluție spiritual-religioasă fără precedent, Europa fiind actualmente regiunea cea mai desacralizată din lume. Or, nu știu dacă alungarea Zeului din cetate poate fi înlocuită doar cu norme și standarde tehnice și juridice, nu cred. La toate acestea puteți adăuga un clivaj transatlantic tot mai accentuat, în condițiile în care America a devenit mai preocupată de Asia, în propriul său interes și ținînd seama de noile realități geopolitice și geoeconomice. Robert Kagan a publicat o nouă carte, Lumea făurită de America, din
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
În fața noastră se află o perioadă de armonizare a trăirilor interioare cu acțiunea exterioară, care ne va permite o nouă percepție a realității, la realizarea căreia știința și spiritualitatea vor merge mînă în mînă. 2.12. STRATEGIA DE INSTABILITATE CONSTRUCTIVĂ Clivajul dintre S.U.A. și Europa devine persistent și crescător. Europa a constituit prin-cipalul centru de interes al americanilor de la constituirea lor ca stat și pînă la intervenția din Iugoslavia, trecînd prin cele două războaie mondiale. Ei bine, astăzi, poate cu excepția Marii Britanii
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nu reprezintă decît 3% din P.I.B., adică mai puțin decît cele ale Germaniei, Japoniei (care are și un P.I.B. de 1,5 ori mai ridicat), Singapore, sau chiar ale unor țări mai puțin dezvoltate, cum sunt Argentina și Malaiezia. Importante clivaje stratifică țara: între mediul urban și cel rural, între regiunile de coastă și cele continentale, între cei înalt calificați și ceilalți. Guvernul a redus taxele plătite de țărani, mergînd pînă la eliminarea impozitului pe pro-ducția agricolă, a crescut venitul minim
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
va avea impact nu doar asu-pra economiei americane, ci și a celorlalte țări dezvoltate, dar mai ales asupra celor emergente, care cu greu ar putea concura tigrul asiatic în materie de importuri și investiții străine. Rezultatul ar putea fi un clivaj și mai mare între Nord și Sud. Chiar în agricultură, exporturile chinezești cresc, la porumb de pildă, deși e de hrănit peste un miliard trei sute de milioane de locuitori. Așadar, în pofida unor obstacole inerente, vechiul Imperiu de Mijloc revine. China
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
lume, iar bugetul său destinat apărării crește cu 10% pe an. Apoi, China rămîne totuși, în ciuda unor relative libertăți recent descoperite, o putere totalitară, deci amenințătoare. În plus, China are mari probleme cu drepturile omului, remarcîndu-se prin numeroa-se acțiuni represive, clivaje interne mari (circa 800 de milioane de săraci), un mediu natural grav alterat și un sistem de asigurări sociale incipient. De-a lungul mileniilor sale de civilizație, China a atras mereu exagerări de tot felul, dar și-a conservat pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o economie paralelă (a se citi "criminală") ce depășește, în valori absolute, pe cea legală, marcată de pro-funde inegalități sociale (40% din populație trăiește sub limita sărăciei, iar 20 milioane de copii muncesc ca sclavi), o țară divizată de pro-funde clivaje etnice-religioase (20% din popula-ție sunt musulmani șiiți), marcată de corupție, delincvență, violență, ca și de o profundă criză ideologică. După trei războaie pierdute cu India vecină, Kashmirul rămîne un subiect de care se leagă însăși identitatea națională a celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
dezvoltă la adolescenții din toate grupurile sociale, pasiunea jocurilor, a spectacolelor, a muzicii se răspândește în toate mediile. Inegalitățile economice se adâncesc, aspirațiile consumeriste se nivelează; practicile sociale sunt divergente, dar sistemul de referință este identic. Dacă orânduirea socială întreține clivajele, universul simbolic al normelor este omogen. Vechile particularisme de clasă și închiderea indivizilor în grupul social de origine sunt în declin. Eterogenitatea socială sare în ochi, dar, din punct de vedere cultural, nimic nu încurajează reproducerea ei, căci fiecare și-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
acțiunii de dragul acțiunii, nici pura dezangajare profesională, ci eterogenizarea crescândă a formelor de angajare față de muncă și instabilitatea implicării personale. Aparent, totul îi desparte pe stahanoviștii muncii de cei care privilegiază calitatea vieții relaționale din întreprindere sau satisfacțiile vieții private. Clivajul este de netăgăduit, dar aceasta nu înseamnă că-i absolut. Pentru că astăzi câștigătorii și alți ambițioși nu se mai mobilizează în numele unor năzuințe exterioare, motivația lor esențială fiind de a încerca senzații tari, de a trăi sub tensiune permanentă, de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fără restricții. Iar într-o scurtă recreație, un al doilea model a consacrat o utopie transgresivă și transpolitică 20. Odată cu faza III, ideologia fericirii cunoaște o nouă „actualizare”. Distincției dintre fericirea consumeristă și fericirea în dragoste i se adaugă acum clivajul care opune fericirea materialistă fericirii spirituale, fericirea-mișcare fericirii-echilibru. Martorii acestui model „psiho-spiritual” sunt avântul noilor forme de religiozitate, reafirmarea interesului pentru căile spirituale și pentru tradițiile mistice, succesul vechilor școli de înțelepciune. Înfloresc lucrările și stagiile, institutele și atelierele care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
descrisă ca fiind aceea a generalizării normelor hedoniste, a fuziunii valorilor meritocratice cu valorile contraculturii, ale burghezului și ale rebelului 40. Totuși, această tendință de „reconciliere a contrariilor” este, parțial, un proces înșelător, fiind contemporană cu o restructurare a noilor clivaje, a stărilor de spirit, a idealurilor existențiale neasemănătoare. Pentru prima oară, „clasa divertismentului” nu mai ocupă vârful piramidei sociale: de-acum înainte, cu cât ești mai sus în ierarhie, cu atât muncești mai mult și cu atât mai puțin constituie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
devine din ce în ce mai mare între, pe de o parte, o poziție descriptivă ce conduce spre recomandări pragmatice și, de cealaltă parte, o încercare de înțelegere a unei abordări psihodinamice integrată în cadrul unei îngrijiri psihoterapeutice. Ne vom îndrepta oare spre un regretabil clivaj în care mâna dreaptă a psihiatrului va ignora ceea ce face mâna dreaptă a psihoterapeutului? În ceea ce ne privește, refuzăm această alternativă și dorim să păstrăm un echilibru, e drept instabil și periculos, între aceste două poziții. Astfel se explică planul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
această teamă provoacă o angoasă și o reacție depresivă care constituie cel de al doilea termen al triadei borderline. Adolescentul reacționează adesea la angoasă, și la depresia provocată de aceasta, folosind mecanisme de apărare specifice subiecților borderline: trecere la act, clivaj, mecanisme de negare etc. Acesta este cel de al treilea termen al triadei care antrenează adesea adolescentul într-o „poziție depresivă” (cf. paragraful următor). Această depresie se observă mai frecvent la adolescenții care au un trecut marcat de lipsuri sau
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
infantilă decât în jurul unei pierderi anume: adolescentul trebuie să înfrunte mai întâi o „pierdere internă”. Atunci când această suferință nu este tolerabilă, ea riscă să activeze unele mecanisme patologice de apărare printre care, în primul rând, mai ales în adolescență, întâlnim clivajul, proiecția și trecerea la act, mecanisme pe care le vedem foarte bine acționând în cazul tentativei de suicid. Această tendință spre trecerea la act pune în evidență cealaltă axă psihopatologică proprie tentativei de suicid: dimensiunea impulsivă. Aceasta din urmă demonstrează
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]