602 matches
-
sau mai puțin), cu bună știință, printr-o alegere ideologică, anumite interese față de altele sau/și iii) subordonând (la propriu) puterea diferitelor interese, care, totuși, reușesc să îi țină legați prin diferite strategii (rapoarte de loialitate personale, promisiuni, forme de coerciție etc.). Coaliția este dominantă în ce privește resursele coercitive, de influență, de status, utilizate concret de către actorii prezenți pe arena politică (pentru a atinge propriile obiective). Este așadar, înainte de toate, dominantă în momentul instaurării regimului. Adică nu se elimină posibilitatea ca alte
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Donnell, care se referă în special la America Latină, și, mai ales, la Cono Sur, prezintă următoarele caracteristici: 1) baza socială a regimului este constituită din înalta burghezie oligopolistă și transnațională; 2) regimul este susținut de coaliția dintre militari, specialiști ai coerciției, și tehnocrați, al căror scop este "normalizarea" economică; 3) straturile populare, inițial mobilizate, sunt excluse din politică prin diferitele forme de represiune; 4) excluderea este politică sau economică: transnaționalizarea sporită a economiei favorizează doar capitalul privat și câteva instituții de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
În primul caz, obiectivul guvernanților este cel de a menține un echilibru stat-societate (garantat de politici directe care să includă actori importanți în noua ordine politico-economică). În schimb, în al doilea caz, obiectivul constă în excluderea realizată prin mijloace de coerciție, demobilizare și restructurare a grupurilor mai importante [ibidem, 74]. În termeni instituționali este vorba, deci, de regimuri care au un considerabil grad de structurare și inovare. Structuri corporative se pot găsi în diferite țări, chiar foarte diferite în ce privește contextul socio-economic
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
probalitate mai mare ca noul regim să se instaureze acolo unde, printre protagoniștii precedentei coaliții anti-regim, sunt indivizi sau grupuri care ocupau poziții de autoritate în structura vechiului regim și care, astfel, pot dispune de resurse de informare, influență sau coerciție. Astfel, schimbarea, continuă sau discontinuă, este sprijinită de structurile administrative; e dorită chiar de organele executive din guvern (democratice sau nu); e provocată, sau doar susținută, de forțele militare. Este inutil să ne amintim cât de frecventă a fost, din
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai sârguincios și mai mult (deoarece preferă venitul în detrimentul timpului liber) decât alții, sau au abilități speciale pentru care alții vor plăti în plus. Pe de altă parte, tentativa de a atinge egalitatea de influență sau egalitatea de venituri prin coerciție presupune că unii vor exercita mai multă autoritate sau putere politică decât alții, adică puterea necesară pentru a atinge astfel de rezultate. Ca să fie obținut un anumit tipar de rezultate, un individ sau un grup oarecare trebuie să aibă un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de monopol de către nucleu și prin "constrîngerea extraeconomică, care întîrzie toate procesele de diferențiere socială și diminuează mărimea piețelor lor interne" (Laclau 1979: 37). De aceea el descrie relațiile de putere în cadrul sferei de schimb (monopolul) și în cadrul sistemului politic (coerciția extra-economică). La fel, Bill Waren (1980) reinstituie autonomia politicii, respingînd determinismul economic care apare în unele scrieri despre dependență. În viziunea lui, identificarea (leninistă) a imperialismului cu extinderea pieței mondiale duce la confuzia între efectele negative ale creșterii capitalului, care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
existenței sale și am stabilit că putem considera că incluziunea și-a făcut simțită prezența în 1968. În această etapă a existenței sale, niciodată împlinită, regimul leninist ajunge să își exercite puterea mai degrabă prin manipulare decât recurgând la pura coerciție, așa cum proceda în etapele anterioare. Rolul fundamental al partidului ar fi astfel reconfirmat, acum, prin mijloace administrative mai degrabă decât culturale. Între manipularea simbolică și cea organizațională nu există însă diferențe "semnificative" (Shafir: 1985, 53). Mai mult, cele două sunt
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
definitivat decât câțiva ani mai târziu, cu ocazia următorului Congres al partidului. Culisele alegerii lui Ceaușescu în funcția de secretar general al PCR sunt instructive din perspectiva înțelegerii succesiunii politice în regimurile comuniste. Funcționalitate acestora se bazează în principal pe coerciție chiar dacă se încearcă să i se ofere aparența unei ancorări juridice solide deoarece societățile pe care le guvernează nu ajung niciodată la un nivel de îndoctrinare corespunzător. Astfel, în perioadele de tranziție a conducerii, regimurile leniniste sunt mult mai instabile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
bărbați, în comparație cu actele comise de femei. Mergând mai departe, se ignoră caracteristica agresivă definitorie pentru bărbat, comparativ cu prezența ei mai ales reactivă, în comportamentul femeii. „Agresivitatea și violența la bărbat, sunt mai degrabă parte a unor tipare comportamentale de coerciție, intimidare sau contenționare.”(Vazsonyi, Flannery, Waldman, 2007, p. 8) Statisticile internaționale privind sexul autorilor unor acte de violență, precum și statisticile privind sexul prizonierilor din închisori pledează pentru aceste afirmații. Kevin Brown (2004)2 adaugă încă un argument pentru a avea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de radio și televiziune din afara țării, fiind limitat la maximum, controlat și penalizat 2. Chiar și în cazul elitei tehnocrate a societății, ingineri, doctori, oameni de știință, care sprijineau eforturile de industrializare și modernizare a țării, „s-a aplicat o coerciție severă”(Chirot, 1978, p. 462), pentru a le asigura colaborarea, cu o penalizare rapidă a oricărei „greșeli”, dar și cu oferta unor oportunități ca recompensă pentru supunerea arătată. în această atmosferă de centralizare maximă a puterii decizionale, și de control
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
întâlnită încă de la grădiniță (Dill et al., 2004), când un coleg este marginalizat, i se iau jucăriile, este bătut, înlăturat, agresat verbal de alți colegi. O definiție comună a hărțuirii consideră că aceasta constă în acte repetate de agresivitate sau coerciție psihologică, verbală, fizică, sexuală, socială, îndreptate împotriva unei persoane (sau grup de persoane), realizate cu intenția de a prejudicia fizic sau mental acea persoană (sau grup). Agresorul (persoana sau grup) urmărește să obțină și să-și mențină dominanța asupra unei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
colegi care l-au hărțuit. Unii autori împart hărțuirea în două categorii de gesturi violente: directe și indirecte. în hărțuirea cu violență directă este vorba despre gesturi violente deschise ale agresorului față de victimă (cuvinte scrise sau spuse ce denigrează victima, coerciție și abuz fizic, abuz sexual) și indirectă (socială), țintind izolarea și marginalizarea victimei. Există variate modalități de realizare a hărțuirii indirecte, de la bârfirea, poreclirea, sabotarea și îndepărtarea din grupul social căruia aparține formal a victimei, la criticarea modului în care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe cealaltă, fie slab cuplate (loose coupled systems). Conform celor doi autori, teoriile de agregare a preferințelor au un succes mai mare la identificarea problemelor decât la explicarea modului În care acestea sunt rezolvate. Transformarea preferințelor nu se face prin coerciție, ci prin schimb de informații și negocieri Între actori. Conform teoriilor de transformare a preferințelor, eficiența deciziei asupra politicilor europene depinde de deliberările dintre experți, care au loc În comitete. Însă aceste deliberări nu sunt neapărat democratice, pentru că se poartă
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
două abordări non-obligatorii, care nu constrâng statele membre să adopte anumite scopuri specifice sau să aplice metode detaliate de a atinge respectivele scopuri. În ceea ce privește performanța procesului de implementare, metoda autoreglementării este cea mai ineficientă, pentru că, deși ele există, metodele de coerciție prezente la nivel european nu sunt suficiente pentru a conferi eficiență unei astfel de metode. D) Metoda deschisă de coordonare corespunde modelului consensual de democrație. Prin această metodă, UE diseminează cele mai bune practici și Îndeamnă statele membre să le
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Își regăsesc un corespondent În realitate. Modele de guvernare A) La Început, UE se baza, În principal, pe prima formă de intervenție și pe primul mecanism de stimulare a implementării, dând naștere modelului ierarhic de guvernare, bazat pe puterea de coerciție. Acest model corespunde celei mai scăzute abilități de a lua decizii, deși proiectul pieței comune a luat naștere după un astfel de model. B) Al doilea model de guvernare este modelul delegării publice, bazat pe principiul tradițional al subsidiarității. Forma
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cele mai diverse, acceptate de state pe bază de negocieri și singurele alternative pentru remedierea acestei stări de lucruri sunt găsirea unor noi mecanisme de întărire a eficienței normelor sale ori constituirea unei autorități mondiale înzestrată cu o putere de coerciție juridică la nivel mondial. În esență, se ridică deci două probleme: 1) dacă se poate vorbi de un drept constituțional internațional, cu alte cuvinte de o proiecție a principiilor și standardelor dreptului constituțional al țărilor democratice la nivelul comunității mondiale
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
alții, care pot fi la rândul lor datorii perfecte sau imperfecte. Datoriile perfecte sunt complete, în sensul c] sunt valabile pentru toți agenții în toate acțiunile lor fâț] de ceilalți. Pe lang] abținerea de la a face promisiuni false, abținerea de la coerciție și violent] sunt exemple ale principiilor datoriilor perfecte fâț] de altii; ele sunt obligații care pot fi respectate în raport cu toți ceilalți (și care au în calitate de corespondent drepturile negative). Kant extrage principiile obligației imperfecte prin introducerea unei premise suplimentare: el susține
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu face apel nici la consimt]mântul ipotetic al ființelor raționale ideale, nici la cel contingent al celorlați. Kant dorește s] afle ce anume determin] consimt]mântul sau refuzul celorlați. Acest lucru nu înseamn] c] refuzul poate fi eliminat prin coerciție pe motiv c] ar fi posibil] obținerea consimt]mântului - orice act de trecere peste un refuz echivaleaz] cu o acțiune de coerciție. Contribuția original] a lui Kant st] în ideea c] principiile pe care trebuie s] le adopt]m pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce anume determin] consimt]mântul sau refuzul celorlați. Acest lucru nu înseamn] c] refuzul poate fi eliminat prin coerciție pe motiv c] ar fi posibil] obținerea consimt]mântului - orice act de trecere peste un refuz echivaleaz] cu o acțiune de coerciție. Contribuția original] a lui Kant st] în ideea c] principiile pe care trebuie s] le adopt]m pentru a nu ii folosi pe alții sunt tocmai principiile drept]ții identificate pe baza universabilit]ții lor pentru ființele raționale. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
anual din aceast] cauz]. Multe altele mor din cauza nașterilor involuntare atunci cand avortul nu este disponibil sau când sunt presate s] nu apeleze la avort. Desigur și nașterile voluntare prezint] un risc fâț] de viață femeilor, dar f]r] elementul de coerciție nu exist] o violare a dreptului la viat] a femeilor. Interzicerea avortului încalc], de asemenea, dreptul femeilor la libertate, autodeterminare și integritate fizic]. A fi forțat] s] porți o sarcin] nu este doar o „inconvenient]”, așa cum afirm] cei care susțin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau că sport. Astfel, din etică respectului vieții nu reiese c] avortul este moralmente greșit. F]tul uman este o ființ] vie, întocmai ca ovulele nefecundate sau spermatozoizii. Dar argumentul în favoarea multor avorturi este acela c] omorul se produce „sub coerciția necesit]ții”. Materialul genetic uman Cei care se opun avortului vor r]spunde c] acesta este o greșeal], nu doar pentru c] f]tul uman este viu, dar și pentru c] este uman. Dar de ce ar trebui s] consider]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rezid] nu doar în ADN, ci și în angajamentul matern (și patern). Din momentul în care femeia și-a asumat sarcină este normal ca ea s] îi aprecieze potențialul și s] o protejeze, precum fac majoritatea femeilor f]r] o coerciție legal]. Dar este greșit s] se cear] unei femei s] duc] la bun sfârșit o sarcin] în condițiile în care ea nu este capabil] sau nu dorește s] întreprind] un asemenea de angajament enorm. Rezumat și concluzii Avortul este adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de lipsă consimt]mântului informat. v. Epilog Poate c] cea mai convig]toare poziție asupra moralei sexuale este una bazat] pe modelul libertarian modificat de maximele kantiene, dar care s] acorde o atenție deosebit] sensibilit]ții marxismului clasic fâț] de coerciția economic] în definirea „exploat]rii” și de preocup]rile feminismului fâț] de semnele opresiunii masculine. Aceast] abordare poate r]spunde unora dintre criticile enunțate mai devreme. Baza contractual] a interacțiunii sexuale reiese din acordul voluntar bazat pe aștept]rile îndeplinirii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu are dreptul de a folosi violență ca mijloc de atingere a unor scopuri imorale. Bineînțeles, dac], așa cum se întâmpl] de obicei, participarea unui soldat într-un r]zboi nedrept este rezultatul combinației unor factori precum dezam]girea, îndoctrinarea și coerciția, atunci aceast] acțiune greșit] poate fi scuzat] într-o oarecare m]sur], iar utilizarea violenței de c]tre acel soldat în scopul autoap]r]rii poate fi justificat]. R]mane ins] valabil faptul c] num]rul țintelor legitime este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care susține ideea identității etnice ca primordială. Această idee este dezvoltată parțial pe baza concepției lui Tönnies asupra comunității (Gemeinschaft) și a lui Cooley asupra grupului primar. Shils argumentează că oamenii nu sunt legați între ei doar prin interacțiune 23, coerciție, interes 24 sau atașament față de "un sistem de valori centrale"25, ci și prin altceva, alte proprietăți sau credințe. Acele caracteristici care trebuie luate în considerare sunt anumite proprietăți organice și fizice, precum și ale organismelor în relație cu mediul, care
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]