723 matches
-
Sărata (Bugeac, azi regiunea Odessa, Ucraina). A absolvit cursurile Institutului Agronomic "M.V. Frunze" din Chișinău (1959). A obținut în anul 1968 titlul științific de candidat în științe economice. După absolvirea facultății în anul 1959, a lucrat ca agronom-șef la colhozul "Zaria" (Zorile) din satul Olonești. În anul 1961 a devenit membru al PCUS și a fost numit președinte al colhozului "I.M. Miciurin" din Căușeni. În perioada 1964-1967 a fost șef al direcției colhoznico-sovhoznice din raionul Suvorov (astăzi Ștefan Vodă) din
Semion Grossu () [Corola-website/Science/309961_a_311290]
-
1968 titlul științific de candidat în științe economice. După absolvirea facultății în anul 1959, a lucrat ca agronom-șef la colhozul "Zaria" (Zorile) din satul Olonești. În anul 1961 a devenit membru al PCUS și a fost numit președinte al colhozului "I.M. Miciurin" din Căușeni. În perioada 1964-1967 a fost șef al direcției colhoznico-sovhoznice din raionul Suvorov (astăzi Ștefan Vodă) din RSSM. În anul 1967 este scos din producție și trecut la munca de partid mai întâi ca prim-secretar al
Semion Grossu () [Corola-website/Science/309961_a_311290]
-
fugit în URSS în momentul anexării Basarabiei din 1940. În URSS a lucrat inițial ca secretar de redacție la gazeta "Pământ sovietic" din Bălți (RSS Moldovenească), după care a trecut la o carieră de nisip din Carpovka, dar și prin colhozurile Uniunii Sovietice. La Moscova, a lucrat cu Ana Pauker ca șef de secție a postului de Radio Moscova, avându-i colaboratori și pe Petre Borilă și Valter Roman. La cererea Anei Pauker, Leonte Răutu se întoarce în România în anul
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
ruble; producția globală - 3,0 mln. ruble, inclusiv, culturi tehnice - 1015 mii ruble, creșterea animalelor - 1515 mii ruble, cereale - 610 mii ruble, pomicultura - 147 mii ruble, legumicultura - 119 mii ruble, venitul net - 338 mii ruble. La Râșcani se află sediul colhozului „Lenin”, gospodăria dispunea de 69 tractoare, 19 combine, 24 autocamioane. În anii 1970 la Râșcani funcționau 2 școli medii, o școală de 8 ani, școală de muzică, școală sportivă, școală de arte plastice, 5 creșe grădinițe, un cinematograf, 4 case
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
Rott, Eghe, Thin, Gherman) din coloniile Bergdorf (Colosovo), Glinstal (Glinoe), Leninstal (Carmanovo) au format primele așezări pe teritoriul satului. Pe atunci satul nu avea denumire. Locuitorii acestei așezări au sădit primele livezi și primele plantații de viță-de-vie. În perioada formării colhozurilor și sovhozurilor aici mai vin și alți locuitori din Ucraina: Lujanschii Timofei, Cipac Ivan, Agatiev Macsim, Bajora Timofei, Pecerski Serghei ș.a. În anul 1932 s-a format sovhozul №4 al trustului de vinuri din Tiraspol, iar în 1933 au fost
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
2 Case de Cultură precum și 2 Cluburi. În Crasnîi Vinogradari funcționează și o bibliotecă. Principala ramură a industriei comunei este Industria Agricolă (de altfel ca și a majorității satelor din Republică). Principalele unități producătoare ale comunei sunt Asociația "Mirnîi" (fostul Colhoz Rassvet), care are 3500 ha suprafață arabilă și Întreprinderea de prelucrare a produselor agricole, produsele căreia sunt vândute și dincolo de granițele Republicii, în special Israel. La sfârșitul anului 2006 satul a fost terminată construcția conductei de gaz Dubăsari-Crasnîi Vinogradari.
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
Școala tehnică de electrificare și mecanizare a agriculturii din orașul Soroca și apoi Școala Superioară de Partid din Odessa. Până în anul 1991, a fost membru al PCUS. A lucrat ca inginer mecanic, apoi timp de câțiva ani ca președinte de colhoz și apoi în organele locale de partid. Între anii 1990-1998 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova. La baza constituirii Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM) a stat clubul parlamentar "Viața Satului", ce număra 60 de deputați și fusese înființat în
Dumitru Moțpan () [Corola-website/Science/305105_a_306434]
-
fost întemeiat de o persoană cu numele Putină. Pe lângă localitate trece linia de cale ferată Ocnița-Bălți- Jmerinca. La începutul sec. XX avea 163 de case, 810 suflete, 198 vite mari, 40 cai. În anii sovietici aici s-a aflat sediul colhozului "Zavetî Lenina". Satul dispunea de: școală medie, casă de cultură cu instalație de cinema, centru de deservire socială, brutărie, poștă, magazin, creșă, monument eroilor căzuți în cel deal doilea război mondial. Populație: 2095 locuitori (1974).
Putinești, Florești () [Corola-website/Science/305124_a_306453]
-
fiscalitatea excesivă a sovieticilor populația satului s-a redus cu peste 300 de locuitori. Din 1941 și până în 1944 Iezărenii Vechi fac parte din Plasa Bălți, Plasa Sângerei fiind desființată. În perioada regimului comunist în Iezărenii Vechi era localizat sediul colhozului „Serghei Lazo”. Populația și ativitatea economică este caracterizată printr-o creștere. Astfel în 1969 producția globală constituia 1,1 mln ruble sovietice, cea mai mare parte revenid pomiculturii și viticulturii - 345 mii ruble, fiind urmate de creșterea animalelor - 295 mii
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
sovietică, atunci când cei aflați la putere încercau cu orice preț să închidă sfintele lăcașe. Olga Țoiu spune că: „Pentru a nu închide biserica, oamenii au stat de pază zile întregi, iar pentru a nu fi observată lipsa de la muncă, în colhoz, se înlocuiau unii pe alții”. Astfel, aceasta este unicul lăcaș sfânt din regiune, care nu a fost închis în urma represiunilor din perioda socialistă, datorită străduințelor strămoșilor noștri și a preotului Mihail Blanovschi. Conform datelor IS Registru* în Colonița locuiesc 4034
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
Moldovenești, aparținând în continuare raionului Slobozia. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, satul pierde 494 locuitori înrolați în Armata Sovietică. După cel de-al doilea Război Mondial, biserica ortodoxă din centrul satului este devastată și transformată în cinematograf, cârmuirea colhozului „Karl Marx” și bibliotecă sătească. Cimitirul de lângă biserică este ras de pe fața pământului, ulterior pe acest loc amenajându-se stadionul satului. În anul 1961 pe moșia satului adiacentă malului vestic al limanului Cuciurganului începe construcția Centralei Electrice de la Cuciurgan. În
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
Aflată la 65 km de Odesa, Nezavertailovca s-a înscris în același profil agricol, cultivând cereale comercializate intermediarilor din portul Odesei. Din anul 1932, gospodăriile țărănești sunt supuse naționalizării și colectivizării forțate. La mijlocul secolului XX, în Nezavertailovca au funcționat 4 colhozuri, constituite după principiul teritorial: 2 în partea moldovenească a satului („Frunze” și „Karl Marx”), 2 în partea rusă („Krasnîi partizan” și „Zarea Moldavii”). O ramură a agriculturii răspândită în zonă a fost și rămâne grădinăritul. De la mijlocul sec. XX cultivarea
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
dacă nu aveau bani. Alt moșier a fost Pavel Albu, avea magazin, moară, drâmbă, vie. Școala a fost construită în 1932. Primul învățător a fost Popescu. În sat era și o biserica. În anul 1949 în sat s-a format colhozul „M.Frunze”, care în 1969 a intrat în componența asociației intergospodărești „Colhozjivprom”. Primul președinte a fost Popan Ilie. În 1959 în sat s-a construit magazin. S-a construit o filială a uzinei de cărămidă. La început erau angajați 60
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
1.115 de clădiri. Pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial și-au pierdut viața 64 de bărbați din Corjeuți. Imediat după reocuparea Basarabiei în |, sovieticii au reluat deportările „dușmanilor poporului”: În perioada sovietică în Corjeuți se afla sediul colhozului „Congresul XIX al PCUS”. Sectorul agroindustrial era reprezentat de un punct de vinificație primară, o fabrică de nutrețuri combinate, un centru de colectare și uscare a fructelor, o moară. Producția globală în 1970 a fost de 2,6 mil. ruble
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
39 de oameni. Primii ani de ocupația comunistă au avut loc sechestrări și confiscări a bunurilor materiale, colectivizare forțată, biserica a fost transformată în depozit agricol. În 1990 cu suportul preotului Constantin Lemnaru biserica a fost renovată. În baza fostului colhoz, au fost create asociațiile agricole „Destinul gliei” (1008 lucrători), „La coline” (431 de lucrători) și „Alumanu” (38 de lucrători), cât și câteva asociații mai mici conduse de Vasile Gavrilă, Constantin Zgherea, Ion Jitcu etc. La finele anilor 90, economia a
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
de proporții mari, păstrând denumirea veche de „1mai” cu cârmuirea în satul Mășcăuți. La adunarea generală a kolhoznicilor, ce a avut loc în iunie 1968, s-a hotărât separarea gospodăriilor satelor Jăvreni, Bălășești și Răculești de Mășcăuți, cu formarea unui colhoz aparte „M. Frunze”, avându-l ca președinte pe Onisim Constantin Brăguță un excelent agronom și talentat organizator, care în scurt timp l-a transformat în unul fruntaș cu un potențial înalt economic și uman. Până la începutul anilor 60 secolul trecut
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
este cel care asigură asistență medicală de urgență colibășenilor, vădașilor și brînzenilor. În sat funcționează și un cabinet stomatologic particular, care oferă diverse servicii stomatologice. Tot particulară este și farmacia satului. Atît spitalul, cît și farmacia au fost construite în timpul colhozului, ca ulterior să mai fie reînnoite și reparate. Majoritatea locuitorilor satului sînt creștini. Numărul mare de locuitori ai satului a determinat existența mai multor înclinări religioase. Casa de cultură dispune de aproximativ 300 de locuri. În prezent casa de cultură
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
anii 1960 locuitorii au început să dea jos stuful de pe acoperișuri, să-și reconstruiască casele. Tot în această perioadă satul a fost electrificat, s-a început refacerea lui radicală. În același timp este din ce în ce mai mult mecanizată agricultura. Astfel, în timpul URSS, colhozul dispunea de 6.000 hectare terenuri agricole, dintre care 3.900 hectare erau terenuri arabile. Pe aproximativ 1.400 hectare se cultivau plantații multianuale: 1000 hectare de viță-de-vie și 280 hectare de livezi. Se punea accentul mai ales pe dezvoltarea
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
hectare, bostănoase 10 hectare, usturoi 4 hectare, morcov 3 hectare, roșii 3 hectare, sfeclă-roșie 2 hectare. Cauza principală a dezvoltării slabe a agriculturii este lipsa apei pentru irigarea legumelor în timpul secetos de vară. În anii ce au urmat după destrămarea colhozului s-au micșorat mult terenurile ocupate de pășuni, apoi în ultimii 4-5 ani ele s-au mărit, deoarece mulți oameni nu mai au posibilitate să cultive tot pămîntul pe care-l dețin. În prezent teritoriul pentru pășunatul animalelor este de
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
populației cu carne, lînă și brînză. Se cresc specii cum sînt: țigaia, țurcana. Bovinele se cresc mai mult pentru lapte, iar porcinele pentru carne și grăsime. Numărul de animale la 1 hectar de pășune este de aproximativ 2 capete. Pe timpul colhozului în Colibași exista una dintre cele mai mari ferme de creștere a bovinelor din republică. Complexul se mîndrea cu unele dintre cele mai calificate cadre în domeniu, reușind să colecteze anual cîte 4,5 - 5,0 mii litri de lapte
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
un mic business, nu putem afirma același lucru și despre pescari, ei de-abia dacă asigură familia. Ca orice sat mare, și Colibașul, are dezvoltată o mică industrie de deservire a populației. Satul dispune de o moară, construită în timpul existenței colhozului, la care colibășenii pot face făină de grîu, de porumb, diferite amestecuri. În prezent moara nu poate să funcționeze la capacitatea maximă, deoarece se află în criză tehnică, însă cîndva aceasta deservea nu numai populația autohtonă, ci și populația vecină
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
O importanță deosebită pentru satul Colibași o are fabrica de vinuri din sat, care prelucrează strugurii și îmbuteliază vinul. Baza materială a fabricii este asigurată atît de livrările de struguguri ai locuitorilor satului, cît și a satelor vecine. Dacă în timpul colhozului Colibașul dispunea de 100 tractoare, 80 mașini agricole, 23 combaine, mii de alte mecanisme, astăzi toate acestea țin de domeniul trecutului. Au mai rămas cîteva tractoare, 1-2 combaine, restul fiind toate distruse, furate. Vechiul atelier de reparație a mașinilor agricole
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
lucrărilor de construcției căii ferate Cahul - Giurgiulești, satul Colibași in prezent dispune de cale ferată. La moment are loc gazificarea satului, mai mult de jumătate din sat fiind deja gazificat. Acest lucru s-a dorit încă în anii din timpul colhozului, și iată în prezent s-a ajuns să se îndeplinească acestă dorință a localnicilor. În ultimii 4-5 ani Internetul a ajuns în sfîrșit și în unele din casele colibășenilor, cei drept a celor mai înstăriți, însă nu aceasta este important
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
circuit a unor teritorii. În legătură cu criza economică, începînd din anii 1990 cantitatea de îngrășăminte minerale folosite la hectar s-a micșorat de mai multe ori, ajungînd doar la 3-5 kg/ha, ceia ce este foarte puțin în comparație cu cantitatea folosită în timpul colhozului, circa 200-300 kg/ha. Aceasta a dus la scăderea procentului de humus din sol, fiind doar de 2-3%. Nefolosirea îngrășămintelor chimice în cantitățile care se foloseau în timpul colhozului, permite obținerea unei roade mai puțin bogate, însă ecologic pură. Aceasta fiind
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
3-5 kg/ha, ceia ce este foarte puțin în comparație cu cantitatea folosită în timpul colhozului, circa 200-300 kg/ha. Aceasta a dus la scăderea procentului de humus din sol, fiind doar de 2-3%. Nefolosirea îngrășămintelor chimice în cantitățile care se foloseau în timpul colhozului, permite obținerea unei roade mai puțin bogate, însă ecologic pură. Aceasta fiind unica particularitate pozitivă creată de criza economică acută. În scopul rezolvării acestor probleme, populația împreună cu autoritățile au luat cîteva măsuri în acest sens, și anume: Au împădurit unii
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]