640 matches
-
ți-aș puta oferi o viață comodă și Îndestulată... De ce altceva avem nevoie dacă sîntem amîndoi liberi? - Tocmai de asta... De libertate... Germán de Arriaga nu Înțelese la Început, crezu că nu era decît un clișeu sau o doză de cochetărie feminină din pricină că nu dorea să se dea bătută de la prima Încercare a lui, și lăsă să treacă o vreme, fiind sigur de sentimentele amîndurora. Mare Îi fu mirarea prin urmare cînd, Întorcîndu-se dintr-o scurtă călătorie de afaceri, Carmen Ibarra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se așeză și ea, greoaie, cu mâinile în poală. Își pierduse vioiciunea obișnuită, iar privirea îi devenise sumbră. Nu mai semăna cu Florence de ieri sau de alaltăieri, amuzantă, cu replică acidulată, plină de viață și de vervă, de-o cochetărie subtilă cum puține femei știu să o aibă după ce au împlinit 50 de ani. Acum, în fața maiorului se afla o bătrână posacă, în ochii căreia ceva murise pentru totdeauna. Urmărea discuția cu intermitențe, fără să-și ascundă plictiseala. Șerbănică vorbea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cacao. După aceea, voi telefona domnului Van der Hoph. Insomnia nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural, se pieptănase de la sine în bucle neglijente, împrumutîndu-i un aer de cochetărie firească. Capotul de lână, ieftin, cădea elegant pe silueta grațioasă. Valerica Scurtu o examină rece, cu colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își împinse buza de jos și ridică din umeri. ― Cine știe! Poate că au reținut-o la birou. ― Bineînțeles, interveni Melania Lupu. Purta o tocă mică neagră care, așezată cumva pieziș pe buclele albe, îi dădea un aer de neașteptată cochetărie. Gerul îi înflorise obrajii. Biata fată! Ținea extrem de mult să vină, deși nu se simțea deloc bine. Mi-e teamă chiar să nu se fi îmbolnăvit. Întinse mâna maiorului, apoi lui Azimioară. Vă mulțumesc că sînteți alături de noi. Mai ales
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
genetic al fabulosului subconștient. În iubire, înțelepciunea are iz de calcul. În iubire și în artă se află bibliografia marilor noastre speranțe. A existat întotdeauna și o iubire cu mercurial. Marile iubiri sunt condamnate la unicitate. Îndrăgostiții - acești sublimi autodidacți. Cochetăria e pentru nuntă, șiretenia pentru divorț. Există și o iubire a senectuții. Dar așa, cu batista pe țambal. O oră de plictiseală ar putea fi înlocuită cu 60 de minute de iubire. Pe Don Juan îl pune pe fugă timpul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
observă cu dezgust dinții ei inegali, care nu mai erau albi. Indiferent ce altceva o să trebuiască să fac, se gândi el, n-o voi săruta. Dar era evident că ea aștepta o Îmbrățișare. Modestia i se transformase Într-o oribilă cochetărie de femeie coaptă, căreia era obligat să-i răspundă. Începu să-i vorbească În limbaj infantil, așezându-se pe marginea patului ei În așa fel Încât să fie despărțiți de lățimea acestuia. — Și ce are aici frumoasa Anna? Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un apartament În oraș. Tăcerea ei păru să accentueze lipsa de realism a promisiunilor lui. Nu mă crezi? — Oh! spuse ea cu intonația unei Încrederi absolute. E prea frumos ca să fie adevărat. El se simți mișcat de absența completă a cochetăriei la fată și Își aminti iarăși, cu Înnoită putere, că fusese primul ei iubit. — Ascultă, spuse el, o să vii și mâine? Ea protestă, cuprinsă de o spaimă concretă: că el s-ar putea plictisi de ea Înainte să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la mănăstire cât de curând. ― Ci sî-i spun părintelui, conașule? ― Că abia aștept să-l văd și să stăm la taifas pe îndelete. Sevastița și-a pus în traistă cele pregătite de mine, a așezat basmaua pe cap cu oarecare cochetărie, și-a luat bățul și a pus mâna pe clanța ușii. ― Mulțămesc și bogdaprosti pentru tăti celi șî rămâi sănătos, conașule, cî eu m-oi duci... ― Mergi sănătoasă, Sevastițo, că mâine-poimâine oi veni și eu. Cu pasul ei grăbit, a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
comandant În armata lui Leonida... Stai, nu te Întoarce acum. Rămîi așa să nu mă vadă. E Xantipa. Cum mă zărește, mă și trimite În cameră, nu cumva să fiu răpit... Știi, spartanele erau cu totul lipsite de feminitate și cochetărie, explicabil pentru că noi bărbații eram tot timpul acaparați de războaie Simțea că pierde din nou terenul cîștigat, dar aventura pe care i-o propunea era prea atrăgătoare ca să-l Întrerupă. ...Ares devenise pentru noi un idol mult mai fascinant decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
guler prost călcat. Deschiderea ușii trebuia neapărat să ne găsească ferchezuiți, faptul că În timpul excursiei de o oră de-a lungul coridorului nu puteam fi văzuți decât de către aceiași colegi de celulă nu a putut Îndigui acest ciudat val de cochetărie, care nu a rămas rodul unei simple furtuni, ci a deprins caracteristicile unei maree, permanentizându-se Întâi ca obicei, apoi ca reflex, și sfârșind prin a se instaura ca obligație. Din motive obscure, simțeam nevoia de-a fi mereu aranjați
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
caz cu cel de deasupra lui, în care se tot oglindea zilnic. Nu se gândea, de o jumătate de veac, de pe la vârsta de 10 ani, decât la pictura lui. Vehemența cu care lăuda și admira execuțiile pare mai curând o cochetărie sau are pecetea de cruzime a veacului său ? Răzbunarea nefericirii, poate, spaimă de moarte, dorința de-a trăi sau a supraviețui ? Ar fi confortabil să-l imaginăm pe bătrânul pictor neîncrezător sau, mai bine, nepăsător față de posteritate, mulțumit cu bucuria
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
obișnuită de salut - și ele răspundeau la fel. Dar dacă le vorbea mai calm sau dacă le adresa o privire și un zîmbet mai blînd, se Întîmpla să-i răspundă printr-o Încercare caraghioasă și Înduioșătoare de a-și dovedi cochetăria, Îmblînzindu-și vocea Într-o șoaptă răgușită și hîrÎită, apropiindu-se tandru de el, apropiindu-și obrazul mînjit și boit de ai lui, ademenindu-l printr-un jalnic simulacru de chemare, cam În felul acesta. — Ce mai faci, puiule? Pari cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de persoane cu figuri de afaceriști serveau masa risipite prin separeuri. Ne-a ieșit în întâmpinare un chelner zâmbitor - credea, probabil, că suntem niște milionari excentrici: cu ce vă pot fi de folos? Vă pot servi cu ceva? Aranjându-și cu cochetărie baticul verde cu floricele galbene, Sabina l-a pus în temă: Buona sera! Am trecut doar ca să-i cunoașteți și pe mama mea, doamna Maria Firidă, și pe logodnicul meu, Leo Tupilat. Știți că sunt urmărită peste tot de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
masă cu zgomotul unei monede scăpate într-un pahar. O iau repede cu mâna și trag de ea cu colții. Are duritatea și gustul unei geci de motociclist. Se întoarce. E bună? Delicioasă. Ronțăie câteva măsline și îmi cere cu cochetărie o bucățică de friptură. Cu multă stăpânire de sine, reușesc să decupez un fragment. Îl introduce în gură zâmbind. Molfăie puțin, se schimbă la față: vai de mine, nu trebuia să programez cuptorul la jumătate de oră! A fost prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și ce fâșii de pământ arabil primea fiecare dintre virtualii soți, ca să poată întemeia o gospodărie. Dacă părinții cădeau de acord, se bătea palma și se organiza nunta. Dacă nu, dragostea trebuia să sucombe. Femeile se urâțeau repede, renunțând la cochetăriile din tinerețe, și ajungeau să pară trecute înainte de a fi bătrâne, iar bărbații se împărțeau, la sfârșitul fiecărei săptămâni de muncă, între două biserici și patru cârciumi. Plecarea mea din Lisa a fost, poate, o șansă. Dar, probabil, fără a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
La un moment își pune personajul, „un domn avînd în cont vreo 1112 luștri”, să facă „serioase eforturi” pentru a înțelege dinamica secretă a sufletului feminin. Teodora îl surprinde într-o zi cu un protest ce nu seamănă deloc a cochetărie: „Dar nici eu nu mai sunt tânără! Am copii! 16 Am o experiență ce nu îmi permite să mă joc cu sentimentele, ori «să iau în deșertă acest dar cu care ne-a înzestrat Dumnezeu: dragostea. Doresc să mă iei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un semn că mă Înșală; simt că vreau să mă Înșele și să-mi confirme astfel postulatul prim de la care am pornit această aventură: nici o femeie nu este credincioasă, căci toate, mai devreme sau mai târziu, cad pradă instinctului sau cochetăriei; de aceea, nu merită să consumi prea multă energie pentru acest sentiment. Nu există decât o soluție radicală: cinismul. Numai astfel te vor iubi toate, se vor da În vânt după tine cu limba scoasă, vor vrea să te atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreme, interesul meu vizual a părăsit-o pe Candida. Capricioasa Victoria se comporta cu mine ca o adevărată femeie; știa să se arate geloasă și rea, să mă chinuiască Îngrozitor, dacă nu corespundeam Întocmai micilor ei toane de răsfăț și cochetărie. La ora de atelier, venea la mine să-i fac piesa la strung și, pe motiv că obosește stând În picioare (lucram la două menghine vecine), se rezema cu spatele de corpul meu. Acest gest provocator mă tulbura teribil, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fetișcane alergând prin ninsoare; am reținut acea conștientizare lucidă a ei, exprimată prin toate gesturile, că ea știe că există și că e frumoasă chiar atunci, sub acei fulgi albi ce se topesc moale pe genele ei; scoate limba cu cochetărie și gustă din albul zăpezii. O simțeam Întreagă În acel sentiment de plenitudine și trăiam și eu parcă mai intens, măsurând adică propria-mi trăire printr-o imagine Împrumutată din ficțiune. De aceea, iarna, când priveam prin geam cum Leul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
săltăreți și o figură jovială, parcă pornită mereu numai spre bucurii. Se uită la tovarășii de compartiment, văzu că nu i-a convins și continuă să gâfâie mai tare. Atunci Simion Modreanu, director în Ministerul de Interne, îmbrăcat cu multă cochetărie, tuși ușor, să-și dreagă glasul, și rosti sentențios: ― Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost, și leneș, și rău cum îl categorisești dumneata! Arendașul fu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ștrengari, ar fi părut frați și cu ea, dacă mândria și dragostea de mamă n-ar fi strălucit atât de fierbinte în privirile ei. ― Mulțumesc de compliment, dacă ai făcut aluzie la noi, interveni sora Doamnei Predeleanu, cu o cochetărie familiară, dar nu primim, fiindcă... ― Atunci, îl retrag în ce te privește pe dumneata și-l ofer numai Teclei, căci ea cu siguranță nu-l va refuza! întrerupse Grigore. ― Așa e, eu primesc orice, chiar și complimente! zise doamna Predeleanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i pasă de toanele domnului Cosma. El e militar și-și face datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește cu o cochetărie rurală, cu cămașa murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu, încăput funcționar comunal prin protecția bucătăresei lui Iuga, căreia îi era nepot de frate. Acuma se trudea să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și chiar datoria să trăiască, să se bucure de omagiile lumii, nu să vegeteze în umbră, cum ar fi vrut-o el dintr-un egoism meschin. Rezistența ei firească el a socotit-o lipsă de atașament veritabil. I-a imputat cochetăria ca o crimă, în loc să o vadă drept ceea ce este: dorința firească de a străluci. El n-a înțeles că, prin persistența ei de a-i oferi mereu ceva nou, de a fi veșnic alta, ea căuta și izbutea să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi totdeauna, indiferent de legăturile de familie. Firește, Nadina e o femeie cam dificilă. Oricât obișnuiește dânsul să fie de rezervat față de afacerile intime chiar ale rudelor, ei i-a spus de mai multe ori, ca unei surori, că exagerează cochetăria și abuzează de toleranța amabilă a bărbatului ei... În sfârșit, se însărcină să se intereseze, din partea lui Grigore, la Nadina, dacă a început demersurile divorțului și-n ce stadiu se găsesc, înțelegînd perfect că Grigore, din moment ce a plecat din casă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a auzit că vrea să se însoare cu Nadina, firește delicat, fiindcă în cazuri d-astea orice povață negativă e rău venită. De fată s-a cunoscut ce femeie are să fie. Nu zice nimeni, unei fete îi șade bine vioiciunea, cochetăria, flirtul ― totuși, cu oarecare măsură. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata de admiratori după ea. Măcar după ce s-a măritat să se fi potolit. Profitând de iubirea oarbă a bărbatului, nu s-a sfiit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]