1,239 matches
-
noi și nimeni altcineva și că tot ce se întâmpla cu tribul meu avea să se schimbe într-o zi, dacă spiritele vor fi de partea noastră și ne vor ajuta, așa cum m-au ajutat și pe mine să mă cocoț tocmai acolo. Am fost hamalul lui Stanley până când dorul de familie a devenit tot mai insuportabil. Trecuseră doi ani de zile, iar eu nu mai știam nimic de ei. Stanley se purtase frumos cu hamalii, spre deosebire de ceilalți albi, de aceea
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
frumos ce visezi, dar știi că pământul nu vă mai aparține. Acum tot ce-a fost al vostru e exploatat de belgieni.”„ O fi pe hârtie al altcuiva, dar eu acolo m-am născut, sub muntele pe care ne-am cocoțat împreună. Inima mea aparține acelui pământ, tălpile îmi sunt mângâiate doar de acel pământ.” „Du-te!” mi-a zis hotărât, fără să mai stea pe gânduri. Am nimerit rău, rău de tot... Am plecat fericit, dar și cu o oarecare
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
am pupat pe obraz, apoi am ieșit împreună într-un fel de terasă a casei lor. De-acolo, am putut vedea curtea, livada, aproape tot ce era în jur. Tot scormonind cu privirea, mi-a sărit în ochi un păun cocoțat într-un dud. Lenevea cu capul său mic ascuns oarecum între pene. Îmi era drag, mai ales când, din când în când, deschidea un ochi, privea, clipea, parcă voia să-mi spună ceva, apoi se răzgândea și iar îl închidea
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
școală! Am întins-o repede la școală și ce credeți că mi-au auzit urechile: -Deschidem catalogul,Oiță spune poezia! Doamne, am înmărmurit ,dar mi -am făcut curaj și cu voce tare ,sigură parcă ....am început: Tatăl meu zidește case Cocoțat pe schele El cu fruntea lui ajunge Până sus la stele Tatăl meu dă țării pâine, E pe câmpuri vara, Are mari oștiri de grâne, Cât se-ntinde țara! Restul meseriilor miner,oțelar și doctor ,lipseau din poezie oricât aș
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376848_a_378177]
-
și coborî la discotecă, nu înainte de a lăsa consemn la recepție ca în cazul că apar evenimente neprevăzute cum ar fi sosirea unei ambulanțe, să fie anunțat imediat pe telefonul personal. Intrând în discotecă, a descoperit-o imediat pe fată cocoțată pe un scaun de lângă masa barului. - Bună Dalia. Cum se simte mama ta? - Pe bune? Nu știu, că am plecat fără să o întreb. Am fugit pur și simplu lăsând un mic bilet cu textul: "Sună-mă în caz de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
trei bucăți aproape egale. Întinse mâna spre cea mai apropiată și o ascunse în pumn chiar în clipa în care simți cum lama cuțitului său, ajuns la unul dintre cei doi atacatori, îi străpunsese adânc spatele. Și-atunci se întâmplă... Cocoțat sus pe boltă, soarele deveni dintr-o dată, după atâta amar de vreme, portocaliu ca metalul fluid, straniu de strălucitor pe un petec de senin. Reflectându-se orbitor în cele două bucăți de oglindă rămase, proiectă raze ucigașe în privirile atacatorilor
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
culoarea roșie, sângele propriu fiindu-i singurul la îndemână pentru a-și potoli dorința. Al doilea era un bătrân bine legat. Îl priviră minute-n șir cum stătea așezat. Apoi, după așteptarea plictisitoare, fură surprinși de o scenă fulgerătoare: omul, cocoțat pe pat, se aruncă în gol, fâlfâind din brațe și căzând aproape instantaneu cu zgomot pe podea. După care acțiunea se repeta... Al treilea avea o vârstă incertă, dată și de zbârciturile multe de pe chipul descărnat, dar și de rezoluția
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
a răcelii și reprezintă o sursă sigură de energie datorită absorbției rapide a zahărului din portocală în sânge. Să mai adăugăm micii noastre povești și utilizarea fructelor la preparatele culinare, în special a celor pregătite de sărbători, de la aperitivele delicioase cocoțate pe felii de portocale, la felurile principale de genul pieptului de pui cu miere și portocale și până la deserturile culminând cu tortul cu frișcă și portocale și cred că imaginea portocalelor ar fi, astfel, destul de completă. Folosiți-le deci, cât
LEGENDELE PORTOCALELOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377893_a_379222]
-
cum se descurcă. Lecția lor a început Tocmai de la semafor. -Să vedem dac-ați ghicit De ce oare ne-am oprit? Ham, timid se cam pitește, Să răspundă se codește; Miau-Miorlau are năravul Să cam facă pe grozavul. Zice: Nenea semafor, Cocoțat într-un picior, Când e roșu nu se vede, Când e treaz privește verde Și-aruncând din ochi lumini Ne ferește de mașini. Ham-Ham latră: ham și hop! Am ghicit! Pe roșu-i stop. Când apare verdele, Ale noastre-s
HAM-HAM, MIAU-MIAU ȘI SEMNELE DE CIRCULAȚIE de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377931_a_379260]
-
Literatura > Beletristica > MĂNECIUL MEU (PRAHOVA, CHEIA) Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Măneciul meu (Prahova, Cheia) Cristina Pârvu Mi-e dor de merii plini din curte, În care toți ne cocoțam. Livadă mea cu doruri multe, Unde-așa fericiți eram. Mi-e dor de-a mea copilărie, Ce-a trecut ca-ntr-o clipita. La ea visez cu bucurie, La pâinea mamei de pe plita. Mi-e dor de curtea pietruita , Unde
MĂNECIUL MEU (PRAHOVA, CHEIA) de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378001_a_379330]
-
te-am prins, hoțule! ), apoi linge lingurița. - Eu am să-mi pun două. Cum ocup singurul scaun din bucătărie, d-na Florescu nu stă prea mult pe gânduri, își duce mâinile la spate, se sprijină în podul palmelor și se cocoțează pe masă, lucru care-i permite, în final, să-și bălăngăne picioarele. - Sunteți extrem de îndemânatică! nu mă pot opri să comentez. Și foarte puternică! adaug. Surâde dezarmant. - Sunt, totuși, profesoară de gimnastică, domnule Vernescu! Ne bem cafelele în tăcere. - Pot
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
mai greu să-i aduci pe lume. -M-ai înțeles perfect. -Îmi permiși o poveste recent experimentată? -Erotică? -Da! -Cu tendință directă? -Nicidecum. Mă pune direct în situație ridicolă. Dar o lecție, cel puțin pentru mine. -Maestre, ai cuvântul! Și se cocoță tolănită pe vârful pernelor stivuite cu grijă pe patul meu. I-am povestit cu lux de amănunte despre gaura din Madam Nicolau și cum m-a invitat să i-o mângâi pe dinăuntru. A ascultat cu multă atenție. A încercat
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
amănunte despre gaura din Madam Nicolau și cum m-a invitat să i-o mângâi pe dinăuntru. A ascultat cu multă atenție. A încercat chiar să intervină la unele puncte dar s-a abținut. Coborând de pe pernele pe care era cocoțată și-a expus vizibil fundul chiloțeilor dar nu intenționat. Îmbujorat binișor am întrebat-o: -Sunt roz? -Da. Și ce ți-ai închipuit sub ei? -Strada-ngustă numărul sub fustă. -Bine adresat dar greșit. Să știi că fetele nu au gaura pe
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
cuprinsese o amețeală ușoară și i se părea că vuietul mării, tot mai surd, se estompa, la fel ca și țipetele pescărușilor ce păreau că se pierd undeva în adâncul neliniștitelor valuri. Până și șuieratul vântului care obișnuia să se cocoațe în fugă pe dunele de nisip din apropiere și să arunce cu nisip în ea, începuse să i pară că devine doar o respirație lină, tocmai pe cale de a adormi. Simțea că se cufundă parcă absorbită de nisip și atunci
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
mai bine să vadă ce e cu acea ambarcațiune. Se lămuriră imediat - era ambarcațiunea lui Rameses, pe care o știau. Curând se lămuriră și de unde veneau strigate care implorau ajutor. În plin întuneric, ochii lor, obișnuiți cu bezna, văzură băiatul cocoțat în curmal, iar la câțiva pași de pom văzură ceata de șacali urlând, așteptând agonia rănitului din copac. L-au recunoscut pe Rameses, care avea pe cap o pălărie împletită din papirus și cu pană de vultur ca podoabă. Atunci
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > EU VOI FI ! Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului EU VOI FI ! Patru pui de ciocârlan, Cocoțați pe-un bolovan, Stau cuprinși de-o mare lene Și se ciugulesc prin pene. - Fraților, m-am tot chitit Și în taină-am socotit: Numai fiii de-mpărați Sunt ca noi așa moțați ! Zise unul, visător, Legănându-și un picior
EU VOI FI ! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376685_a_378014]
-
mai galbenă, ulei de floarea soarelui, de porumb sau de măsline, orez cu bob lung sau rotund, prosoape de bucătărie cu două sau cu trei straturi și tot așa, la fiecare din piesele „cârnațului” de pe lista lui Buna. La final, cocoță pe mormanul ridicat în coșul metalic câte un pachet cu dulciuri pentru gemenii lui Jean și oftă ca un bătrân ajuns la capătul puterilor. Era gata. Așteptă nerăbdător, mai mult de zece minute, la o coadă nefirească formată la casa
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
nu, drumul spre rai. Voi vedea! Am mai scris despre oameni cumsecade, fiindu-mi mereu teamă să nu li se întâmple ceea ce li se întâmplă mai tuturor în locurile lor natale. Nu o dată, scriindu-se irespirabil de mult despre unii cocoțați la beregata localităților au fost și sunt date deoparte cărămizele temeliei lor. Dacă trebuie ca așezările să aibă detractari, de multe ori ei sunt întocmai cei care au impresia că le reconstruiesc. După multe caligrafieri optimiste, a devenit izbitor de
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
se țin aproape și marșează cu pieptu-i bombat pedestrimea salonardă cârtitoare, cheia și levierul birocrației intimidante aflându-se în mâinile sale ; cei hliziți (și mai târziu primii maziliți) clăbucarii se situiază în ariergarda reprezentanților nu prea smeriți (rebeli) ai vulgului. Cocoțați de fațadă pe principiul (și criteriul) omul potrivit, la locul potrivit , extras vădit dintr-o rădăcinoasă, planturoasă (sic !) și invidiantă organigramă funcțională în vremuri mai dulci erau setați toți la pachet și-apoi repartizați în pătrățica intereselor comune sau divergente
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
o țină întinsă pe verticală de acele sfori. Dacă are răbdare, în câteva minute va vedea cum apar și gamberii (creveții) lucru ce se și întâmplă. Patru gamberi înaintau curajoși după mirosul proaspăt de ficat. Unul dintre ei era deja cocoțat pe sită și cu cleștii prinsese bucata de ficat. - Acum, ii zise Aldo, dacă ridici sita încet până iese din apă complet, crevetele își va vedea liniștit de mâncărica găsită pe fundul sitei, dar cum simte că nu mai este
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
unui râu ce se revărsa în cascade și se învolbura la vale. Înaintară cu dificultate pe o cărăruie făcută de animalele sălbatice. Treptat pătrunseră în niște chei prăpăstioase printre care se zărea un petic de cer și câțiva brazi răzleți cocoțați pe stânci. Se strecurară cu grijă pe lângă peretele abrupt și umed. După un timp valea se deschise tocmai când ultimele raze ale soarelui incendiau frunțile de piatră ale masivului. În curând, umbrele nopții învăluiră regatul munților în întuneric. Glasul vântului
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
țopăind spre un pociumb Mai face-un salt, mai sta puțin la pândă Privind înspre știuleții de porumb. Fazanii pe terasă-și au ospățul Și apa beau din vasul meu de lemn, Se-adună mulți, ca a-nceput dezmățul Și cocoțați prin vie își fac semn. O palmă de omăt pe fata lumii, O palmă de omăt peste pământ Și pare totul alb că părul mumii Ce-ascunde-n el tăceri că de mormânt... Referință Bibliografica: O palmă de omăt / Emilia Amăriei : Confluente
O PALMĂ DE OMĂT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373207_a_374536]
-
masa fusese tot timpul plină, preferând, în schimb să mănânce hamburgeri în mijlocul drumului. Eram derutată, însă făceam în continuare eforturi să-l înțeleg, să nu mă pripesc să trag vreo concluzie care să-l coboare de pe piedestalul pe care îl cocoțase iubirea ce i-o purtam. - Ieșim diseară la un restaurant ? întrebase Ovidiu chiar înainte să ajungem în parcarea din fața blocului meu. - Ieșim, aș mânca o înghețată mare, cu de toate, am răspuns surâzătoare, căci îi recunoscusem privirea cea de toate
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
tot pe culmile muntelui iar poiana de sub coastă era de-acum verde de iarba nouă care o acoperise. Bun înțeles că Ionică nu mai pierdu vremea și o luă la fugă spre poiană. Așteptă Ionică trei zile și două nopți cocoțat într-un pom de la marginea poienii ca pasărea de aur să se arate și abia când se lăsă cea de-a treia noapte, o lumină orbitoare îl trezi de pe creanga pe care adormise răpus de oboseală. O minunăție de pasăre
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > FISA DE ANGAJARE Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Holul întunecat ,cocoțat la ultimul etaj ,este traseul pe care trebuie să-l urmez ca să ajung la biroul de Resurse Umane. Un binevoitor mi-a vândut un pont ,că ar fi chiar ultimul pe stânga. N-a spus din care parte. E instituție
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]