643 matches
-
bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp după o experiență neplăcută constituie întotdeauna o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă interesa nimic în amănunt. Remarcam doar cișmeaua din curte, la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau scărița de fier pe care bătrânul se opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu părăsit. Iar răzorul îl împrejmuiseră cu cărămizi pe jumătate îngropate în pământ, așezate oblic, alcătuind împreună un contur zimțat, întocmai cum făcusem eu însumi în strâmta curticică de la Brașov, chiar la piciorul zidului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
plasat un cincizeci în mâna larg deschisă a directorului care ne-a sifonat într-un separeu de lângă bar. Ar fi trebuit să-mi dau seama că se întâmplă ceva atunci când Spunk a invitat-o pe Butch să intre prima în colțișorul nostru, făcând o adevărată paradă de amabilitate, iar apoi i-a aprins afectuos țigara. Pe urmă acceptă un pahar de șampanie, fără să-și fi luat ochii de pe doamnă! Și după asta (după o privire aruncată tenului strălucitor al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-și luau ochii de la mame, făcând cu mânuțele și ochișorii lor trup și suflet cu cele care i-au adus cu încredere pe lume: pui de români, frumoși, inteligenți, energici și gata să înceapă a vorbi și umbla prin toate colțișoarele casei, prin toate sertarele și cutiile, curiozitatea, necesitatea cunoașterii îndemnându- i la toate năzdrăvăniile lor inocente. Am întâlnit cultivatori de pământ din tată-n fiu care mi-au confiat că atunci când prășesc sau udă plantele, acestea manifestă o bucurie fremătătoare
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mult după miezul nopții. Billy, care s-a ținut de cuvânt cu sticla de whiskey (Jameson), ne-a recitat o gră madă de poezii în gaelic: sunau la fel de bizar ca oamenii noștri buni. M-am străduit și eu, într-un colțișor, să devin irlandez get-beget, „măcar pentru o noapte“, dar nu mi-a reușit decât ceva mai mult de jumătate. Se pare însă că mi-a fost apreciată bunăvoința, pentru că... în acea noapte m-a vizitat contesa! Le genda s-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
încerca să-l ferească de suferință. Ea continua: — Vila se află chiar în vârful promontoriului, are o scară mare. Are forma a două aripi, îndreptate una spre răsărit, iar cealaltă spre apus; în mijloc, tata a construit un nymphaeum. Astfel, colțișorul acela e ferit iarna de vânt și e plin de flori. În partea cea mai înaltă, tata a construit o terasă, de pe care se văd toată marea Tyrrhenum și celelalte insule de pe coasta Latium-ului. În partea de răsărit și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
interziceau accesul în grădină, spre porticuri, spre terase. El mergea într-o liniște desăvârșită; pașii i se întipăreau în praf. Cât suferise, la ce se gândise, cât plânsese, unde-și căutase o ascunzătoare, unde încercase să-și găsească somnul? Ce colțișor își alesese ca să moară? Nu avea nici un indiciu, cu excepția faptului că majoritatea încăperilor fuseseră închise sau zidite. De acolo, prizoniera nu văzuse nici cerul, nici marea. Fusese îngropată, în așteptarea morții. Mergea; poruncea prin gesturi să se deschidă ușile, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împărat. Aceasta avea să-i facă pe istorici să reflecteze. Consulii și senatorii, care își făcuseră atâtea speranțe și jubilaseră, începură să tremure. Bătrânul Claudius, pe care Callistus îl implicase în acel complot, se ascunse, cuprins de groază, într-un colțișor al platului și, simțind că nici acolo nu era în siguranță, se chirci sub acoperiș, pe o terasă. Senatorii se grăbiră să se adune în vârful sacrului Capitolium, mai ușor de apărat decât Curia Julia din For. Niciodată superba, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din întraga urbe? Prin control. S-au format echipe.Astea au cotrobăit peste tot: casă cu casă, apartament cu apartament, curte cu curte, împrejmuială cu împrejmuială, colț de acaret cu colț de acaret, ca, nu cumva să scape neânregistrat vreun colțișor de latrină, fără ca să-i fie aplicat impozitul respectiv. Ba,într-o ședință de consiliu, s-a adoptat încă un amendament, la hotărârea inițială. Anume, să fie taxată, absolut fiecare utilizare a acestei dependințe. Calculele, privind aproximația sumelor ce urmau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
puțin altfel decât astăzi. Spre bulevard avea aleea mai îngustă și un gard vopsit într-un verde ambrat din sârmă, destul de înalt și iederă cu floricele prinsă de el. Aceiași castani, poate chiar mai mulți și numeroși molizi pitici. Un colțișor de verdeață și aer curat, răspândit de natură chiar în mijlocul tumultului general. Pe alee, din loc în loc, câte un felinar aproape orb, aruncă o lumină ireală< întunericul nopții de iulie s-a născut doar pentru ei, rondoul de piatră este
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
despre asta nu-i vorba! negă ea fără să stea pe gânduri, cu un surâs amuzat în colțul buzelor. Continuând să se țină de mână, intrară în marele parc și o luară pe niște alei lăturalnice, căutând din ochi un colțișor retras și liniștit. În cele din urmă se așezară pe o bancă stingheră, între două sălcii plângătoare și sub privirile complice ale unei statui proletcultiste, de curând ridicate pe soclu. Dragă Einstein, îi dădu Felicia de veste cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o încăpere întunecoasă unde e umezeală și destul de frig. Caut întrerupătorul și aprind becul. Lumina pâlpâie palidă. Inspectez camera câteva minute și îmi dau seama că sunt intr-un beci... mai exact, beciul casei bunicii mele. Analizez cu privirea fiecare colțișor și tocmai când vreau să ies ceva îmi atrage atenția. E un cufăr maroniu, lăcuit, de care parcă stă spânzurat un lacăt. Îl deschid cu grijă și îmi atrage atenția o carte veche și prăfuită. O iau în mână și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Paiele îl zgârie, mărăcinii îi înțeapă picioarele goale, dar el tot ține pasul alături de părinții lui. Pe la amiază căldura este greu de suportat. Bulgărele auriu arde de nerăbdare să pună stăpânire peste tot și trimite raze ucigașe ce străpung fiecare colțișor. Ionică se așază la umbra carului. Când o să fiu mare, vreau să zbor până la cer. Să-ți ajute Dumnezeu! spune mama. Așa poate o să scapi de viața asta grea de la țară... Anii au trecut, Ionică a crescut. A mers la
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încât acesta s-a retezat. I-a venit rândul celei mai modeste dintre ele. Ea nici nu dorea să se întreacă, ci numai să-i fie de folos stăpânului. Calmă, răbdătoare, perseverentă, nu a abandonat lupta. Nu a rămas niciun colțișor din gura necurățat, nespălat, neperiat. Cât au vrut resturile de alimente să se ascundă de privirea vigilentă a periuței, tot nu au reușit. Muncitoare ca o albină, a insistat, a reușit să se lupte cu tartrul și placa dentară. Deși
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
camerei, dorul de ea se manifestă Încă și mai tare; un duș cu apă ca gheața nu avu nici un efect. Cu bustul gol, cu un prosop Înfășurat În jurul taliei, Își Întorcea pe dos cu mare atenție toate buzunarele, scotocea toate colțișoarele pe unde-și ținea lucrurile, cu speranța să dea măcar peste un amărît de chiștoc de țigară. Se auzi atunci o bătaie la ușă. Nu avu cînd să răspundă că ușa se și deschise, iar Marie apăru În prag, desculță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să le ferească din calea Omului. Să nu vă imaginați că au renunțat ușor. Nu, lupii nu abandonează fără luptă o cauză în care cred. La urma urmelor, nu fuseseră ei primii locuitori ai acestor întinderi? Nu cotrobăiseră ei fiecare colțișor al pădurii, nu cunoșteau ei fiecare potecă, fiecare izvor? Nu-și crescuseră aici copiii, nepoții, nu-și lăsaseră aici înaintașii, nu era asta lumea lor? ...Și atunci au pornit lupii la luptă. Și-au unit forțele și au hotărît să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă și-l copleșea greutatea despărțirii. Încercă să doarmă, conștient că ziua ce avea să vină trebuia să-l găsească odihnit. Ieri, soarele topise mai toată zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să sesizezi care porțiune inundată putea fi străbătută cu piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată din topirea nămeților! Mîloasă și curgînd în șuvoaie repezi, poate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
relația, cît de determinați erau să găsească o modalitate de a rămîne, pentru totdeauna, împreună, i-ar fi separat definitiv. Și așa ceva nu puteau să accepte. Așa că, într-o zi, au plecat. Pădurea era nesfîrșită. Avea să se găsească un colțișor și pentru ei. Și dacă nu aici, atunci în următoarea pădure. Sau în următoarea. Nu conta cît aveau de căutat. Dispuneau de tot timpul din lume. Erau împreună, erau tineri, sănătoși și se iubeau. Puteau trăi din asta la nesfîrșit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trecut acum. Nimic nu mă face mai mîndru decît să-ți pot arăta ținutul nostru. Am luptat pentru el, Lupino. Aceasta e măsura forței tatălui tău! Și a fost o zi cu adevărat specială. Înțeleptul își amintea cu precizie fiecare colțișor. Lupino era curios să vadă, să cunoască, dar nu se sfii să exagereze puțin interesul pe care-l arăta, pentru a-i face părintelui său mai multă plăcere. Și acum ce urmează, tată? Se lăsase înserarea. Ce să urmeze, fiule
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
asta e fapta care te-a adus la Florența? Fapta care ar trebui să schimbe istoria? Să o faci pe codoșul Negrilor? Celălalt Își ridică bărbia, ca pentru a-l observa mai bine. Pentru un codoș se găsește Întotdeauna un colțișor căldicel. Și nu e nevoit să plătească pentru ceea ce alții trebuie să plătească cu bani peșin. Vorbesc despre acea floare dulce pe care o avem Într-atâta la inimă, și eu și dumneata! — Ești de partea papei, Cecco? insistă poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
calea divină cu inima plină de lumină... Noapte de primăvară Pe ale gândului chemări coboară-ncet raze de lună și mpletesc cu albastre zări cântece de noapte bună. Noaptea a vrăjit ușor cu dulci șoapte de iubire și-n fiecare colțișor se simt-un val de bucurie Doar florile de liliac plâng toate, a remușcare că s au trecut și e păcat să stea pomul fără floare..... Castani-și râd în plete pregătind falnic intrarea cu flori albe în buchete vor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe care le-ați făcut. Curistul și Părințelul stau smirnă în fața sa, cu privirea în pămînt, pe întuneric nici unul dintre ei n-a apucat să numere cîte stele are Roja pe epoleți, colonel, locotenent-colonel? S-au pus pe scotocit fiecare colțișor, au oprit din drum ultimul camion care tocmai se pregătea să părăsească rampa la care fusese încărcat cu marfă, închipuindu-și că o să pună laba pe dovezile pe care le căutau. După ce au întors cu fundul în sus cabina șoferului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dintr-o altă încăpere, vîrsta nu-mi mai permite să fiu curios, nu sta în ușă, vino după mine, îi face semn manevrîndu-și vioi scaunul, învîrtindu-se 180 de grade, te invit în sufragerie, îi spune. Deja și-au împărțit fiecare colțișor al Casei Scînteii, se gîndește, au pus mîna pe ziare, n au pierdut timpul de pomană. J. Dempsey (femeie sau bărbat?) scrie pentru Financial Times că numărul morților crește în represaliile din România. I-am spus lui Roja că așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nasul peste tot, gudurîndu-se pe după piciorușele Geniului, lingîndu-i mînuțele, pupîndu-l în fund. Sînt de înțeles, zice Comandantul, sîntem o țară de turnători, deși tuturor le-ar șade mai bine dînd din coadă sau făcînd un țîș de cățeluș în vreun colțișor decît să pozeze acum în mari revoluționari. — Cine, eu? Te-a dezinformat cineva și pe tine, se impacientează Regizorașul, doar n-ai luat-o de bună, lasă-mă mai bine să-ți spun despre ce e vorba, se încăpățînează. Liniștește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]