1,269 matches
-
de oi. Văzând acestea, mama adoptivă și fratele vitreg al lui Shun s-au gândit, împreună cu tatăl lui, să-i facă rău. Așa că bătrânul l-a chemat într-o zi pe Shun să-i repare acoperișul hambarului. Când băiatul era cocoțat pe acoperiș, tatăl lui dădu foc la hambar, cu intenția de a-l arde de viu. Din fericire, Shun avea două pălării de soare din paie la el. Le luă cu amândouă mâinile și reuși să coboare, zburând ca o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sîntem cu vreo zece ani mai mari și-avem mai multă experiență. Noi vrem să trăim liniștiți, în pace, pace sufletească, bineînțeles. Vrem să nu deranjăm și să nu fim deranjați. Iar dacă, deodată, ne trezim cu unul ca Chirilă cocoțat în capul nostru, ne întrebăm contrariați cum e posibil. Da, da, ne întrebăm, ne mirăm, dar nici o clipă nu ne punem problema că de fapt noi i-am întins palmele ca să-l ajutăm să ajungă sus, pe creștetul nostru. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai bogat cu cîteva priviri senine, ca o revărsare a unui suflet prea plin de feminitate. Privesc cu nesaț drumul spre oraș, cu aceeași fericire și nerăbdare ca în copilărie, cînd am plecat prima oară la tîrg cu tata. Stăteam cocoțat pe sacii cu grîu, călare pe o legătură de iarbă verde, cosită de tata la marginea pădurii, să aibă ce pune dinaintea boilor cît el va descărca sacii. Saci mari, de cîte optzeci-nouăzeci de kilograme, care au îmbătrînit cîteva perechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și trase, rapid (clic, clic), câteva cadre. Îi plăceau prim-planurile, încerca să surprindă detalii diverse peste care privirea ar fi trecut cu indiferență, incapabilă să le surprindă esența, se lăsa pe vine, sărea dintr-o parte în alta, se cocoța pe câte o piatră sau pe vreun gărduleț de protecție, spre amuzamentul copiilor care își trăgeau mamele de mâneci și îl arătau cu degetul, râzând cu gurile până la urechi. Nu-i păsa. Nu era ceea ce am putea numi un fotograf
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
parcé nici n-ar fi fost niciodaté copac, ci numai o buturugé cafenie. Poate nici n-ar fi fost mai bine sé fie un copac. Ce ar fi fost dacé În loc sé stea pe buturugé, ar fi trebuit sé se cocoțeze În copac? Poate cé nici nu s-ar fi vézut așa cerul, casele și dealul. Însé așa se vedeau atît de bine! Așa cum le cunoaște Șasa dintotdeauna, de la Înélțimea acestei buturugi. Șasa Își sprijini coatele pe genunchi și stétu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
privea cerul cu uimire sinceră, pironit în mijlocul curții agitate. Apariția Ghighinei i-a stârnit interesul imediat. Știa cine este, știa ce înseamnă pentru vechiul Pampu și tocmai de aceea s-a îndreptat iute spre fata care îl strigase din colivia cocoțată pe patru stâlpi înalți. Fiica spătarului împlinea 17 în primăvara aceea, de Sfântul Gheorghe. Preocuparea ei cea mare era rochia de Paște, la care lucrase mai bine de o lună de zile și pe care o terminase în Joia Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Crezi că este pregătit pentru asta? ă Ar avea vreo importanță pentru dumneata, Porfiri Petrovici, dacă aș spune nu? ă Desigur. Atunci voi amâna identificarea. ă Scuză-mă pentru o clipă. Doctorul Pervoiedov se întoarse către Virginski care era acum cocoțat pe taburet. Își trecu mâna prin fața studentului. Apoi spuse: ă Deschide, te rog, gura. Cu o spatulă de lemn, acesta desfăcu buzele lui Virginski și îi examină dinții și gingiile. Ridică, te rog, brațele. După un moment de întârziere, Virginski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca și cum nu ar fi vrut să se surprindă în situația de a aplela la rugăciune. Sania se zgudui, iar Ulitin, care nu se simțise atât de singur în viața sa, era de-a dreptul fericit să îl vadă pe Nikita cocoțându-se pe capră lângă el. ă Stavorgin's Copse. Dacă o ținem tot în dreapta ar trebui să ajungem la Kozelsk. Ulitin se uită în direcția indicată de Nikita, dar tot ce putea vedea în fața ochilor era dansul nebunesc al fulgilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Și, desigur, le aflase și problemele de alcov, tainele ezoterice, psihiatrice, ale soțiilor, pe care i le livra lui Ravelstein cu ora. În apartamentul lui nu făcea mai nimic; cea mai mare parte din timpul pentru care era plătită ședea cocoțată pe un scaun de bar, În bucătărie. Din când În când descăleca și cocea câte o plăcintă. Robusta, trufașa, agresiva Wadja se ocupa de frecat și lustruit. Wadja muta mobila din loc, curăța closetele, mânuia aspiratorul, răzuia oalele, spăla cristalurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sociale să‑mi aducă un cuțit sau o pereche de foarfeci. Dar ele erau la câteva străzi depărtare și nu m‑ar fi auzit. Eu mă găseam Într‑un colț foarte Îndepărtat, Înconjurat de șezlonguri. Altă experiență memorabilă: Un infirmier cocoțat pe o scăriță atârna beteală de Crăciun, vâsc și podoabe pe pereți. Nu se sinchisește de mine. E infirmierul care m‑a mustrat că le fac necazuri. Dar asta nu mă Împiedică pe mine să‑l observ. Observația face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
drum lăturalnic însă era paradisul nostru, al copiilor, să ne jucăm până soarele apunea după culmea Pungeștilor. Pe lângă nisipărie era un drumeag, tot timpul cu iarbă deasă pe el ca semn că nimic nu trecea pe acolo, iar în capăt, cocoțată pe culmea cea mai înaltă a nisipăriei abia se zărea o coșmelie de casă văruită cândva dar acum bălțată cu lut, casă unde nici unul dintre copiii pe care- i cunosc nu fuseseră niciodată. Trăia acolo de unul singur un tip
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acestui părinte. Descoperirea unei astfel de neîmpliniri îi aduse un gol în suflet pe care nu avea să și-l mai umple vreodată. Cu ochii umezi, împinse bicicleta spre grădină. Acolo terenul era denivelat și forma un delușor destul de abrupt. Cocoță bicicleta în vârful colinei, încălecă și își dădu drumul la vale. Copiii începură să țipe. Ema, albă de spaimă, alergă spre cămăruța bunicii. Luana ajunse la poalele dealului cu inima cât un purice. Nu știa cum de avusese curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în lacrimi. Băiatul se uita la televizor cu o farfurie de plăcinte pe brațe. Îi spuse, făcându-i loc lângă el: Privește, film cu Charlie Chaplin. Hai să râdem împreună. Luana îl privi căpiată. Charlie Chaplin! Ești nebun! Eu stau cocoțată la dracu'n praznic, gata să mor de frică și tu te uiți la film. Ce-ai făcut? De ce nu m-ai căutat? Nici dacă l-ar fi luat la bătaie Dan n-ar fi fost mai mirat de izbucnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În seara asta e nunta și pentru că o face acasă veți avea ocazia să vedeți mireasa. Copiii bătură din palme și scoaseră urale de bucurie deși, în fapt, nu prea știau la ce să se aștepte. Spre seară, Luana se cocoță pe un colț al toaletei și-o privi pe mama care se gătea în oglindă. Era superbă în costumul de catifea grena, a cărui fustă dreaptă îi punea în valoare picioarele lungi, încălțate în pantofi cu toc înalt. Cum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
neexprimată de-a o mânca șoarecii până a doua zi, îmbrăcă treningul și călare pe bicicletă își oferi binemeritata evadare. Încet, încet, străzile prinseră viață. Urletele, chiotele, râsetele sănătoase, puseră stăpânire pe oraș. Ghiozdanele zăceau aruncate după ușă, uniformele dormeau cocoțate pe umerașe, mingea se rostogolea bezmetică în mijlocul drumului și veselia coborâtă din cui însuflețea jocurile nevinovate ale copiilor. Zâmbete sincere, bucurie de-a trăi și lipsă de griji, toate ca o ploaie benefică peste micul târg moldovenesc. * * * În scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în clasă o așa creatoare de "gogoși". Din ziua aceea, de câte ori tovarășa lipsea, Luana se cocoța pe catedră și copiii așteptau, cu sufletul la gură, noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl ei o învățase să meargă singură pe frânghia de rufe din mijlocul curții, deși nu avea nici doi ani, sub ochii îngroziți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aceea, prima ciocnire între ei o lăsă cu gura căscată. Ema reveni acasă după o vizită la neamurile mai îndepărtate și hotărâră să meargă cu toții la țară, locul de baștină al bunicilor. Au plecat de dimineață, "călare", Oliviu cu Ema cocoțată pe cadrul bicicletei. Între cei doi se stabili, din prima clipă, un atașament aparte. Veselia băiatului și verva nestăpânită au cucerit-o pe Emanuela iar faptul că Oliviu suferea de aceeași boală, greutatea, numai fizic nu și psihic, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adevărate domnișoare, au făcut-o să se simtă dureros de mică și neînsemnată. Adevărat zbir și atotputernic stăpânitor în cuibul intim al familiei, în sala de clasă Luana își pierdu glasul. Băieții înalți, proaspăt bărbieriți, lipsiți de orice inhibare, se cocoțaseră pe bănci și aruncau spre grupurile de fete ocheade îndrăznețe. Mara, intrată și ea la clasa de electrotehnică și din nou colegă de bancă cu Luana, o privea cum stă cuminte, cuprinsă de un tremur nervos. Ce-ai pățit? Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îl vizită din nou, însoțită de colegele ei. Se stârni un chef pe nepusă masă iar băieții și fetele profitară de apropierea dansului pentru a se cunoaște mai bine. Odată ce somnul veni să le alinte genele, Victor scoase chitara și cocoțat în vârful patului începu să cânte. Mâhnirea din inima Luanei prinse glas. Avea, în sfârșit, posibilitatea să plângă, fără lacrimi, fără să se vaite. Să-și verse amarul prin cântec, acel vers melodios blestemat de a da roade numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vremea anilor de liceu, fusese socotită una dintre frumusețile școlii. Toți băieții se topeau de dragul ei. Intrase în sală cu o vervă obositoare, cu aceleași aere de femeie fatală deși părul lung dispăruse, lăsând loc unui ciuf scurt și platinat, cocoțat pe un cap mare și rotofei. Fardată strident, cu speranța că cearcănele prea vizibile vor fi acoperite, Dana Lupe nu mai făcea impresia de altă dată. Majoritatea fetelor se îngrășaseră. Deveniseră femei în toată regula, durdulii și apetisante, făcând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să nu se simtă stingherită. Toate merseră ca pe roate până în jurul orei unu din noapte. Se aflau adunați la bar când cineva o întrebă unde îi e soțul. Luana se fâstâci. Iuliana încercă să schimbe vorba dar Rosti Seneg, cocoțat pe un scaun, insistă ca ea să răspundă. O privea fix, așteptând. Fata încercă să scape. Dar tu de ce ești singur, Rosti? Unde e soția ta? Nevasta mea e în spital. Tocmai mi-a născut al doilea băiat. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de odinioară îndoctrinat și părtaș la astfel de mizerii. Marcată de conflictul din familie, Luana scrise "Scaune lipicioase", un articol acid despre aleșii sorții: "Unora dintre noi, într-un moment oarecare al vieții, le-a pus Dumnezeu mâna în cap cocoțându-i în scaune confortabile undeva, deasupra noastră. Întru deplina lor siguranță și pentru a-și păstra marele mister, aceste scaune <funcționează> în spatele unor uși bine ferecate. Ne îndoim spinările la fiecare deschidere a lor, ne furișăm cu teamă ochii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
departe, sătulă de atâtea cuvinte ce nu-i spuneau nimic. Părea foarte simplu, atât de la îndemână dar care era răspunsul pe care-l întrevedea, preț de o secundă, apoi îl scăpa, ca pe un pește proaspăt scos din apă? Se cocoță în pat și își încrucișă brațele, deznădăjduită. În secunda următoare știu. Era, într-adevăr, atât de simplu! Sări din așternut și se apucă de lucru. Tremura de emoție. Făcu schițe după schițe, umplu coșul de hârtii și atunci când imaginea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care ne-am potolit setea la un izvor, chiar sub copac. Rotari m-a supus acestui tratament o lună, fie că ploua sau ardea soarele, până ce am fost în stare să parcurg traseul fără să mă opresc și să mă cocoț cu el pe crengile cele mai înalte, gonind coțofenele ce-și aveau acolo cuibul. În ziua aceea și-a arătat pasiunea care mi-a îngăduit mai apoi să trec mai ușor de bariera aversiunii lui față de scris. Cam la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
afla în subteranele ei. IX Mergând voinicește, iată-ne pe seară ajunși la Auxia, un sat mic unde nu cunoșteam decât o familie de rotari despre care îmi vorbise tatăl meu. N-a fost greu să găsim atelierul, deoarece se cocoța deasupra unei vechi mori, învecinate cu un pârâiaș mânios. Am urmat întocmai instrucțiunile primite și, după ce am depus pe bancul de lucru o monedă, am fost primiți în casă ca niște rude. Toți membrii familiei de rotari miroseau a lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]