5,796 matches
-
dacă-și dorește ceva cu mare ardoare, poate înfrânge legile timpului și spațiului. Câte tâmpenii nu-i spunea ca s-o zăpăcească! Hai mai repede, doamnă! o-nghionti cineva din spate. Cerboaica, ridicând ochii jenată, se trezi în fața unei foste colege de liceu, fata unui agramat negustor de pește. Fără s-o recunoască, fata îi întindea o cană mare, cazonă, de ceai. Întoarse umărul și lăsă fața în jos, mulțumind. Hai, mamă! Hai, odată! strigă, înțelegând că bătrâna a strecurat felia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i scormonea măruntaiele, o făcu să cedeze. Se trase într-un colț, întoarsă cu spatele și, cu capul plecat, înfulecă repede felia clisoasă de pâine neagră și amară, apoi, înapoindu-se să predea cana, se opri lângă masă, în dreptul fostei colege, care n-o recunoscu nici de data aceasta. Se sili să-și tragă răsuflarea, cu ochii fierbinți de rușine și umilință, simțind toate chipurile acelea crispate și străine cum parcă o urmăresc să vadă ce va face. Ce putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bine să ne gândim la mama și la MAMA ! Să vă povestesc mai departe... Era în ajun de Sf.Maria Maria. Împreună cu mama, am plecat la Cacica, la fel ca și în alți ani. Acolo aveam o prietenă, o fostă colegă de clasă, Veruța Andronic, care locuia cu părinții chiar pe strada ce urcă pe lângă catedrală, cred că a doua sau a treia casă. I-am spus mamei să mergem să dormim la ea. când am ajuns în curte, a ieșit
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
care stăteam de trei săptămâni. Dar mă durea genunchiul exact în locul unde mă lovisem, în vis, de colțul scaunului. M-am sculat, am verificat din nou marginile patului, nu avea nimic de care să mă fi putut lovi în timpul nopții. Colegele de cameră m-au întrebat ce fac, pentru că întorsesem pe dos tot patul : saltea, pernă, pături, tot. și era normal ca ele să se mire. Le-am arătat unde mă doare și le-am povestit Visul. Au verificat și ele
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
fac duș, dar mam oprit în fața oglinzii și nu-mi venea să cred ce vedeam: radiam, aveam o aură în jurul capului, nu mai aveam cearcăne, întinerisem. Când, în sfârșit, am ieșit din baie, prima exclamație de uimire a venit de la colega de cameră care-mi spunea uimită ce bine arăt. știam și era o bucurie și o bună dispoziție în mine cum de mult nu mai simțisem și care a durat mult timp. Asta se întâmpla la ora 6 dimineața. La
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
spate, fiecare la câte o masă .La un moment dat simt că nu mai pot scrie și aproximativ jumătate de pagină format A4 a ajuns un scris cumplit, care nu semăna deloc cu scrisul meu citeț și frumos. și spun colegei ce mi se întâmplă, se miră și ea, nu trec câteva minute și calculatorul se întrerupe. Fără motiv evident fizic. Am verificat toată instalația și legăturile electrice nimic; totul era în ordine, doar ecranul era stins. După câteva momente bune
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
desigur. M-am așezat. Am privit-o cu coada ochiului. Elegantă. Purta o rochie neagră, la nivelul genunchilor. În jur de 50 de ani. Posibil să mă înșel. Brusc, s-a întors către mine. - O cunoașteți pe debutantă? - Da, suntem colege de serviciu, de aproximativ o jumătate de an. Îmi place pictura, astfel încât astăzi sunt aici. Dumneavoastră? - Este fiica mea. Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
integrat bine și de fiecare dată când cineva are nevoie de ajutor, nu are vreo rezervă în a-și oferi sprijinul. „Tuta”, adică Georgeta, care tocmai a intrat în birou, este o femeie elegantă, destul de tăcută, dar în ansamblu, o colegă pe care te poți baza. 45 de ani, divorțată, doi copii mari. De când o știu eu - și sunt câțiva ani buni la mijloc - n-a întârziat niciodată cu lucrările, nu a lipsit nemotivat de la serviciu și nici nu participă la
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mică. Bătrânii țărani gospodari, pescari vechi dar și cu o frumoasă gospodărie, cu animale, cu viță de vie, grădină de zarzavat și multe flori. De plantatul florilor se ocupa Letiția În mod special. Alegea tot ce găsea mai frumos pe la colegele de liceu, păstra semințele și primăvara numai ce vedeai cum răsăreau acele minunății, de care bunicii ei erau foarte mândri. Oameni În vârstă, creștini ortodocși, cu frică de Dumnezeu, nu mai conteneau cu sfaturile pentru nepoata lor să fie cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de situația lor financiară deloc comodă. Doar te-am crescut eu dragă, nici nu poți să fii altfel... zâmbise trist mama. Hai să lăsăm fleacurile, de fapt am venit să ne bronzăm, mai ales tu care vrei să te invidieze colegele la școală. După cum vezi, ambițiile costă. Toată viața va trebui să facem economii? Întrebase Andreea? Nu chiar, doar până când Îți vei termina studiile...trebuie, contez pe tine În acest sens, zâmbise mama privind-o pe Andreea Întrebător. Ele mai discutaseră
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ție nimic. Cum? O medie generală de 9,33 ți se pare nimic? Vei avea destul timp și de surprize, apoi știi că În afară de material nu m-a costat nimic, iar modelul este creație proprie. Au mai făcut Încă două colege același model pentru fiicele lor, care au banchetul de sfârșit de liceu. Au ales alte nuanțe. Eu am preferat asta, să se asorteze cu albastrul mării, al cerului...hai că tu te pricepi mai bine la treburi poetice, decât mine
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
În recunoaștere după masă, mai spusese mama, să știm să ne orientăm și să vedem câte ceva din Împrejurimi. La ora asta nu este bine de mers pe plajă. Ai dreptate, trebuie să vedem exact unde stăm. Pot să sun câteva colege să le spun unde suntem cazate? Întrebase Andrea. Sigur, răspunsese mama, trebuie să fie un telefon public pe aici pe undeva. Masa se terminase În tăcere, le uraseră celor doi comeseni, să le fie de bine și plecaseră pe afară
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
băiat de Încredere, să nu vă faceți nici un fel de griji. Are acest simț al onoarei și al datoriei bine Înrădăcinat În firea lui. M-a surprins totuși graba cu care a fixat Întâlnirea, eu știam că iese cu o colegă de grupă de la institut. Acum nu mai știu care este situația. Părinții fetei nu au concediu În această perioadă și nu i-au permis fetei să vină cu el la mare. Eu Îi Înțeleg foarte bine, sper că și el
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
iubit de toată lumea. Am cunoscut-o foarte bine pe doamna Cămăruț, o femeie blajina care îl iubea foarte mult. Își primea întotdeauna musafirii în mod deosebit, pregătea tot felul de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era asemănătoare cu cea de la facultate. Am organizat împreună numeroase expoziții ale elevilor. Viorica era instruită, știa italiană și franceză
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
artei plastice din capitală istorică a culturii românești,Iași, este sculptorița Lucreția Dumitrașcu-Filioreanu. Alături de alte nume ale plasticii feminine, ale căror opere s-au consolidat prin lucrări realizate în domeniul graficii sau al artelor textile, Doamna Lucreția Dumitrașcu Filioreanu și colega să de atelier, Alexandrina Dumitriu, de asemenea sculptorița, au realizat lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
iubit de toată lumea. Am cunoscut-o foarte bine pe doamna Cămăruț, o femeie blajina care îl iubea foarte mult. Își primea întotdeauna musafirii în mod deosebit, pregătea tot felul de delicatese. Amintiri frumoase am despre pictorița Viorica Bălan, am fost colege la Scoala populară de artă mulți ani, ea a predat pictură și eu sculptură. Cursurile durau trei ani și programa era asemănătoare cu cea de la facultate. Am organizat împreună numeroase expoziții ale elevilor. Viorica era instruită, știa italiană și franceză
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
artei plastice din capitală istorică a culturii românești,Iași, este sculptorița Lucreția Dumitrașcu-Filioreanu. Alături de alte nume ale plasticii feminine, ale căror opere s-au consolidat prin lucrări realizate în domeniul graficii sau al artelor textile, Doamna Lucreția Dumitrașcu Filioreanu și colega să de atelier, Alexandrina Dumitriu, de asemenea sculptorița, au realizat lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
să mă anunțe? - Am uitat și nici n-am avut timp. - Ce facem acum? - Te trimit la cel mai bun ecografist al meu. Îl sun acum. - Bine. În timp ce așteptam să termine de vorbit cu dr. G.I. eu fac conversație cu colega lui: - Ce mai faceți d-na doctor? - Mulțumesc, bine, dar dv. d-na G,. tot ipohondră - Da, tot ipohondră, după cum mă știți și vedeți. Profesorul termină convorbirea și mă anunță că jos, la intrarea în pavilion, vine să mă întâlnească
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
care nu poate să trăiască. Ma mândresc cu bărbăția ei, ținând cont prin câte a trecut acest om. Tot în acest an, am avut și concursul Mini Miss Liceu, la care am fost prezentatoare și care a furat mult timp colegelor mele, prietenei mele și mie, pentru a-l organiza. Dar, după concurs, toți au fost mulțumiți, concursul fiind unul reușit, vesel. În această perioadă, am început să comunic cu o persoană, cu care ieșeam la plimbare, vorbeam, petreceam timpul liber
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
place să fie în centrul atenției, sunt și din cei care doresc să fie lângă tine, pentru a-și face interesele proprii, dar sunt și persoane cu care te înțelegi bine, cu care zâmbești, vorbești. Una dintre aceste persoane este colega de bancă, cu care râdem împreună, ne facem de cap la cantină. O susțin, mă susține, este fata care îmi arde o palmă peste cap, când atenția mea este concentrată asupra altor lucruri, în timp ce, profesoara ne povestește tema. Am două
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de bancă, cu care râdem împreună, ne facem de cap la cantină. O susțin, mă susține, este fata care îmi arde o palmă peste cap, când atenția mea este concentrată asupra altor lucruri, în timp ce, profesoara ne povestește tema. Am două colege, una este deșteaptă, e șefa clasei. Știe matematică bine și la ea ne uităm mereu, când trecem în fața tablei, să ne ajute. Cealaltă este un copil alintat, un copil care se resfață și, cu hazul său, provoacă zâmbete. Suntem cei
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de primul an la pictură. Și le zic: nu te strădui să fie ideal, nimic în viață nu-i perfect. Eu pun vopseaua de parcă aș arunca cu ea, mișc pensula și, la sfârșit, este bine. Îmi place și mie și colegelor de pictură. Bunicii mele îi place mai puțin, ea nu este interesată de iubirea mea pentru pictură. Consideră că-mi pierd timpul. Eu prefer să-mi pierd timpul plăcut. Și cât de pozitiv este profesorul de pictură, cu câtă energie
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Mă gândeam ce să fac, ca să schimb atmosfera, și așa mi-au trecut fiori prin toată ființa mea. Am găsit o piesă muzicală de suflet, de iubire, am început s-o cânt și, caraghios, a început s-o cânte și colega mea de bancă, Alina. Mi se pare că am reușit să-i înveselesc, dar mă gândesc dacă am încercat să-i înveselesc pe ei sau să-mi ascund frica mea. Poate, ce am reușit să fac pentru ei, a fost
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
belicos, o victorie împotriva „sexului opus”. În mintea copilului de atunci acuplarea căpătase proporții ireale, ca rezultat al unei lupte, un fel de agresiune, aproape un delict. Abia adolescența i-a prilejuit unele corective, după ce a beneficiat de prietenia unor colege de școală, fetele acelea în care înmugureau, sub ochii lui uimiți, toate calitățile pe care avea să le descopere mai târziu la femeia împlinită: prietenie, generozitate, afecțiune aproape „maternă”, dar și provocarea discretă a unei senzualități fruste. Ele au fost
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
s-a făcut la față la început verde, apoi roșu și, în ultimă instanță, negru. De furie. Auzi tu pretenție absurdă la Nuțu!... Auzi tu atitudine total necorespunzătoare!... Să scrii astfel de cuvinte unei fete, care nici măcar nu ți-i colegă și nici din oraș de la tine! Ce, el nu-și poate găsi o prietenă într-un oraș cu peste 300 000 de locuitori? De ce se leagă de Ilinca? Tot farmecul azurului imaculat (scria Nuțu pe ilustrata adresată Ilincăi), tot cleștarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]