1,286 matches
-
agitau În aer; puiul golaș și auriu Își căscă din ce În ce mai nerăbdător ciocul său arămiu spre ele, Își pregăti gușa uriașă ca să Înghită Întreg conținutul revărsat de acea uriașă pasăre-tată; paiele și ierburile și penele din cuib se umeziseră din nou, cochiliile de melci se târau și ele prin iarbă, deodată Însă Mașa se trezi din beție auzind glasul vizitatorului ce-și ridicase capul căzut pe masă și o măsura acum cu niște ochi tulburi, plini de dorință. „Acum am Înțeles de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ci-n viața mea ca-n alte dăți Învingător și plin de caldul tău avânt Violoncel gemând durerea pe pământ. Creste ascuțite de valuri Creste ascuțite de valuri Cu spumă ursuză se sparg Mii de scoici negre la maluri Și cochilii aduse din larg Sunt aruncate spre moarte Doamne, câtă nedreptate! Devin fire de nisip Grosier, apoi mai fin Este crudul lor destin. Cerul s-a învinețit Marea, fiară încolțită Dușmănoasă, urâțită Pescăruși țipă strident Zeul Mării încruntat Ține strâns acel
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se întâmple mai departe. — Atinge-i picioarele, țipă în cele din urmă cineva, într-un moment de inspirație. — Da, atinge-i picioarele, se tânguiră și ceilalți pelerini, iar ea, întinzând un singur deget timid, ca un melc care iese din cochilia sa, împunse delicat un deget de-al lui Sampath. Sampath sări în sus de groază. La fel de speriată, fata scoase un geamăt slab. Pierzându-și echilibrul și papucii aurii, se rostogoli inestetic spre pământ, însoțită de tipețele mai puternice ale pelerinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
între două lucruri. Deci, cum te poți aștepta ca unul ca mine să se implice în problemele de zi cu zi? N-am nici o idee despre așa ceva. Spune-mi, te rog. Banii nu-mi spun. Trăiesc fără nici o noimă în cochilia mea până - până când? Cum devine chestia asta cu experiența care se va termina până la urmă? Ridică-te, ieși, fă-o - acum, acum. Acum! Mă las purtat de valurile vieții, șovăind, bâjbâi, orbecăi... și, iată-mă, în cele din urmă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acolo. Oricât de târziu ar fi fost, preferam să mă retrag în bârlogul meu. Oriunde m-aș fi aflat, într-un târziu porneam spre casă. Era ca și cum aș fi ieșit dintr-odată din joc și m-aș fi retras în cochilia mea. Porneam în noapte, orbecăind spre casă, singur în orașul adormit, pe străzi tăcute, în liniștea deplină a somnului tuturor. Mă simțeam, în astfel de nopți, un fel de suflet al somnului celorlalți. Ca și cum un duh, beat mort de cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ieșeau melci. Oliver Își vâra capul sub pătură, dar melcii nu-l lăsau În pace. Întinzându-și balele ca pe niște fire de păianjen, coborau de pe fața femeii imaginare, ce-și desfășura părul peste el, lunecând pe pat. Ieșind din cochilie, melcii se strecurau sub pătură și i se urcau pe trup. Îi foșgăiau târându-se pe piele și sub piele. Erau foarte greu de stăpânit. Senzația pe care o resimțea masterandul era extrem de neplăcută. Balele gelatinoase i se lipeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dacă ar fi avut răbdare, lucrurile ar fi putut lua, desigur, o altă Întorsătură. Acum Oliver se uita la propriile sale mâini și le vedea mustind de bale. Cu ce se deosebeau palmele sale de un melc proaspăt ieșit din cochilie? Faptul că erau prevăzute cu degete și nu cu cornițe terminate la capăt c-o ventuză nu-l făcea mai puțin culpabil În ochii săi și-n ochii lumii. Palmele sale erau extrem de scârbavnice. Noaptea, fără voia lui Oliver, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În cealaltă nu reușim să scăpăm cu totul de ispită. Instinctele de procreare ne deposedează de toată energia, transformându-ne În melci... Ce diferență poate exista la nivel instinctual”, Își continuă gândul Oliver, „Între Olivia, femeia-salcie, cu fața acoperită de cochilii, și femeia Bernic, a cărei carcasă goală aduce cu o scoică și al cărei trup gelatinos te absoarbe ca un uter În neantul lui... Amândouă sunt o apă și-un pământ...” Și ca să alunge „stafia” ce Înainta urcând pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nasturele părea a fi unul obișnuit... Strălucirea lui metalică era Însă Înșelătoare. Ținându-l acuma Între degete, stomatologul Paul era cuprins de un sentiment de scârbă. Era ca și cum ar fi pus mâna pe un melc sau o scoică scursă din cochilie. Nasturele se alungi, alunecându-i ușor În palmă. Totuși, strălucirea lui metalică nu se atenuă, ci dimpotrivă, parcă spori și mai tare. Iată că obsesiile lui Oliver Își găseau justificarea În realitate. Acum Noimann Îl Înțelegea. Nu era prea plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doi e măruntă. Meschină, egoistă. Abia dăruirea altuia Îi conferă măreția. Nu e nici un fel de sacrilegiu ceea ce vă spun. Ideile mele sunt la fel de sănătoase ca oricare altele. Egoismul Însă trebuie spart de undeva. Binomul acesta bărbat-femeie e ca o cochilie În care nu se află scoica, ci un crab cu clești imenși ce se hrănește din propria sa carne. Teologii și filozofii nu contenesc să vorbească despre familie. Familia Însă e putredă pe dinăuntru. Bărbatul e un clește, femeia alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În beregată, o Îndepărtă de pe trupul lui, aruncând-o printre jerbele veștede de flori risipite pe mormintele din jur. Triumful și-l serbă printr-un chiuit, urmat de o bătută scurtă, articulată din călcâie, strivind sub rădăcinile sale zeci de cochilii de melci ce se târau prin iarba dintre cripte. Dacă femeia-șarpe voia cu tot dinadinsul să se Încolăcească pe grumazul cuiva, n-avea decât să se strecoare În cavou. Inginerul Satanovski, poate chiar și Noimann, erau dispuși să Încerce diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe care stătuse el cândva se afla acum femeia-salcie, Olivia. Aceeași lună nefirească Îi lumina trupul slab, acoperit de un lințoliu, ca un reflector. De pe fața sa, ca dintr-o scorbură, se revărsau În valuri-valuri cohorte de melci, purtând În loc de cochilii zaruri În spinare, răspândindu-se În toate părțile. Piciorul alerga În fața lui Noimann, oprindu-se din loc În loc, chipurile pentru a-și trage răsuflarea. De fapt, arătarea Își bătea joc de medic, lăsându-l să creadă că e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acei oameni urâți, banali, cu care nu avea nici o afinitate, ea, care-și rupsese toate aderențele? De ce pierduse azi atîa timp, în loc să rămână în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirei, ca o perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă! Cu toate astea, era acolo, fie burghez, fie intelectual, un mediu destul de ridicat, dar chimia lui era azi descompusă de un singur element, de acel Lică. Acel trubadur de mahala, care, în mijlocul unui birou de intelectual
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lasă asupra lui Pran, învelindu-l într-o pătură iritantă, cenușie. Pagină separată Pe măsură asha își pierde efectul, în sufletul lui Pran se strecoară un sentiment de dezgust. Uluit și rănit zace pe pat, încercând să învăluie într-o cochilie tot ce i s-a întâmplat. După o vreme, o pereche de hijra apare ca din ceață și-l duce înapoi la zenana, unde fotograful, al cărui ackhan de brocart are o gaură neagră pe piept, discută în contradictoriu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ore, în linie dreaptă. Nimeni n-a mai auzit nimic după aceea vreo săptămână, iar el a rămas așa. De atunci spune că aude totul ca un fluierat, își termină el explicația, adoptând o expresie specială, importantă, ca sunetul unei cochilii în creștere. Gittens îl privește stânjenit. — E din cauza romului. — Așa e, îl înnebunește. Așadar, ai fost cu el în Franța? — Am fost CSM-ul lui. — Și mai sunteți încă împreună. — Ei bine, zice Marchant, făcând o pauză mai lungă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și norocul este relativ), Homer se afla încă în nesimțire, când sfera lui a fost tăiată, ca un mar, în două, de una dintre imensele elice ale elicopterului. Milioane de telespectatori priveau cu gura căscată la omul care pica din cochilia lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un șoc mortal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
să spună basme sfinte Pictate-n flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai. Să pot să mângâi firul vieții Când disperatul galben s-ar împrăștia Și-n cochilia dimineții Să rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu dinți de jale, S-arunc în poarta vieții cu lacrimi de oțel Și să mă odihnesc pe vaietele tale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pat al sufletului“, care e în formă de barcă. Picioarele i-au fost legate cu șnur roșu și a fost îmbrăcată cu o robă de Curte argintie, lungă, brodată cu tot felul de simboluri: roți ale norocului, reprezentând principiile universului; cochilii în care se poate auzi glasul lui Buddha; umbrele din hârtie de vată care protejează anotimpurile de inundații și secetă; sticluțe care conțin fluidul înțelepciunii și magiei; flori de lotus, care reprezintă pacea; peștișori aurii pentru echilibru și grație; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fiecare minut de acum înainte. Ce înseamnă „minut“? — E un ac pe cadranul ceasului. — Și un „ceas“ ce e? — Ei bine, o să-ți arăt. Ceasurile sunt jucăriile împăratului. Ele arată timpul. Se ascund în cutii de metal, precum melcii în cochiliile lor și fiecare cutie are înăuntru o inimioară care ticăie. — Ca o ființă vie? — Da, numai că ele nu sunt vii. Majoritatea au fost făcute de oameni din țări străine. Vei avea multe atunci când te vei căsători cu prințul Ch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la el. A făcut întotdeauna cum a vrut, și i s-a făcut pe plac, indiferent cât de înjositor putea fi pentru alții. Sunt hotărâtă să continui: — Ascultă cu atenție și o să pricepi. Tigrul este spiritul animalelor, țestoasa este spiritul cochiliilor, iar pheonixul este o pasăre care este capabilă să renască din propia-i cenușă... Tung Chih începe să mă urmărească, încet și cu eforturi dureroase. La ușa magaziei se aude un ciocănit puternic. Știu cine e. Știam că are un spion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la Peking în lumina posomorâtă a unei dimineți de vară, acum zece ani. Ea era naivă, încrezătoare și curioasă. Era plină de tinerețe și de sentimente calde și gata să încerce viața. Anii petrecuți în Orașul Interzis au format o cochilie deasupra ei, care cu timpul s-a întărit. Istoricii o vor descrie drept crudă și fără inimă. S-a spus că voința ei de fier a purtat-o dintr-o criză în alta. Când mă întorc, An-te-hai se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
greu În nămolul În care intra mai sus de genunchi. „Unde te duci, băi prostule, apucă plasa de jos și hai s-o ridicăm, să vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
folosită la Învelitul coperților caietelor. Ectoraș se amețise după primele două sau trei Înghițituri, iar apoi se Îmbătase de-a binelea și râdea Întruna, așezat turcește În țărâna măruntă ca un mălai și plină de capace albe de scoici și cochilii răsucite de melci. Vieru se Întreba, cântărindu-le și fărâmițându-le În palme, dacă vreun Urmaș al Întemeietorului le Înșirase cumva - așa cum aflaseră de la profesorul Foiște - pe mațe răsucite și uscate de oaie, dacă făcuse troc cu ele, schimbându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care mărșăluiau din Gifu în Iwamura o făceau fără a întâmpina nici o rezistență. Diversele fortărețe ale clanului Takeda fuseseră lăsate pradă vântului. Când noaptea făcu loc zorilor, atât Castelul Matsuo cât și cel din Ida nu mai erau decât două cochilii goale. — Am înaintat spre Ina și abia dacă am găsit un soldat inamic care s-o apere. Acesta era raportul pe care-l primise Nobugana la intrarea în Kiso. Acolo, de asemenea, soldații glumiseră între ei că avansarea era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]