2,821 matches
-
-Lasă-l, mă, a spus sictirit Ilie. Acuși începe să bâzâie și mă enervează. Hai să facem planul! Și Ilie a făcut planul de colindat cu Petriță. Eu și Victoraș îi priveam cu gura căscată. Au stabilit pe ce ulițe vom colinda, cum să strigăm și până când să colindăm. După ce au stabilit planul de bătaie, Ilie ni se adresă, privind fix la mine : -Bă, trebuie să colindăm până umplem trăistile, chiar dacă se face noaptea târziu! Vă convine? Să n-aud că vă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
începe să bâzâie și mă enervează. Hai să facem planul! Și Ilie a făcut planul de colindat cu Petriță. Eu și Victoraș îi priveam cu gura căscată. Au stabilit pe ce ulițe vom colinda, cum să strigăm și până când să colindăm. După ce au stabilit planul de bătaie, Ilie ni se adresă, privind fix la mine : -Bă, trebuie să colindăm până umplem trăistile, chiar dacă se face noaptea târziu! Vă convine? Să n-aud că vă dor picioarele sau alte mofturi! Ai, ce
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Petriță. Eu și Victoraș îi priveam cu gura căscată. Au stabilit pe ce ulițe vom colinda, cum să strigăm și până când să colindăm. După ce au stabilit planul de bătaie, Ilie ni se adresă, privind fix la mine : -Bă, trebuie să colindăm până umplem trăistile, chiar dacă se face noaptea târziu! Vă convine? Să n-aud că vă dor picioarele sau alte mofturi! Ai, ce ziceți? Eu cu Victoraș tăceam, holbând ochii la Ilie. Acesta a insistat : -Bă, eu cu voi vorbesc! Nu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
dacă întârzii! -Nu mă bate! Nu mă bate! -Du-te, mă, acasă! insistă gospodarul. Că iese vreun câine și te rupe! După ce am luat bolindetele, reflectai la spusele gospodarului : -Să plec acasă? Dar nu s-a umplut traista! Și-apoi nu colind pe unde am venit? Adică spre casa mea? Asta înseamnă...că mă duc acasă! Eee! Iar mă îndârjesc, urlând din poartă în poartă cu...unu, unu! La o casă mai arătoasă iese o gospodină simandicoasă : -Ține, micuțule, un covrig! Sar
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mama câți bolindeți ama primit!...Am alergat să intru repede în casă, să-i fac bucuria. Îmi spuneam : ce-o să mă mai pupe!... Dar la poartă ma-am oprit. Cum o să intru dacă nu s-a umplut traista? Să mai colind puțin, s-o umplu. Dau să plec. Dar un alt gând mă oprește : mama a spus să mă întorc când se întunecă. Hai să intru în casă! După ce deschid poarta, iar mă opresc. Alt gând : tata mi-a spus să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
bărbat!” Am să-i spun că am umplut-o...dar... Și să le povestesc pățania. Dacă nu mă cred? Păi, nu sunt murdar de noroi? Ei, și? Te-ai împiedicat și ai căzut ca un bleg! Nu! Trebuie să mai colind să umplu traista și nu le mai povestesc nimic. Dar...fatalitate! Namila mă urmărise și eu n-am observat. Iar s-a repezit la mine, iar m-a pleznit în ceafă șuierând : să nu țipi că te omor! Iar am
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mea! am spus eu printre sughițuri. Omul mormăi ceva supărat, poate o înjurătură de tată și spuse cu năduf : -Ce să fac eu acum, cu tine, mă? Și cu copiii mei? Se întoarse spre copiii lui : -Hai acasă, mă! Ați colindat destul! Trebuie să-l duc și p-acesta acasă la el!... Băieții lui, vlăjgani de vreo zece ani, începură să bâzâie țâfnoși : -Da’ el de ce nu se duce singur? Nu vrem! Nu vrem! -E mic, mă! Nu vedeți că s-
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Lisandrei e goală! Observă unul din băieți. Se uită bietul om la traista fetei și spuse mirat : -Mă, Lisandro, tu ai pierdut bolindeții pe drum? -Nu, tăticule! Spuse Lisandra candid. Nu se umple traista! Omul oftă înciudat : -Bine, mă! Mai colindăm puțin și mergem acasă, că e târziu! Iar începură băieții să strige pe la porți : „Bună ziua la Ajun!...Trei, trei!” Pe mine m-a ajuns oboseala. Abia mai târam picioarele. Și traista era grea...Apoi a început să mă doară burtica
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ale oamenilor de la masă, care se rugau la el. Abia atunci, în acel vis, am aflat și eu de ce dăruiau femeile cu atâta bucurie bolindeții la colindători, în seara de Ajun. De aceea era așa de frumos în acea seară, colindând după bolindeți... Referință Bibliografică: Povestirea BOLINDEȚI din vol. Magia colindei / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2184, Anul VI, 23 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
grea, Și care își dorește să vă spună Că încă mai e loc și de-altceva. Nu mă cunoașteti, nu mă știți pe nume, Domiciliez acolo pe-unde trec, Dar, totuși, am și eu un rost pe lume, Să vă colind puțin și-apoi să plec. Sînt lipsuri, mai apar chiar și dezastre, În lumea tristă, plină de nevoi, Eu însă cred în apa mării-albastre Și mă-nfășor într-o perdea de ploi. Nu pregătiți bucate pentru mine, Nu-mi puneți
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și grea,Și care își dorește să vă spunăCă încă mai e loc și de-altceva.Nu mă cunoașteti, nu mă știți pe nume,Domiciliez acolo pe-unde trec,Dar, totuși, am și eu un rost pe lume,Să vă colind puțin și-apoi să plec.Sînt lipsuri, mai apar chiar și dezastre,În lumea tristă, plină de nevoi,Eu însă cred în apa mării-albastreși mă-nfășor într-o perdea de ploi.Nu pregătiți bucate pentru mine,Nu-mi puneți proaspăt
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sfârșit de aprilie, când, într-o pauză dintre ore, un coleg ne-a spus că are o carte de poezii. Ne-a ... XIX. NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015. Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!... Ieșeau gospodinele și-i dădeau bolindeți, alintându-l cu vorbe blânde și glumețe. Și traista...se umplea. Dar el nu mai avea răbdare. Alergă într-un suflet la casa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. ... Citește mai mult Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!... Ieșeau gospodinele și-i dădeau bolindeți, alintându-l cu vorbe blânde și glumețe. Și traista...se umplea. Dar el nu mai avea răbdare. Alergă într-un suflet la casa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mare ca să știe că tot ceea ce-i spusese tatăl său se putea aplica în vremurile când oamenii luptau în deșert cu sabia, nu când rachetele gigantice brăzdau cerul și tancurile rapide străbăteau câmpiile. Pe timpul șederii sale în acel oraș oribil, colindase străzile și stătuse ore întregi în fața vitrinelor, unde, pe ecranul numeroaselor televizoare, se puteau vedea imagini surprinzătoare ale unor oameni și locuri despre a căror existență nu avusese niciodată habar. Văzuse chiar și transmisia în direct a unui sângeros război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să impună mulțimii puțină ordine și tăcere. Îmi era teamă să mă îndepărtez de prietenii și cunoscuții mei și să mă găsesc deodată în mulțimea transformată într-un dragon mișcător cu mii de fețe. Pe neanunțate apăru un alt car, colindând cu acel car al echinoxurilor. Carul nou reprezenta cele patru anotimpuri corespunzătoare vârstelor omului. Izbitura celor două care se resimți sub picioarele noastre ca un cutremur al corpului gheții. Se striga din toți plămânii: - Fugiți, gheața nu mai ține! Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Te pomenești că moare și nici un suflet de om nu știe nimic de el. E îngrozitor! Nici nu pot suporta gîndul ăsta. Trebuie să-l găsim imediat. Am încercat să-l fac pe Stroeve să înțeleagă că e absurd să colindăm Parisul la întâmplare. Trebuia mai întâi să alcătuim un plan. — Da, dar poate că în timpul ăsta e pe moarte și când ajungem acolo va fi prea târziu ca să mai facem ceva! — Stai liniștit și hai să ne gândim, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe unde apucau, uneori în vreun vagon de marfă gol tras pe o linie moartă lângă gară, alteori în vreo căruță în spatele vreunui depozit. Dar era îngrozitor de frig și după un ceas sau două de ațipeală incomodă se apucau să colinde din nou străzile. Lipsa cea mai acută pe care o resimțeau era aceea a tutunului și, în ceea ce-l privește, căpitanul Nichols nu se putea lipsi de acest articol. Începu să se învârtă pe lângă o cârciumă în căutarea chiștocurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de lacrimi...), am o meserieeee!!!, lux, arhitectă, proiecte, case, poți căuta pe Internet, dă motor de căutare Emma Serban și-o să vezi construcțiile mele, casele, mai ales, proiectele de la Bienala Arhitecților, putem să ne urcăm într-o mașină și să colindăm orașul ăsta minunat ca să-ți arăt casele proiectate de mine, asta-mi ia tot timpul, dar merită, îți spun că merită... Deși mai am puțin și fac 40 de ani, toate colegele de la firmă mă invidiază, ce noroc ai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că dedesubt e un mormânt, cine și-o fi îngropat acolo fericirile și nefericirile, și bunătățile, și cruzimile?, ce duh neliniștit se ridică noaptea, după douăsprezece, de aici, cine colindă văile și cine se ridică pe munți? Apusul roșu - în față, departe - Muntele Kogaion, îi vede pădurile pierdute în ceață, vârful e ascuns astăzi, întors spre ceruri, Sfânt e Domnul Nopții!, se închină, ca totdeauna, la Muntele lui. Lumea miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pățit, e ca pierdut, nu?, pur și simplu, nu mai vorbește, îți dai seama că de la premieră, după premieră, de fapt, când a dispărut, s-a suit în mașină și dus a fost, de atunci, el și-a pierdut vocea, colindă ca un nebun orașul și o caută pe Tina, merge pe străzi la nesfârșit, își târâie picioarele prin campus, se așază pe o bancă, în fața clădirii teatrului nostru, acolo unde ea îl aștepta, stă ca un nebun acolo, cu spatele la Teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În parcurile marilor domenii din proximitatea Universității, unde lebedele creau o atmosferă propice, lunecând pe lacurile artificiale, și nori lenți navigau armonios peste vârfurile sălciilor. Luna mai a sosit prea repede și, brusc, nemaiputând suporta zidurile, Amory a Început să colinde campusul la orice oră, În ploaie sau la lumina stelelor. UN INTERLUDIU UMED ȘI SIMBOLIC Peste noapte s-a lăsat ceața. Curgea În jos din luna de pe cer, se aduna În jurul turnulețelor și fleșelor, iar la urmă s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător! - Ai văzut? Muri o stea. Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El va deschide Și veți cunoaște-ntr-însul extazul infinit. Iar cetele, stufoase de tirse și nebride, Vă vor purta pe-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape Și munți pentru-a vă pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați cum crește ascuns sub orizon Tumultul surd de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
legănat, Cad frunze uscate-n lucire de stea Prin griul din nori alungat. În aer arome îmbie la joc, Tacit invită pământul, Iar turtele coapte miros busuioc, Iarba-și bocește veșmântul. E-un aer plăcut, amalgam de culori Și vântul colindă voios, Când raze de soare tiptil cad pe flori, El suflu-și ascunde milos. Sub vișin, pe bancă, mă-așez suspinând, Durerea o simt tot mai grea, Dar timpul aleargă cu orele-n gând, Se-apropie iarna cea rea. Văd
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
să fac-avere biserica și popii La cârma României au instalat neghiobii. Când am venit în țară adus de dorul pâinii Am cumpărat o armă, căci mă așteaptau câinii! Când am venit în țară plecase tineretul Ce-și căuta de lucru colindând Occidentul. Au plecat la căpșuni medicii și chirurgii, Spitale, ca și școli, piereau la umbra crucii. Cum am venit acasă cu gând la re-ntregire Refuz să retrăiesc o nouă amăgire Când am venit în țară ne sufoca teroarea Că marile
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]