1,508 matches
-
numește Bodleiana (după numele Întemeietorului său); găzduiește aproximativ treizeci de mii de manuscrise, printre care și o serie ajunsă aici ca pradă de război (dăruite lui Bodley de contele de Essex, luate dintr-o bibliotecă din Spania). La Cambridge (Cantabrigium: codex Cantabrigianus) există mai ales texte grecești. În sfîrșit, la Londra, la Biblioteca Muzeului Britanic (codex Londiniensis; Musaei Britannici) se află cam șapte zeci de mii de manuscrise, dintre care Însă cele mai multe sînt orientale). Din spațiul german, se disting două colecții
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
și o serie ajunsă aici ca pradă de război (dăruite lui Bodley de contele de Essex, luate dintr-o bibliotecă din Spania). La Cambridge (Cantabrigium: codex Cantabrigianus) există mai ales texte grecești. În sfîrșit, la Londra, la Biblioteca Muzeului Britanic (codex Londiniensis; Musaei Britannici) se află cam șapte zeci de mii de manuscrise, dintre care Însă cele mai multe sînt orientale). Din spațiul german, se disting două colecții de manuscrise. La Heidelberg se află o bibliotecă Întemeiată În 1421; este cea mai veche
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ne autorizează să avem cer titudinea că nu putea fi Îndepărtată prin conjectură În acea perioadă. Erorile de tipul acesta sînt numite erori separative (errores separativi). O eroare celebră În tradiția clasicilor greci este omisiunea versului Oedipus Tyrannus 800 În Codex Laurentianus 32. 9 din secolul al X-lea sau al XI-lea (L) Îm potriva manuscriselor din secolul al XIII-lea (AG). Este un fapt general acceptat azi că niciun bizantin din acele trei secole nu putea compune versul respectiv
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
și de semne (conspectus siglorum et notarum). Codicele sînt indi cate de regulă cu o singură literă majusculă, cel mai adesea litera inițială a numelui lor. Explicarea siglelor se cuvine să fie scurtă, doar numele și data codicelui, e.g.: A = codex Ambrosianus C 29 inf. saec. X. Orice alte observații sînt rezervate prefeței. Lista Începe cel mai adesea cu codicele de autoritate. Nu arareori codi cele sînt indicate cu litere minuscule sau grecești, e.g.: o = codex Oxoniensis Collegii Corporis Christi 57
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
și data codicelui, e.g.: A = codex Ambrosianus C 29 inf. saec. X. Orice alte observații sînt rezervate prefeței. Lista Începe cel mai adesea cu codicele de autoritate. Nu arareori codi cele sînt indicate cu litere minuscule sau grecești, e.g.: o = codex Oxoniensis Collegii Corporis Christi 57 saec. XII; π = codex Parisinus E 71 anno 1416 scriptus. Rareori există motive suficient de puternice pentru a schimba siglele uzuale. Un grup de codice care for mează o familie se poate semnala cu o
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
inf. saec. X. Orice alte observații sînt rezervate prefeței. Lista Începe cel mai adesea cu codicele de autoritate. Nu arareori codi cele sînt indicate cu litere minuscule sau grecești, e.g.: o = codex Oxoniensis Collegii Corporis Christi 57 saec. XII; π = codex Parisinus E 71 anno 1416 scriptus. Rareori există motive suficient de puternice pentru a schimba siglele uzuale. Un grup de codice care for mează o familie se poate semnala cu o siglă specială: În Oratio Pro Caelio (ed. Klotz) consensul
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
furnizează statutul figurilor în civilizațiile orale. Acolo imaginile îndeplinesc funcția de semne. Aceste semafoare nu reprezintă, ele indică. Schematizează, simplifică, concentrează. Stă mărturie cultura precolumbiană din Mexic, aproape complet lipsită de scriere, unde se semnifica și se comunica prin imagine (codexul și pictogramele fiind suporturi pentru recitări orale). Alte mărturii, plastica africană și, mai decorativă, cea din Oceania. Departe de a imita aparențele, operele figurative ale "primitivilor" sunt instrumente ale sensului. Ele nu se contemplă cât se descifrează. Într-o lume
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se calează pe calendarul nostru creștin. Ele trec peste anul zero al nostru, ca și peste "Evul Mediu" (termen recuzat, de altfel, de istorici eminenți, Le Goff, de exemplu, sau, în Italia, Armando Sapori). Știm că, după succesul considerabil al codexului asupra volumenului, practicile de lectură (acustică, psalmodiată, semi-publică) și cultura textuală nu cunosc nici ele o schimbare semnificativă între Antichitatea târzie și începutul Renașterii. Putem să spunem același lucru despre cultura vizuală și să alăturăm imaginea păgână și imaginea creștină
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
limba latină În care circula „impositu” cu Înțelesul de obligație publică sau dare impusă cetățenilor de către stat, de la care au provenit cuvintele „impôt” În limba franceză, sau „imposta” În limba italiană (vezi: Corduneanu C., Sistemul fiscal În știința finanțelor, Ed. Codex, București 1998). În același context, se Înscrie și folosirea termenului „fiscus” În imperiul roman timpuriu pentru a desemna „panerul” (coșul) sau „cămara” În care se colectau veniturile (impozitele) destinate acoperirii cheltuielilor Principelui (Împăratului), spre diferențiere de cele folosite de Senat
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
în stabilirea originii cuvintelor din această categorie este distingerea lor de cele turcești. Sursele de cunoaștere a limbilor pecenegă și cumană sunt foarte reduse; pecenega este cunoscută prin câteva nume proprii, iar cumana, mai ales printr-un text mai amplu, Codex Cumanicus, o culegere de texte religioase traduse din latină, care datează din 1330. Cea mai mare dificultate constă însă în faptul că limba cumană a avut un fond de cuvinte foarte asemănător cu cel din turca osmanlie, cu sensuri și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
puse în legătură cu cuvinte existente atât în cumană, cât și în turca osmanlie, au fost admise, în general, ambele surse (cumană și turcă), deși unii cercetători le consideră, totuși, pe unele ca fiind sigur cumane (toi există, cu această formă, în Codex). Cuvinte maghiare Spre deosebire de celelalte limbi romanice, româna a avut un contact mai îndelungat cu maghiara, datorită relațiilor nemijlocite dintre cele două popoare. Primele împrumuturi au început să pătrundă la sfârșitul secolului 12. Din lista foarte lungă dată de L. Tamás
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
383), episcopul lor, primise educație creștină în Bizanț. Acesta a creat un nou alfabet după modelul scrierilor runice și latină, prin care a tradus germanilor în limba lor Noul Testament (Göttische Bibel). După acest manuscris vor face copii ostrogoții, dintre care Codex Argentus, scris cu litere argintii și majuscule aurii pe pergament purpuriu, a rămas ca un monument de limbă germanică. Prin creația alfabetului și după Göttische Bibel popoarele germanice vor da vestitele cântece eroice și experiența lor „medicală“ primară: vrăjitorii, descântece
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ținea răsuflarea, și se gândi că, bibliotecile de papyrus-uri fiind distruse și templele fiind devastate, amintirile li se puteau încredința acum doar supraviețuitorilor. Dacă vrei cu adevărat aceasta, răspunse el, te voi însoți până unde vom putea. Într-un mic codex - unul dintre acele caiete comode inventate de Julius Caesar, eroul dinastiei, iar în familie se spunea că le inventase într-o iarnă grea petrecută în Gallia, la Bibracte, unde începuse să scrie cele șapte cărți din De bello Gallico, istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zaleucos asculta neîncrezător, așa cum fusese pe toată durata călătoriei, și-i șopti lui Gajus: — Poate că acesta era mystagogus, cel care iniția în mysteria, așa cum s-a întâmplat cu Herodotos. Dar toate astea sunt primejdioase... Băiatul își luă însă micul codex și-l întrebă pe preot: — Te rog, repetă-mi precis numele corăbiilor sacre. Preotul le silabisi, privind capul aplecat al copilului care scria. — Și-apoi ce se întâmpla? întrebă Gajus cu calamusul în aer, în timp ce Zaleucos ținea răbdător sticluța conținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împodobit cu imaginile lor. Trebuia să fie monumentul iubirii lor, de-a lungul secolelor... Însă, după moartea lor, Augustus a intrat în camera de lucru a lui Antonius și, fiindcă nu avea încredere în nimeni, a examinat el însuși toate codexurile și sulurile și i-a găsit jurnalul. Lui Antonius îi plăcea să scrie pe foi subțiri de papyrus și poate că lăsase câteva scrieri, în speranța că cineva avea să le salveze. Dar Augustus citea repede și, pe măsură ce citea, poruncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că Tiberius își va folosi toată puterea pentru a-l salva. Calpurnius Piso avea, într-adevăr, motive să se simtă protejat, dar le-a utilizat prost. Se perinda pe coridoarele Senatului, imprudent, trufaș și răzbunător, ținând în mână un mic codex, un carnețel care conținea un mesaj. Cei care îl văzuseră șopteau că era scris de mâna lui Tiberius. Blândul Cremutius Cordo pronostică, cu înțelepciunea unui istoric: — Calpurnius Piso își închipuie că se va salva fiindcă se ascunde după un vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cele din urmă că fratele său Drusus scria în taină un commentarius, un fel de jurnal. — Ce povestești în scrierile acelea? îl întrebă. Tot ce mi s-a întâmplat în ziua dinainte, îi răspunse fratele său, dintr-odată ironic. Luă codexul și-l închise într-un scrin. Gajus începu să-l observe și văzu că în fiecare dimineață Drusus petrecea o jumătate de oră singur, scriind. Scria încet, meditând între două fraze, însă fără să se răzgândească - nu ștergea niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l observe și văzu că în fiecare dimineață Drusus petrecea o jumătate de oră singur, scriind. Scria încet, meditând între două fraze, însă fără să se răzgândească - nu ștergea niciodată nimic. Într-o zi însă plecă în grabă și uită codexul deschis pe masă, cu cerneala ultimelor rânduri încă proaspătă. Gajus se aplecă deasupra codexului și, în liniștea bibliotecii, îl răsfoi cu delicatețe; văzu că nu conținea întâmplările neînsemnate din ziua dinainte, ci povestea, oră de oră, istoria secretă a domniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singur, scriind. Scria încet, meditând între două fraze, însă fără să se răzgândească - nu ștergea niciodată nimic. Într-o zi însă plecă în grabă și uită codexul deschis pe masă, cu cerneala ultimelor rânduri încă proaspătă. Gajus se aplecă deasupra codexului și, în liniștea bibliotecii, îl răsfoi cu delicatețe; văzu că nu conținea întâmplările neînsemnate din ziua dinainte, ci povestea, oră de oră, istoria secretă a domniei lui Tiberius. Pericolul pe care-l reprezenta era incalculabil. Împărțit în paragrafe, textul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o acuzau. Dar, la sfârșitul unei ședințe înflăcărate, Tiberius, mărinimos, le-a scris senatorilor că - inclusiv în numele Augustei, mama sa - o iartă pe Varilia pentru bârfele ei lipsite de temei.“ Până atunci Gajus citise în picioare într-un colț, ținând codexul strâns în mână. Se așeză încet. „Părea că procesul s-a terminat, dar, pe când toți se pregăteau să plece, un martor neașteptat și aparent imprudent a spus că adultera nu era bătrâna Livia, ci limbuta Varilia, și nu cu șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ușă-n ușă implorându-i pe toți prietenii săi puternici de odinioară, n-a găsit în toată Roma nici un avocat care să-l apere. Disperat și terorizat, în noaptea asta, înainte de rostirea sentinței, și-a tăiat gâtul.“ Gajus puse jos codexul. Puterea care-i ucisese pe tatăl său și pe toate rudele pe care nu le cunoscuse era o fiară neagră, pitită într-un ungher neștiut. Nu conta că era tânăr, nevinovat și neînarmat; conta doar sângele care-i curgea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
conta doar sângele care-i curgea prin vine. „Eu vreau să trăiesc“, se gândi revoltat. „Să trăiesc, cu orice preț; să trăiesc. N-o să puneți mâna pe mine.“ Își dădu seama că-și vârâse unghiile în palmă. Răsuflă adânc, luă codexul și-l puse în scrin. Îl văzu pe Drusus intrând grăbit pe ușa din fund. — Dacă-ți cauți jurnalul, îi spuse, să știi că l-am pus la locul lui. Drusus nu răspunse. Pentru prima oară schimbă cu fratele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
casa lor avea porțile larg deschise, fără zăvoare și fără paznici. Drusus îl ajunse din urmă. — Au aplicat teorema lui Tiberius, îi zise. Dispreț față de maiestatea imperială dublat de abuz de putere cât timp a avut nu știu ce funcție. Își luă codexul și, pe când se pregătea să scrie, îl privi pe Gajus. — Abuz de putere, înțelegi? Un om cum e Creticus... Apoi declară hotărât: — Viitorul meu va fi apărarea legilor. Roma și-a făurit legile secol după secol, pentru relațiile dintre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pentru el, ușurarea după spinoasele probleme de stat nu o reprezentau jocurile de la circ, petrecerile care i-au făcut celebri pe alți împărați, iubirile mereu noi și exotice, spectacolele cu gladiatori sau cursele de cai. Se cufunda în lectura vreunui codex sau volumen, singur cu glasurile solemne, cunoscătoare din vechime. Mintea lui era stearpă; în timpul exilului din Rhodos nu găsise altceva mai bun de făcut decât să aprofundeze misterele artei magice chaldeene. Îi plăceau miturile vechi de secole și ținuturile îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o singură fereastră ce dădea spre o curte interioară, asemenea unei închisori, cu mobile vechi și banale și pereții văruiți, îi aduseră sarcinae, bagajele lui, care fuseseră adunate dezordonat și verificate de niște mâini dușmane. Din fundul unuia se ivi codexul despre călătoria în Aegyptus, pe care cenzorii îl consideraseră probabil un joc de copii. Apoi, într-o cutie plină de medalii vechi văzu inelul sigillarius al tatălui său și observă că mâna îi devenise mare și puternică, fiindcă își putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]