994 matches
-
trei secole. A fost publicată abia în 1966 la Praga, prin grija Academiei de Științe a Republicii Socialiste Cehoslovace. Dar, la acea dată, programul grandios al lui Comenius părea o relicvă. Surprinzătoare, dar inutilă. Asupra viziunii mirificului iluminat se așezase colbul unei istorii sângeroase și mediocre. Comenianul angelus pacis fusese încarcerat într-o bibliotecă obscură ca o cavernă neanderthaliană. De ce oare? Iată o interpretare care, din păcate, nu este simplă supoziție lipsită de dovezi. Dacă vrem să înțelegem de ce s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mișcările de ridicare-lăsare a vârfului limbii. „L” este introdus apoi în exercițiile fonetice preliminare. În aceeași ședință au fost introduse și cuvinte ca: albă, nalbă, cald, talpă, albuș, album, albină, altul, Olga. S-a revenit asupra cuvintelor din ședința anterioară: colb, dalb, șold, bold, care au fost introduse, pentru a forma auzul fonematic prin diferențiere între consoanele „l”, „d”. Ca exercițiu de automatizare s-a ales grupul „al” urmat pe rând de fiecare consoană bine pronunțată în vorbirea copilului. Ședința a
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
n ea (ca marxist convins) o altă soluție la problema de altfel bine pusă de către Marx. Amintind cele două soluții, cea revoluționară marxistă ș( cea capitalist reformatoare, el arăta: " Se (nțelege că burghezii au ales mijlocul din urmă, arunc(nd colb (n ochii săracilor, făc(ndu-i să creadă că-și dau mare osteneală pentru a le ușura ticăloșia, v(r(ndu-i (n case de muncă ș( astfel paraliz(nd răul care amenință veșnic clasa domnitoare" (Dobrogeanu Gherea, 1976: 232, vol. 1
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
apariția acestei cărți. De aceea, o recomandăm călduros, autorul fiind la a doua apariție editorială și dorim să nu fie ultima. Cea mai bună dovadă o constituie epuizarea de mult a primului volum. Domnul Paul Zahariuc, în spirit jurnalistic, înlăturând colbul de pe documente, ne prezintă o lume cât mai aproape de adevăr. Prof. N. Ionescu, doctor în Istorie CAPITOLUL 1 Uniunea Tineretului Comunist în orașul și județul Vaslui Subcapitolul I Cu certitudine, toți cetățenii trecuți de 40 de ani știu ce a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
până în cele din urmă, Corneliu Vadim Tudor este (cu menajamente, desigur) făcut plagiator al mai multora, dar și aici poți crăpa de râs, chiar al lui Păunescu, marele rival al jurnalului din str. Brezoianu! El mai este târât și prin colbul inculturii (a propos de titlul Saturnalii), primește lecții de istorie, chiar el, cel cu simțul istoricist atât de dezvoltat, fiind coborât la un imitator al lui Ioan Alexandru: Corneliu Vadim Tudor este covârșit scrie C. Sorescu de importanța temelor pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vântul învârtindu-le amețitor în aerul care părea alcătuit din cristale reci albe-vineții gata să pedepsească pe oricine ar fi îndrăznit să le opună rezistență. Era cumplit! Vai de bietul călător prins la drum pe o asemenea vreme! "Viscolul prinde colbul să-și lepede, Lunec-o troică, lunecă repede... Veselă-n troică peste întindere, O tinerețe fuge cu-aprindere." (Serghei Esenin) Nu existau decât două variante: ori ajungi la destinație, ori ești învins și te acoperă troianul, de sub care nu vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai de preț comoară murmurând în lacrimi: Unde ești Vasilică, dragul meu, copiii ăștia au nevoie de tine, cum ne vom descurca? Cine din noi va muri Înainte ca trupu-i să-i moară? Cine-o să-și lepede inima-n colb Insuportabil de mare povară? Ca un vânt rău ori ca o insultă Întrebarea prin rânduri trecu. Ascultă, ascultă, ascultă! Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!" (Nicolae Labiș) În viața noastră începea o nouă etapă. Cum a fost? Vom vedea mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de a scrie, evoca, rememora aceste câteva momente din viața mea, din anii care s-au dus și care nu vor mai reveni vreodată pentru că peste acele clipe fugare și peste anii scurși, timpul zorit a început deja să aștearnă colbul uitării. Împreună cu economistul șef M. Eugenie atât în spital la munca asiduă, dar și, uneori, la odihnă în ceas liber Panorama orașului Siret, în fundal se vede și clădirea principală a spitalului Alături de ruda noastră apropiată M. Eugen, tatăl soțului
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
civi lizație și cultură pe care le născuse. Un peisaj „lunar“ a rămas după prăbușire, un peisaj colbuit, deșertic: Noi ne vom duce mai departe Închipuind un drum ferit, În așteptările deșarte Ale celor ce s-au iubit, Și-n colbul strâns ne vom așterne, Ca într-un peisaj lunar, La gura marilor caverne, Topiți în umbra lor de var. Poetul nu este însă un contemplator abstras al acestui sfârșit de lume, ci un martor implicat. Mai mult încă: un martor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-i mai zic și Valea plângerii, strada Țicăul de Sus, no.4 /dacă se mai poate numi stradă o hudicioară dosnică, plină de noroiu pân’ la genunchi, când sunt ploi mari și îndelungate, zise și putrede, și la secetă geme colbul pe dânsa/. Iar bojdeuca de căsuță în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci și e povârnită spre cădere pe zi ce merge, de nar fi răzămată în vreo 24 de furci de stejar și acelea putrede
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
cât farmec are în gândire unul care a venit de pe malurile Dâmboviței și care s-a identificat cu Iașul și cu toate ale lui, bune și rele: Cred că l-ai ghicit pe chiriașul grăbit G. Topârceanu: „... oricâte straturi de colb s-ar așterne pe străzile lui, /ale Iașului n.n./ ele n-au astupat încă de tot urma pașilor lui Eminescu, urma ciubotelor de iuft ale diaconului Creangă, urma atâtor umbre ilustre care au trecut de mult în lumea tăcerii.” Uite
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
și alte materiale consacrate evenimentului pe care eram obligat să-l pregătesc și să-l realizez cu toată responsabilitatea, dar cu ceea ce adusesem de la București puteam să încropim o expoziție satisfăcătoare. După aproximativ o jumătate de oră de scotocit prin colbul destul de abundent al magaziei, am sesizat un soi de agitație la șofer. Ce s-a întâmplat, Dobre, de ce te agiți? Ți-a sosit ora de masă? Știți, la unu și jumătate avem o masă pe terasă și m-aș duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
i te alături și să nu tânjești să faci și tu gesturi asemănătoare. Evident, fiecare după posibilitățile și mijloacele sale. În orice caz, cine se avântă într-o astfel de „aventură”, va trebui să ia, la întoarcere „pe tălpi puțin colb...un crâmpei de umbră din Teiul lui Eminescu și un cer de lumină din înaltul Iașilor în suflet”, cum ne îndeamnă autorul cărții. Vasile Filip Scrisori către un prieten Iubite prieten, De câte ori nu m-ai rugat ca în scrisorile mele
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
X Nu mai credeam că o să-ți amintești de remarca pe care o făcurăm noi cândva, privitoare la faptul că George Topârceanu devenise atât de moldovean încât în conferința „Cum am devenit ieșean”, din 1935, a folosit cu dezinvoltură cuvântul „colb”. M-am bucurat nu numai pentru că ți-ai adus aminte de dragul Topârceanu, ci și pentru că mi-ai amintit cât de colbăiți și arși de soare am ajuns acasă după ce o întreagă zi de vară am bătut drumurile Poenilor. Dar ce
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
bijuterie îndelung lustruită - a apărut minunea... Bisericuța schitului. Am rămas pe loc, cu respirația tăiată. Numai inimile băteau cu putere, iar tu ai șoptit: „Doar în Rai trebuie să fie așa”. Cu greu neam desprins din contemplare. Să ștergem acum colbul istoriei de pe hrisoave și vom afla că din vechime locul apare cu numele de „Schitul Sihăstriei de deasupra Socolei”. Se spune că începuturile schitului sunt legate de retragerea unor călugări aici, sub piscurile Pietrăriei, încă de prin veacul al XVII
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
alături, ca în vremurile când, tineri fiind și neștiutori, colindam mirificele dealuri albastre din jurul bătrânei cetăți a Iașilor. Aștept cu răbdare ca să reluăm drumețiile noastre, iar de va fi să pleci din nou, va trebui să iei pe tălpi puțin colb de pe potecile colindate, un crâmpei de umbră din Teiul lui Eminescu și un cer de lumină din înaltul Iașilor în suflet. Și atunci, chiar dacă voi fi întristat, îți voi ura din inimă drum bun, iubite prieten! Iași, 28 martie - 31
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului critica manevrei, care pare a nu se mai sfârși; cu picioarele grele ne îndreptăm spre corturile înfierbântate ca niște cuptoare; ne răcorim cu apa sălcie a pustietății, ne curățim de colbul fin al dealurilor și văilor, ne îndreptăm spre popotă ca înspre laptele și mierea Canaanului. După amiezile triste și melancolice se scurg pustii până la ceasurile trei. Abia se mișcă ici-colo soldați printre corturi, câte un ofițer cu ochii cârpiți se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
D-sa și-a dus material la țară, la moșia d-sale: și-a clădit case fără să-l coste un ban. În budgetele tuturor comunelor este prevăzută plata unui cantonist. Paralel le încasează primarii și drumurile sunt paturi de colb la secetă și grozave albii de noroi în timpul primăverii și a ploilor. Sistematic, de ani și ani de zile, se cheltuesc bani, și totuși în gospodăria aceasta a județului drumurile sunt într-o stare de sălbăticie africană. Un singur lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la stanții unde oamenii desfac păpușoii firtelor. Se abate pe la coșare, hambare (standoale, când hambarul e mărginit din două părți e coșare), la mori; apoi la pluguri, la semănători. Pretutindeni drumurile sunt în țărână, și caii și trăsura stârnesc un colb oribil. Moșiile aceste au și câteva iazuri. Proprietarii fac și adăpători pentru vite etc. În iazuri sunt pești, pe care-i pescuesc antreprenorii. Înainte erau evrei, azi sunt români, și la Ichimeni și la Crasnaleuca și la Adășeni. (10 Oct.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bătae de biciu etc. "De unde mai nainte, când țineau Ovrei moșia, vecinii intrau și încălcau moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți trăi decât așa, banditește..." Vine un om jerpelit, netuns, bărbos, plin de pleavă și de colb. Cere niște parale, "că e dezbrăcat și desculț". Ai să le bei, bre Gheorghe Barbă... Da nu le mai beu, cucoane... Da femeia ce-ți face? Eu știu, cucoane? S-a dus. Eu știu cu cine trăește? I-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i singura deosebire, dacă nu asemănare, cu cei dintâi. Un subiect de roman. Cum a scris Vlahuță "cum se face o nuvelă". Vorbesc despre așa întâmplare, cu tatăl, cu copilul bolnav, și o urmez... 1 Noemvrie. Un călăreț fugea prin colbul drumului ca o dâră de pulbere aprinsă. 25 iunie-17 august 1913 [JURNAL BULGARIA]* 25 Iunie 1913. Alaltăeri, la Fălticeni, după ordonarea mobilizării care se făcuse două zile înainte, muntenii, până și cei din fundul Dornelor s-au înfățișat deasupra orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
plutele Pe Bistrița apoi doi flăcăi cari se urăsc și la vreme de noapte cu plutele pe Bistrița, se urmăresc. Drumul prin Valea Putnei Spre Iacobeni, pârăul de lângă linie. Tunelul Bistrița Dorna Gura Ortoaei Rusca Osoiu Sunători Pietrosul Colțul Acrei Colbul La Chei Coiful Moara Dracului Cojoci Cruci Genunea Crucei Scăriceana Balta cânelui supt Dealul Ursului Toancele Barnarul Jneamăt = jnemete obstacol Argestru = strânsură de surcele și gunoi aduse de apă Băda deasupra Dornei Abonat la "Răvașul" Ilie Miron Crucea Broșteni PARTEA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu curiozitate din urmă. O măgăriță care fată un epure! Magari din când în când, cuminți. Stă cu fața încolo și întoarce capul privindu-ne cum venim cu viteză. Spârcoci! Grauri și prigorii. Ciocârlii. Trecem prin Șablo, Mangalia, la Constanța. Colbul dela Tekir-Ghiol văleu! Otelurile Movilă cu dosul și closetele la mare și la lac! Marea la Constanța. Bat valuri, și vin din larg cu horbotă albă de ghiare mărunte. Brătescu Voinești. Comunicare 1 Iunie. Nicolae Pescaru din Znagov Dobroșești. Știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sighișoara, Tg. Mureș, Cluj, Ciucea, Oradea. L. 23 August Tinca. M. 24 "-" Cheresig turnul lui Vladislav Cumanul Toboliu Chiriș Tărian Sântandrei Sfadă ai (ani) tină o leacă, o lecuță, o țâră. prund cocostârc nănașă horn jumere curechiu mâne, pâne, câne colb părete, păreche holteiu mulțămesc d-tale să deie, să ieie oloiu oală ol (olcior) mâță (mâțoc) Portul oamenilor cu pestelcă, izmene largi, pălărie de paie, pipă lungă. Vorba însă bună și rostire curată, deși se vede amestec de ungurisme în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arinișuri, ici colo bălți în preajma C.F. parcele foarte frumoase de grâu și secară. Sate ca cele pe care le-am văzut în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin de colb. Maci roșii în ogoare. Căruțe c-un cal la oiște. Dunărea mergând în sus dela Budapesta spre Bratislava, între dealuri cochete, cu păduri, plantații și vii. Se desface în brațe domoale, închizând ostroave cu lunci, unde pasc liniștite, vaci. Peisagiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]