1,095 matches
-
și eu la asta... —Ei, moșule, nu mă gândesc eu la ce socoți dumneata... Știu, știu... vorbi Isailă cojocarul. Se vede după căutătură. Eu parcă spun ceva? Ia și eu cu nacazurile și cu gândurile mele. Moșneagul se aplecă asupra cojocului lui și prinse a mormăi pe nas un cântec. Într-un târziu i se deșteptă glasul, trăgănat și melancolic: De friguri zaci și te scoli... De dragoste zaci și mori... — Nu te uita la ce spun eu... zise el cătră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de fulgi. Iarna porni cu viscol. Faliboga veni prin întuneric la șopronul lui Niță: Începe iarna ca nealtădată, zise el; semn rău, măi prietine!... Dă, răspunse flăcăul, iernile-s grele, și noi suntem în mâna lui Dumnezeu... Ți-i bun cojocul? ai opinci largi?... te-i întoarce și tu cu spatele la ea și-i lăsa-o să treacă... Apoi altceva ce-i de făcut?... răspunse Lepădatu râzând. Vătaful trecu cu calul spre alte șoproane. Acuma în jurul curții murmura viață mai multă. Ciobanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe Sărmanu, cânele adus de flăcăuașii care erau sub privegherea lui. Scoase din glugă o bucată mare de mămăligă și i-o puse dinainte, apoi îl mângâie pe gât și-l bătu încet pe bot. —Mă Sărmanule, da’ tu ai cojoc de iarnă? Blana groasă a cânelui lucea neagră prin bătaia ninsorii. Flăcăul stătu un timp privind în întuneric și gândindu-se. Din cei mai depărtați ani, de când își aducea aminte și de când își petrecea zilele slujind la vite boierești, fiorurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
părțile. Ieșeau și femeile și copiii desculți își întindeau capetele pe după creasta mușuroaielor lor. Într-adevăr, sosea stăpânul într-o sanie cu patru cai, și cu zurgălăi care sunau felurit. Faliboga și cu Iana lui ieșiră din bordeiul lor în cojoace curate și coborâră spre curte întru întâmpinare. —Vai! Sandule! strigă muierea vătafului cu uimire. Așa mândră sanie încă n-am mai văzut... —Taci, femeie, răspunse Faliboga râzând, că este în sanie ceva și mai mândru, și mai minunat... —Ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
or fi așteptând băieții... Cum ieșiră, îi biciui viscolul în față; apoi mai la larg îi învălui un vârtej des și aprig. —Ei, drăcia dracului! strigă Faliboga scuipând, îmi intră și-n gură!... Niță își strânse mai bine pe el cojocul mare. Faliboga se lăsă spre bordeiul lui: — Nu-i chip! gemu el, trebuie să mă duc să-mi iau altceva pe mine... Tu, măi Niță, în astă noapte nu te deslipi de vite. Cu furtuna asta, cine știe ce se poate întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
două ori. Detunăturile se amestecară cu clocotul viforniții. Iar se plecă, scurmând cu mânile, până ce, gâfâind cu desnădejde, simți tohoarca, și subt ea trupul cald al lui Lepădatu. - Singur se năcăji și-l trase la o parte; îl acoperi cu cojocul, după aceea se năpusti la Alba, și călare, alergând printre bordeie, începu a chema cu vocea-i grozavă. În noaptea aceea de cumpănă, Niță era să treacă pragul morții. Îl așezară cu capul spart și cu picioarele stricate, în bordeiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să se așeze vremea. După aceea, visând altă epocă tihnită a acelei așezări, m-am coborât iarăși la câmpie. Am ieșit din ploaie și din furtună; am regăsit primăvara la Sebeș; am revenit în câmpia dunăreană, lepădând de pe mine toate cojoacele, unul după altul, ca Dochia. Aici era vara în toi și un cer încremenit în liniște, ca un smalț albastru. Pe Bărăgan nu plouase de trei săptămâni. Cota apelor Dunării - indicator al tuturor pescarilor, tovarășii mei - era destul de scăzută. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urce Ester? Că avea să-și caute loc chiar în vagonul și în compartimentul acela în care B. dormea pe genunchii mei? Trenul era arhiplin și, ca o pedeapsă, Ester a stat mai tot timpul, până în București, în ușa compartimentului. Cojocul vișiniu, cu fulgi de zăpadă topiți, lipit de geamul compartimentului lățise picurii aceia de apă, dându-le contururi de petale sângerii. Ne-am privit doar în străfulgerarea clipei cât Ester a vârât capul pe ușă, căutând un loc liber. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În urmă. Unii Îi ofereau țigări sau chewing-gum, dar el refuza politicos și categoric, privind pe deasupra capului celui care-l „trata cu bunătăți““ și nedezlipindu-și zâmbetul de pe buze. Numai când veneau să-l fotografieze nu refuza. Își aranja cămeșa și cojocul și devenea serios. Grințu nu-și amintea să-i fi văzut pe bătrâni fotografiindu-se vreodată Împreună. Baba stătea la război și lucra demonstrativ, Încet, știind că Grințu le explica străinilor funcționarea războiului de țesut. Dacă cineva Își exprima dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aripi de lăstun. Purta cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie cu zagara largă, iar iarna cușmă brumărie și cojoc lung. Apărea la han destul de des și doar când știa că nu e nici o primejdie. Și asta o afla prin feciorul hangiului, fiindcă nu se încredea în nimeni altul... ― Te pomenești că venea pentru ochii hangiței - a vorbit cu bănuială
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
înfiorată: ― Cum să ies din casă, bădie? Nu se poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de cojocul lui. Fie el cât de mițos. Este o țigancă care știe și toca-n cer! A găsi ea un leac și pentru bărbatul tău!... Și dacă s-a adeveri gândul meu, atunci nu care cumva să-ți întorci vorba, căăă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca de obicei. Din nou au început să-i umble prin cap întrebări la care nu găsea răspuns. „Am fost eu mai obosit ca de obicei? Sau?... Dacă este adevărat că muierea se ține cu lotrul, am eu ac de cojocul lor!”... Cu acest gând, s-a urcat pe un scăunel și a coborât flinta pe care o ținea încărcată sus pe bagdadie. A ridicat cocoșul, să vadă dacă nu s-a înțepenit de când nu a mai umblat la ea. Mergea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
primească izbăvirea care li se dădea, și au fost chinuiți. 36. Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare; 37. au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți, 38. ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pămîntului. 39. Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre lumânări. Pe tâmplele-ți cernite de durere, De doruri ce te macină mereu, Doar cârlionții mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un Dumnezeu. Dar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
doar cînd e ger. Eu mă cățărasem uimit, lipind, bănuț rotund de aramă, nasul pe geam, cu ochi rotunzi și obrazul și palmele rotunde spre ce era afară. În liniștea de dincolo treceau sănii cu oplene pline de oameni în cojoace și de femei cuibărite la codîrlă ce țineau în brațe oale aburite. În urma lor se rupeau pîrtii care clipeau orbitor în soare. Primăvara, bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lăsau ademeniți la vorbă iar, pe ulița mare, nimeni nu-ți mai da binețe. Oamenii plecau de-acasă prin grădini. Într-o duminică, la Ocol (ocolul silvic, aflat deasupra luncii) așteptau în drum o mulțime de țărani îngrijorați, încinși peste cojoace cu pistoale, baionete și puști de vînătoare. Cei știuți ori bănuiți că au arme fuseseră convocați acolo cu tot cu ele. Instalat în vestibul după birou, un maior în civil ședea cu fața la ușă. Alături de el se aflau alți doi indivizi împreună cu doctorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și pe mine mă bătea la cap, crezându-se și el intelectual, pentru că purta pantofi și pantaloni cu dungă, unul al lui Câinaru. Pe tată-său, de fapt, Îl chemase Cojocaru și chiar cu asta Își câștiga bănuțul: cosea oamenilor cojoace frumos Împodobite, de miel, ori dulame cu față de postav și căptușeală din piei de oaie. Era un om respectat bătrânul Cojocaru: Îl căutau și din alte sate, pentru că lucra temeinic și nu te ducea cu vorba. Un om cumsecade. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea lui Câinaru, neguțător de piei de cotarlă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
256. CÂNTEC A venit un lup din crâng și‐ alerga prin sat să fure și să ducă în pădure Pe copiii care plâng. și‐ a venit la noi la poartă și‐am ieșit cu o nuia: “Lup flămând cu trei cojoace Hai la maica să te joace, El fugea - ncotro vedea. Ieri, pe drum un om sărac Întreba pe la vecine: « Poartă‐ se copiii bine? Dacă nu, să‐i vâr în sac! » și‐a venit la noi la poartă și‐ am ieșit
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
proțăpiți în capul Uliței Tărbujenești. După o vreme, bătrânul a reluat vorba: Îți spuneam că pe această uliță îi mare înghesuială de negustori și tot felul de meseriași. Uite că ne și întâlnim cu unul. Mai bine spus, cu un cojoc atârnat deasupra ușii unui meșter blănar. Știu despre cine este vorba. Ba știu chiar mai multe. De-o pildă, știu că la 3 ianuarie 1666 (7174) acesta a cumpărat locul de casă, după cum scrie în zapis: „Adecă eu, Maria Dimoaie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pui numele părinților și a răposatului Andrei fratele meu, la sfîntul pomelnic să fie pomenit de molifta sa cît îi va lungi Dumnezău viiața”. Nu prea-i drept, fiule, dar lumea-i ca lumea. Dar, pentru un păduche nu dai cojocul pe foc. Mai bine adu-ți aminte de un fost mare vornic al Moldovei, tare drag ție. Spunând acestea, călugărul a făcut ochii mici, sfredelindu-mă plin de curiozitate, să vadă dacă mă duce gândul unde trebuie. Drep-îi că chiar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
purtări mai urâte ca enoriașii de rând. Nu mai departe hărțuielile între viețuitorii mănăstirii Galata și ai Frumoasei, pentru acele vaduri de moară de pe pârâul Nicolinei... La aceștia tocmai mă gândeam și eu, părinte. Dar... pentru un păduche nu arunci cojocul în foc... Așa că hai să mergem mai departe. Mergem, părinte. Mergem, dar nu știu cum să spun să nu greșesc... Tare mă tem că spusa „Să nu faci ce face popa, ci să faci ce spune el” este ticluită de sfințiile lor preoții
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
știi. Mai puțin de atât, nu admit. Nu te întreb de altele, dar știu totul, nu uita. Și ce vorbești cu clienții noștri știu. Ăla din Tulcea să-ți trimită pește, ăla din Oradea să-ți facă rost de un cojoc pentru Nelu, că altfel nu-i stă bine leneșului de fecior al dumitale, dacă n-are cojoc Alain Delon... Te folosești de relațiile noastre, de numele nostru și al hotelului, știu toate. Și cum faci rost de vată de la farmacie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și ce vorbești cu clienții noștri știu. Ăla din Tulcea să-ți trimită pește, ăla din Oradea să-ți facă rost de un cojoc pentru Nelu, că altfel nu-i stă bine leneșului de fecior al dumitale, dacă n-are cojoc Alain Delon... Te folosești de relațiile noastre, de numele nostru și al hotelului, știu toate. Și cum faci rost de vată de la farmacie și de ce te servește cu brânză Stelică, amicul dumitale de la Alimentara, când nimeni nu vede brânză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când ușa se deschise (nu ușa biroului, eu eram deja în lumea mea, din care Portia se vede ca într-un acvariu) și apăru tata, înalt și mai ales slab, cu fața mare, osoasă, și mai ales împuțit. Își puse cojocul la uscat pe scaunul între picioarele căruia încălzea minisoba electrică - de ce să-l usuci, întreb, doar nu plouă afară. Nu, dar acolo de unde vin eu e destulă umezeală. În septembrie se împliniseră doisprezece ani de la moartea tatei, dar ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]