801 matches
-
că va îngădui Domnul să dispară Adevărul Adevărat. Prea au luat locul alte maimuțăreli le-aș putea spune, vă rog să mă iertați că mă exprim așa! Cred că de aceea adevărații creștini nu mai deschid ușa la așa-ziși colindători ca să le dea bani. E departe de a fi colinda ceea ce cânta ei azi. Nici nu mai pomenesc de Pruncul Iisus și Sfântă Fecioara. Doar asta e colinda adevărată cum S-a născut, și unde. Hai să ne întoarcem cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ale cărui fructe constituiau, În vremea când vechea Dacie era Întreagă, obiectul unui export menționat În condicile Egiptului. Nucul, prezent atât de des În datinele noastre de acum și de peste an. Nuca din cozonac și turte, de pe mucenici, din traista colindătorilor, alături de mere și colăcei, sau poleită În bradul nostru de Crăciun, chiar dacă atât de greu de căpătat; În sfârșit, nuca din coliva celor ce sunt undeva, alături, dar atât de greu de atins... strămoșii noștri. Așadar nucul sau pe numele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
spre centru. Intră la o franzelărie de pe Strada Lăpușneanu, mâncând pofticios gogoși cu dulceață. Împreună cu prof. Drăghici, urcă pe Ulița de Sus. După ce beau câte un coniac, amicul îl conduce până aproape de bojdeucă. Își urează "La 10 mulți ani". Primește colindătorii, amintindu-și cum umbla la urat prin Humuleștiul natal. În noaptea bucuriilor, el își dă duhul. Aflând vestea, prietenii l-au pus în sicriu. Când să-l scoată, parcă bojdeuca nu-l lăsa să plece la cimitir. Coșciugul prea mare
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
să dea colacii în cuptor. — Vai, aprinde-v-ar focul, să vă aprindă! zise ea, burzuluită grozav; dar cum se cheamă asta? În obrazul cui v-a învățat!... Oralitatea e susținută de stilul direct al dialogului în care sunt implicați colindătorii ce se pregătesc de pornirea alaiului prin sat. Nică, precum un adevărat regizor, distribuie rolurile: Chiriac este urătorul, iar Nică însuși cu vărul său Zaharie țin locul buhaiului. „Reprezentarea e abia la început, dar povestitorul ține să o percepem în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
interjecția „hăi, hăi!, atât de sugestivă pentru „rama povestirii-, ambianța ce tocmai s-a înfiripat. Urmează o adevărată scenă comică: copiii se așteptau să fie bine primiți, numai că se ivește o „hapsână de nevastăși le strică socotelile. Tot năduful colindătorilor este exprimat în aceste puține cuvinte. Și supărarea femeii este pe măsură. Ea se observă prin imprecația ăînjurătura) folosită de femeie, care se vede că era tare zgârcită. Supărarea femeii e consemnată astfel: „... zise ea, burzuluită grozav. Din această scenă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
graba de a începe colindatul, o stare emoțională firească. Celălalt semn grafic, punctele de suspensie, apare în finalul citatului și marchează de data aceasta o altă stare sufletească, furia ce a cuprins-o pe „hapsânace-și vedea cozonacii amenințați de lăcomia colindătorilor. Supărarea femeii e marcată și la nivel nonverbal, prin variația intonației: în amintita înjurătură „aprinde-v-ar focul, să vă aprindă-, ghicim accentuarea verbului aprinde, cu sugestii evidente. Interogația și exclamația, cu nuanțele și semnele lor grafice, au de asemenea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
unitatea desăvârșită a mentalului arhaic românesc. Teatralizarea sacrului, ca dominantă a ritualului inițiatic tribal, s-a refugiat în puterea evocatoare a cuvântului transmis prin datină: desfășurarea evenimentelor din colindele de fecior, spre exemplu, includ pe lângă planul fabulei atât instanța povestitoare colindătorii, cât și auditoriul. În contextul inițiatic sunt implicate concepte precum sacru, mit, timp și spațiu sacru, uzura creației, sărbătoare. Precizarea punctului de plecare pentru înțelegerea amplului fenomen spiritual este necesară ca suport al discuției aplicate la contextul literar folcloric. Omul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
perfectul compus, redă apariția eroului ca proces încheiat, pe deplin strălucitor. Se creează astfel opoziția acțiunilor desfășurate în planul sacru (răsăritul de soare, mișcările flăcăului călare) cu cele percepute în profanul revigorat magic. Trebuie subliniat însă gradul de inițiere a colindătorilor, mesageri între cele două lumi. În absența capacității lor duale de a fi prezenți în mit și în istorie, comunitatea nu ar mai avea acces la sacru. Octavian Buhociu observă că, alături de cal, dar și în absența lui, „feciorul e
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însă întâmplarea are valoare premonitorie și de consacrare. În basmul Șperlă Voinicul, viitoarea soție a eroului vine în chip de „pasăre frumoasă, cu penele de aur, cântă fără curmare în grădina castelului împărătesc”. Un dar solar greu de obținut aduc colindătorii fetei de măritat pentru a invoca ritualul nupțial: „La Mărul-rotat,/ La Câmpu-rourat,/ Unde mi se bat/ Doi pui de vulturi,/ Doi puișori suri,/ Sus într-un norel/ P-un fulg d-aurel”. El este menit a fi purtat ca podoabă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare” (Tur - Satu-Mare). Merele scuturate din arborele lumii capătă aici aceeași valoare civilizatoare precum fulgul de aur smuls vulturilor, în ambele contexte colindătorii fiind instanța inițiată care intermediază darul sacru. O imagine impresionantă a lui axis mundi se află în basmul cules de Ovidiu Bârlea în Fundu Moldovei, Suceava. Aici el este figurat drept nuc, arbore față de care mentalitatea tradițională are o reverență
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
viitoare, deci cu proprietăți oraculare: mioara din balada III (196), ciuta din colinda III (65) Ciuta proroacă. Colindele de fecior transformă întotdeauna tânărul colindat în eroul învingător din scenariile arhetipale. Variabila onomastică, adaptată la fiecare gospodărie unde ajung cetele de colindători, are puterea de a modifica statutul profan al flăcăului. Zicerea reiterează timpul sacru și întrupează strămoșul întemeietor în fiecare fecior demn de actul benefic al colindatului. Povestea mitică îl are chiar pe Vasile, Ion, Ghiță erou, și nu pe pruncul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
maritale, iar culesul plantelor de leac se încarcă în acest timp de trecere cu valențe mitice. Structura aproape identică a celor două colinde se mai remarcă prin prezența dativului etic care face să se audă vocea instanței - reflector între lumi: colindătorul. Mai mult decât atât, pronumele miimplică lumea profană în totalitatea ei, la nivel afectiv, fiindcă procesul inițiatic are tocmai menirea de a regenera sursa vitală a universului. Basmele fantastice revelă „tatuaje” magice pe pielea protagoniștilor. Ca și flăcăul eroizat, fata
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu în pântecele Gaiei, cum am văzut în basmul din Scheiu de Sus, Dâmbovița, ci în apropierea apelor increatului, pentru a transforma virtualitatea existenței în destine reale, de factură pozitivă. Instanțe inițiate cu ochean dublu, înspre sacru și înspre profan, colindătorii sunt văzuți și ei ca oameni ai mării de către fata de măritat: „Pe mare privește/ De-o corăbioară/ Mică, gălbioară./ Și’n ea cine-mi vine?/ Vin neguțători./ Nu-s neguțători,/ Ci-s colindători,/ Ce-mi vin colindând,/ De (cutare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dublu, înspre sacru și înspre profan, colindătorii sunt văzuți și ei ca oameni ai mării de către fata de măritat: „Pe mare privește/ De-o corăbioară/ Mică, gălbioară./ Și’n ea cine-mi vine?/ Vin neguțători./ Nu-s neguțători,/ Ci-s colindători,/ Ce-mi vin colindând,/ De (cutare) întrebând” (TiteștiArgeș). Sosirea de pe ape a colindătorilor ține, în același timp, de capacitatea lor de a aduce mană la casele unde sunt primiți și de viziunea feminină, definită de principiul acvatic. Feminitatea în ipostaza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ai mării de către fata de măritat: „Pe mare privește/ De-o corăbioară/ Mică, gălbioară./ Și’n ea cine-mi vine?/ Vin neguțători./ Nu-s neguțători,/ Ci-s colindători,/ Ce-mi vin colindând,/ De (cutare) întrebând” (TiteștiArgeș). Sosirea de pe ape a colindătorilor ține, în același timp, de capacitatea lor de a aduce mană la casele unde sunt primiți și de viziunea feminină, definită de principiul acvatic. Feminitatea în ipostaza supremă, reprezentată de Elena Cosângeana din basmul Arghir Crăișor cel mai pedepsit cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
funcția principală a colindelor laice este augurală și puterea cuvântului ritual rostit în momentul magic corespunzător vizează instaurarea unei realități „perfecte”. Urările din textul folcloric întemeiază o lume în timp ce o descriu, de aceea fetele de măritat își așteptau cu grijă colindătorii, pentru a parcurge traseul inițiatic simultan cu colinda și pentru a ajunge să fie pețite de „împărați”. Dominanta acvatică și simbolul nubil al florilor se întâlnesc circular în declarația fetei înseși: „ -Nu sînt fată, nici nevastă,/ Nici de sus nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și e... (cutare), tânăr, călare/ P-un cal vânăt dat în spume”. Revenind la textul ceremonial din Țepu, Galați, trebuie să remarcăm că prezentul indicativ nu mai reprezintă timpul sacru al faptelor arhetipale, ci are mai degrabă o încărcătură augurală. Colindătorii doresc fetei ca alaiul de pețitori din care ea să-l aleagă pe cel mai mândru să vină acum, fără nici o întârziere. Viitorul ar îndepărta prin puterea cuvântului ritual, atât de puternic în timpul intermezzo-ului cosmic, evenimentul dorit de tânără
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frații fetei din leagăn, legătura dintre principiul masculin și cerb fiind foarte amplu exemplificată de colindele de fecior. O jertfă totemică răsturnată, ce amintește de orațiile de nuntă unde mireasa ia forma ciutei, sugerează într-o colindă din Oprea, Făgăraș. Colindătorii transformați în vânători (inițiați ai forței virile) cer fetei colindate un sacrificiu care afectează pozitiv comunitatea: „Nu te fată spăimântară/ Nu ți-om cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și coarnele/ Că le cere doamna noastră,/ Prin dunghii să strecurăm,/ Prin coarne
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
considerăm prin urmare că nu o ipostază a sufocării datorate sacrului monstruos se dezvăluie în colinda de fată mare, ci o imagine a fecundității extreme, specifică momentului dintâi al genezei, când natura prolifera nestăvilită. Somnul catalizează adâncirea în spirit, iar colindătorii care somează fata să revină în lumea profană reprezintă martorii activi ai inițierii: „Scoală, (cutare), nu dormi,/ Că de-asară doar ți-a fi,/ Că de când ai adormit,/ Iarba toată tea’ngrădit,/ Florile te-au năpădit/ Și pe gură și pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este coautorul arhetipal al noii lumi. Unele colinde conțin intrarea în scena potopului a voinicului inițiat, similară cu apariția dramatică a Moldoveanului în balada șarpelui. Aflată în leagănul de mătase dintre coarnele Boului Negru (htonian) înotător, fecioara vede nu doar colindătorii (ca revers al abilității lor de a o privi și de a ne-o arăta), ci și iubitul consacrat deja: „Cam deoparte, nu departe,/ Jos pe câmpii Nistrului,/ Tare-mi vine de-un voinic,/ De-un voinic, de-un grămătic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mergând la-vânătoari el, ieșa un șarpi mari-nainti. Când să ducea lavânătoari, ieșa șarpili acela-nainti”. O frecvență importantă are și conjunctivul prezent, ca timp cu puterea de a modifica viitorul, și de aceea el este propriu unor instanțe inițiate, cum sunt colindătorii sau descântătoarele. Aceștia au cunoașterea necesară pentru a asista și ghida traseul inițiatic al tinerilor. Modul condițional optativ primește valoare imperativă în imprecațiile mamei care își menește fiul să treacă prin moartea simbolică a înghițirii inițiatice. Șarpele se adresează în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și chiar foarte bună... Numai că, vedeți dumneavoastră, dar nu prea îți vine să te atingi de ea, că te iau amintirile. Cum era odată și cum ai ajuns astăzi, să fii servit de altcineva ! La noi nu mai vin colindători, cei care mai soseau într-un timp au cam uitat cu totul de noi. Dar și de tradiție. Dai drumul la televizor, dar te întristează, nu mai sunt emisiunile noastre, nu mai cântă nimeni « Dunărea albastră»...Nu mai este Tudor
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
familiei Stere din satul Ciripcău apoi la muzeul din orașul Florești condus de Prof. P. Moldovanu. În orașul Bălți corul Camerata condus de maestrul V. Pavalache a dat un spectacol În fața unui numeros public și a autorităților județene. 20-VIII Vizita colindătorilor de la școlile din Ermocliasudul Basarabiei. CAPITOLUL VII 1995 Cele mai mici comunități Istro Românii Cea mai mică și mai Îndepărtate comunitate românească așezată În peninsula Istria, la Marea Adriatică, se stinge. Despărțiți de trupul dacoromaniei, istroromânii și-au purtat destinul din
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
că va Îngădui Domnul să dispară Adevărul Adevărat. Prea au luat locul alte maimuțăreli le-aș putea spune, vă rog să mă iertați că mă exprim așa! Cred că de aceea adevărații creștini nu mai deschid ușa la așa-ziși colindători ca să le dea bani. E departe de a fi colindă ceea ce cântă ei azi. Nici nu mai pomenesc de Pruncul Iisus și Sfânta Fecioară. Doar asta e colinda adevărată cum S-a născut, și unde. Hai să ne Întoarcem cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
însă că ușița la sobă e întredeschisă și se-apleacă bătrâna să pună un lemn pe foc și eu voi accepta fără voie ceea ce știam de la bun început, 7 decembrie, prin sat umblă vestea că încep deja pregătirile cetei de colindători, se adună în fiecare an la o gazdă, iar baciul Neculai le pregătește feciorilor măștile, jocul de brezaie e așteptat cu multă nerăbdare de săteni în fiecare an, băieții de la școală, împreună cu Daniel, pregătesc seară de seară acasă la părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]