3,186 matches
-
Acasa > Poezie > Cantec > POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În palatul de cleștar O regină cosea iar La fereastra- ntredeschisă De o nea firavă-atinsă. Cosea albă o maramă Gândul nu-l lua în seamă. Neatentă se-nțepa Sânge-n boabe picura; Pe zăpada albă, moale Se scurgeau trei rotocoale Și regina se gândea La un vis
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
Acasa > Poezie > Cantec > POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În palatul de cleștar O regină cosea iar La fereastra- ntredeschisă De o nea firavă-atinsă. Cosea albă o maramă Gândul nu-l lua în seamă. Neatentă se-nțepa Sânge-n boabe picura; Pe zăpada albă, moale Se scurgeau trei rotocoale Și regina se gândea La un vis ce și-l dorea: Să-i alunece-n făptură
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
motive geometrice de la bondiță poate fi preluat în gulerul cămășilor care se încheie cu acesta. Peste cămașă, bărbații se încingeau cu chimire ori curele din piele tăbăcită, ornamentate prin presare, care se închideau cu mai multe catarame. Curelele puteau fi cusute cu mărgele ori cu mătase de către femei specializate, astfel că bărbații puteau să se încingă, în zile de sărbători, fiind mândri de curelele lor. Se foloseau ițarii largi, ca pantaloni, cu partea de jos răsfrântă ca o manșetă, confecționați din
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
zona cu circulația interzisă temporar mijloacelor auto. Nu ne-a surprins această situație. Ambele trotuare și carosabilul, pe măsură ce avansam, părea tot mai pline de oameni. Repet, mulți, foarte mulți, erau îmbrăcați în costume populare deosebit de frumoase, curate, bogate în ornamente cusute cu migală și cu deosebit simț artistic. În acea mulțime am observat un grup de câteva persoane, pe același trotuar, mergând către noi și la fel ca noi, purtându-și privirile curioase pe toate direcțiile și obiectivele din itinerariul parcurs
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
iar al doilea, o pensetă vârâtă în nari și încerca să ridice nasul apăsând peste primul instrument ca pe o pârghie, pentru poziționarea nasului la loc. După vreo oră jumătate de chin au reușit să mă refacă și să mă coasă. Fiecare nară era umplută cu câte un metru de pansament îmbibat în novocaină. M-au pansat și m-au trimis la salonul de unde abia plecasem. Vestea în șantierul naval s-a dus foarte repede. Așa a auzit și fratele meu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
și arșițe câmpurile din toată vatra satului nostru. Mâinile lui puternice sunt aspre încă. Dar ce muncește aici, oare? Tot nu se odihnește? Că pe-acasă despoia porumb, împletea coșuri de nuiele, prepara mezeluri, ca nimeni altul, de Ignat și cosea cojoace cu blăniță, pentru cucoane, ori cu nasturi de os, pentru domni. M-am uitat în ochii lui mari, de culoarea mării. Mă vedeam pe mine! Doar eu eram în ochii lui înlăcrimați. “Claudia!”, “Caudia, nu mă speria!” Mă simțeam
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
cântare de valuri din tine să muște arcușuri căscând să-ți soarbă veninul blestemat prin pocaluri săgeți de mărgeanuri să te muște dansând. Te slobod uitare în hrisoave de ceață cerneala să-ți curgă bâjbâind oarbă cerul luceferi să-ți coasă pe sub aripi verdeață prin Raiul de umbre să-ți adie doar gerul. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: TE SLOBOD UITARE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
a plânge, Este-o vreme să împrăștii, Este-o vreme spre a strânge. Este-o vreme-a despărțirii, Alta spre îmbrățișare, Este-o vreme spre a pierde Și alta de căutare. Este-o vreme de a rupe, Alta de-a coase ruptură, Este-o vreme de a tace, Alta de-a deschide gura. Este-o vreme a iubirii, Alt’a urii dintre noi, Este-o vreme când e pace Si-alta când este război. Ce folose găsește omul Din ce este
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.III – VREMEA TUTUROR LUCRURILOR – DEOSEBIREA OMULUI DE ANIMAL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383591_a_384920]
-
peste tot în jur. Femeia noastră se duse din nou la preot și îi spuse, veselă, că a făcut ceea ce sfinția sa îi ceruse. Dar preotul adăugă: -Femeie, acuma mergi de culege toate penele și pune-le înapoi, în pernă, apoi coase perna la loc. Biata femeie rămase stupefiată și îi răspunse preotului că așa ceva e imposibil. Atunci preotul replică: -Vezi, așa stau lucrurile și cu bârfa: cuvintele de ocară, odată împrăștiate, nu mai pot fi niciodată adunate la loc și încuiate
BÂRFITOAREA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383590_a_384919]
-
-i pădure, asprită de geruri, De chiciuri și nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi, Cu vremea ce trece, e tot mai frumoasă. Primit-a ca rosturi rotirea de vulturi Și dese pâraie versanții să-i coasă. Născută din el ca o lacrimă mare, Țâșnirea de ape spre vale pornește, Întâi nevăzută, apoi o cărare, Prin pietrele aspre atent șerpuiește. Mai murmură-n cale zglobie și-adună Grăunțe de rouă și picuri de ploaie, Sau stropii cei
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
de stat, apoi l-a sărutat pe amândoi obrajii, lăsându-l din mână pentru a fi sărutat și de Mihaela. -Ce faci omule? -Mihai se uita la Gilă și nu-l mai recunoștea , crescuse mult, era îmbrăcat elegant cu haine cusute la croitorie de lux, se vedea linia perfectă a costumului de tweed,cămașa din mătase, papion subțire de culoare roșie având nodul clasic al secolului al XIX-lea, tânărul solemn și plin de importanță îl privea pe avocat cu dragoste
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
și să devină conștienți că « viață » este cel mai important cuvânt. M-am inspirat pentru scrierea acestei lucrări din viața familiei mele, în special de la străbunica mea. La ea am văzut cum torcea lână, cânepă, cum țesea, cum tricota, cum cosea. De la trei ani a început să mă învețe să fac cipici cu un cârlig cu cioc. De la ea am aflat că în vechime cânepa era considerată o plantă tehnică și, cu tristețe, mai târziu am văzut la televizor că în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92388_a_93680]
-
Tot în Joia Mare, în Maramureș nu se dă prescura acasă, ci se oprește de la toată lumea, căci din ea se pregătesc pastile. Seară, lumea se duce la priveghi, la denie, toți în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru. Vopsitul ouălor în roșu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbătă Mare să se coaca pasca și cozonacul ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfințite. Patru lucruri sunt prăznuite
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
Mehdi Aminian, un muzician iranian, cunoscut de publicul din România datorită concertelor și colaborărilor pe care le derulează de mai bine de un an în țara noastră. Cei mai mulți meșteri prezenți la festival sunt din Săpânța. Femeile din sat țes pânză, cos cămăși, fac cergi și țoluri. Lemnul este cioplit cu migală și pricepere, iar copiii deprind devreme acest meșteșug. La festival se învață și cum se cos costumele populare, cum se pictează icoane pe sticlă, cum se gătește după datina străbună
Festivalul „Stan Ioan Pătraș” de la Săpânța [Corola-blog/BlogPost/93028_a_94320]
-
noastră. Cei mai mulți meșteri prezenți la festival sunt din Săpânța. Femeile din sat țes pânză, cos cămăși, fac cergi și țoluri. Lemnul este cioplit cu migală și pricepere, iar copiii deprind devreme acest meșteșug. La festival se învață și cum se cos costumele populare, cum se pictează icoane pe sticlă, cum se gătește după datina străbună. Cam tot ce ai învățat sau ai fi vrut să înveți de la bunici. Atelierul de olărit este găzduit de un meșter din Săcel, unul dintre ultimii
Festivalul „Stan Ioan Pătraș” de la Săpânța [Corola-blog/BlogPost/93028_a_94320]
-
mă, ce face mă-ta toată ziua? Biata fetiță, luată prin surprindere, a început să se bâlbâie: - Mama face...ce face...face... - Habar n-ai! Stai jos! Dacă vă jucați toată ziua, nu știți că ea vă face mâncare, vă coase, vă cârpește, vă spală...Acu, dacă tații sunt plecați la război, tot ele au grijă de vite, de orătănii, pleacă la arat, la semănat, mulg vacile, e-he-hei, câte lucruri face mă-ta și tu habar nu ai! Vii aici să
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
ta și tu habar nu ai! Vii aici să înveți cât face unu și cu unu. Și nici atâta nu știi. Știți, mă, să măturați? Să ștergeți praful, să spălați geamurile, să îndrugați lâna, bumbacul, să împletiți, să cârpiți, să coaseți? Știți?... habar nu aveți!...Mormăiți pe abecedarul ăla: „Ana are ac”, “În nuc e un cuc” și alte aiureli. Vai de capul vostru! Las că am eu grijă să vă pregătesc pentru viață! Să știți să faceți treabă, mă! Că
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
una Ca să răsară-n vise de noapte precum luna. Și ceasul vieții bate și trece prin pădure Cu aripi lungi de fluturi durerea s-o îndure, Cutremurat se-arată în zile furtunoase Sub un covor de umbre ce dragostea ne coase. Iar somnul se coboară pe pătura de frunze Ținând perina clipei prin visele confuze Și toamna e în casă pictată-ntr-un tablou Pe când noi scriem viața golind înc-un stilou. Dar șoapta azvârlită în cerul nostru mut Se lasă părăsită
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți cu nisip, cu mortar, bârne, cărămidă; spre pâlcurile de îngerele care coseau la gherghef sau mânuiau pașnicul război sau pliveau ceapa sau pur și simplu stăteau într-o minunată pauză; spre corurile de arhangheli care făceau vocalize; spre sfinții mai tineri care învățau să zboare sărind dintr-un turn. O, dar câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prea luminoasă, nici prea sărăcăcioasă unde îi condusese cardinalul Damiani pe bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț. Lângă peretele opus geamului înalt, îngust, erau puse cap la cap două paturi solide, cu baldachin pe ale cărui mătăsoase perdele albastre erau cusute cu fir alb argintiu siluete de îngerași cu trâmbițe șezând șăgalnic pe norișori pufoși. Două fotolii renaissance, o masă gotică și-un sfeșnic brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un scaun cu spătar legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de superiorii, de bărbații, de copiii și nepoții noștri, față de stomacul nostru, atîtea solicitări de o violență agresivă, telefonul sau soneria de la ușă, sau, glasul bărbatului din camera de alături „noi nu mîncăm nimic azi?“ sau nasturele rupt care trebuie cusut sau corespondența ce nu suportă amînare tocmai cînd În creierul meu Începe libidoul ca o transfuzie dintr-o vîrstă tînără și fremătătoare și vreau să mă ascund să-mi savurez În tihnă orgasmul cerebral, să scriu - te revolți, Îți deplîngi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
n-au ce căuta menajamentele, pe cine bați iubești, ca-n familie. Bine, bine, te las, nu mă mai conduce și salutări Wandei. Să nu uiți să ne anunți cînd pleci. Avem o după-amiază obișnuită. Locuim În cartierul după-amiezelor calme. Cos nasturii la fața de pernă. Nino Îmi citește fragmente despre acțiunile temerare ale spionilor din cel de-al doilea război mondial. Pseudonimul unuia dintre aceștia - numele adevărat i-a rămas necunoscut pînă În ziua de azi - mi-a atras imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șoferului să oprească, iar noi am coborât în fața clădirii cu cele două turnuri care încadrau măcelăria și atelierul de croitorie. — Aici este centrul - a spus ea - iar asta e cea mai vestită croitorie. Poate că ție nu au să-ți coase niciodată ceva aici, dar o să-ți dăm noi alte haine. Croitorul e foarte bătrân. Iar alături e biserica. Dar privește pe partea cealaltă. Acolo sunt tot magazine. De la război încoace, orașele noastre au cele mai dezvoltate centre. Și cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care probabil nu e potrivită situației. — Porcule! a urlat unul din ei. Ne întoarcem după-amiază. Când am coborât, bătrânul era deja la mașina de cusut. Adél l-a implorat să nu facă una ca asta, cu nici un preț. Mai bine coase ea. O să picteze și stema, dacă trebuie, o să-l picteze și pe bunul Dumnezeu, numai el să nu facă una ca asta, pentru că o să pierim cu toții. — Altceva nu am, fata mea. Iar stofa englezească neagră nu le-o dau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
trebuit mai întâi topită. Iar pe deasupra, monumentul eroilor funcționa aproape perfect. Numai că nu putea fi nici cârmit, nici oprit, așa că, odată coborât de pe soclu, nu a ocolit nici viii, nici morții, nici măcelăria rivală de peste drum. Între timp, Benjamin cosea. Apoi a sosit preotul, împreună cu paracliserul, pe care eu nu-l cunoscusem până atunci, și un bărbat cu sufletul rănit și o mitralieră, pe care nu-l cunoștea nimeni. Ne-a făcut o propunere surprinzătoare. Cum că, pentru o sumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]