1,463 matches
-
extrem de limbuți, putea să pară un ciudat. Dar era un miner harnic, oricând și în orice situație aveau bază în el. Toate rânduielile de zi cu zi fiind terminate, cei trei ortaci se ridicară și porniră către puțul centru, unde colivia avea să îi coboare în subteranele minei. Apucară să mai prindă din spate, ca din zbor, câteva cuvinte ale maistrului care reproșa unui miner mai tuciuriu faptul, nepermis de altminteri, că a venit mahmur și obosit la muncă. Intrară în
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
avea să îi coboare în subteranele minei. Apucară să mai prindă din spate, ca din zbor, câteva cuvinte ale maistrului care reproșa unui miner mai tuciuriu faptul, nepermis de altminteri, că a venit mahmur și obosit la muncă. Intrară în colivie și - după semnalele de rigoare ale semnalistului și pornirea mașinii de extracție - porniră cu viteză în jos. Un „jos” care pentru ei însemna viață sau moarte. Știau când intrau în subteran, dar niciodată nu puteau fi siguri că vor mai
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SCARĂ SPRE CER, ORI COLIVIE ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Scară spre cer, ori colivie ... Azi, Dumnezeu m-a luat la judecată. Nu ca un jude, ci doar ca un sfătos Intim amic, cu
SCARĂ SPRE CER, ORI COLIVIE … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377660_a_378989]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SCARĂ SPRE CER, ORI COLIVIE ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Scară spre cer, ori colivie ... Azi, Dumnezeu m-a luat la judecată. Nu ca un jude, ci doar ca un sfătos Intim amic, cu glas afectuos, M-a întrebat de dragostea furată. - De unde știi? L-am întrebat. Uimire Mi se citea pe chip, păream pierit
SCARĂ SPRE CER, ORI COLIVIE … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377660_a_378989]
-
l-am auzit cum blând mă cheamă - N-ai frică! Știi că poți să-mi spui orice. -Iubirea asta, dragostea ei vie M-a prins în lanțuri, parcă-s prizonier. În loc să-mi fie scară înspre cer, Mă aflu cetluit în colivie. - Poate-i așa, dar mai adânc scrutează! Ia-ți sufletul în palme și-l privește Așa ca mine, nicidecum lumește Și-alungă ceea ce-l împovărează. Vei mai afla că-n el se află strânsă, În sensul cel mai pur al
SCARĂ SPRE CER, ORI COLIVIE … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377660_a_378989]
-
Comoară, dar și paznic al cetății, Ea, Dragostea, de nimenea atinsă! Iubita nu mai e? Evenimentul Nu poate estompa tot adevărul. Nu'nvinui, de'a valma, Eva, mărul! În tine fi-va veșnic sentimentul. *** Referință Bibliografică: Scară spre cer, ori colivie ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2309, Anul VII, 27 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SCARĂ SPRE CER, ORI COLIVIE … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377660_a_378989]
-
pom din grădina sări unul, care furase mere. Băiatul, zdup peste gard, Tirtec după el, până ce a căzut în gură unor câini. Acestea sunt numai unele din năzbâtiile copiilor de la gazdă. Frații Ștefanovici prindeau păsări, ciocănitori și le țineau în colivie. Eminescu se cuibărise că vulturul într-un pom din grădina, iar toamnă culegea mere rămase din scuturătura. Pe pereții "căsuței din grădina" făcuse o "galerie de tablouri" cu ilustrații din jurnale, pentru vederea căreia trebuia să se plătească "intrarea". Cu
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
osândiții ce știu bine Că ești doar o himeră blândă, Le dai binețe-n cale lungă, Dezamăgiri ce se țin lanț, Există chiar și un bilanț, Enumerări, oftări cu mii, Născuți prin ei în umbre vii, Tu naști himere-n colivii, Că-n visul tău de a zbura, Viii se-nchin la umbra ta! Te miri și tu, ce-o fi cu ei? Molatec vis din vers de zei, Ai fost plecată-n paradis, Dulce amar, iubire-ai nins... Referință Bibliografică
MI-E DOR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378446_a_379775]
-
Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului Nu vreau să crezi că e vreo vină moartea, nici când însângerate stihuri scrii, că sub cupola timpului doar noaptea, dezleagă ochi-mi prinși în colivii! Nu vreau să ștergi singurătăți din vise, creionul ascuțit sub trunchi de coasă, cu jugul ros trăgând cearceafuri ninse, m-așează peste tâmpla-ți de dor arsă! Nu vreau s-aduni iubirea-n piept ca rană, scrisori de-adio mi-
NU VREAU SĂ... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378549_a_379878]
-
eliptice ale verii în vise cu tine și o ceașcă de cafea. Acolo unde iarna nu pătrunde Vuiesc gânduri răvășite pe aleii, Speranțe încolțesc pe ramuri nude, Stângaci căutând urma pașilor tăi. Clipe mustesc prin zile-n calendare Ascunse-n colivii de așteptări și dor, în zbateri de aripi cu petece de soare Caut zabetul tău prin colțuri de nor. In tăcere vorbesc nopțile de noi In ritm de ape într-o banală noapte, înstelându-mi petece de suflet lovite de
ÎN TĂCERE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378625_a_379954]
-
speranțe în cel a lui Nicolae. Între timp, acasă, bunica Ioana era terminată, bulversată de gânduri negre. Se temea pentru Laura, pentru Ionuț, pentru ceea ce va fi în viitor. Se învârtea prin casă, negăsindu-și locul, exact ca pasărea în colivie. Era nevoită să aștepte, și Doamne, ce greu se scurge timpul când ești în așteptare! Își făcu de lucru prin bucătărie, îi pregăti lui Ionuț gentuța cu pachețelul cu mâncare și sticluța cu apă, un mic dejun care să-i
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
Eu, trup făcut din lut și putregai,Aștept cu toate faptele în mânăS-aud un glas ce-mi zice -“Urcă, hai!”O, Doamne, Bunul meu Părinte,Aș vrea prin gânduri ordine să-mi fac,Să pun un ham pe răzvrătita ... XXV. COLIVIA DE AUR A ILUZIEI, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016. Am așteptat să te trezești din somnul unei nopții răscolite de luna ce am împărțit-o pentru a ne ascunde de fantasmele cu umeri
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, ... Citește mai mult Am așteptat să te
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, ... Citește mai mult Am așteptat să te trezești din somnulunei nopții răscolite de luna ce am împărțit-opentru a ne ascundede fantasmele cu umeri de statuiedospită din piatră șifrig.Apoi, am vrut să te îmbrățișez cu brațe-ramurio înmugurire caldă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
îmbrățișez cu brațe-ramurio înmugurire caldă în vatra toamnei târzii,însă, tu erai deja plecat spre iarnadorințelor talepurtat de vulturul desfrunzitși de cel din urmăfior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii șibrațele au devenit aripi încărunțiteale unei păsări închise înîn colivia iluzieiașezată la răscrucea vânturilor ce bat apustiu.Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarteși bântuit de gândul fără ecouai zidit ferestra coliviei de aur,... XXVI. AM AȘTEPTAT LA PÂNDĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
pocnit din biciul durerii șibrațele au devenit aripi încărunțiteale unei păsări închise înîn colivia iluzieiașezată la răscrucea vânturilor ce bat apustiu.Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarteși bântuit de gândul fără ecouai zidit ferestra coliviei de aur,... XXVI. AM AȘTEPTAT LA PÂNDĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016. Am așteptat la pândă, sorocul de-ntâlnire Știindu-ți pasul rece și cu ecou grăbit, M-am amăgit prostește cu visul
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
nimeni nu-i știa povestea, De unde vine, cine este Și toți în jur pariu făceau Că este ruptă din poveste. Sub șoaptele bănuitoare Se întrebau de este vie, Dar nimeni n-ar fi bănuit C-a stat o viață-n colivie. Și i-a venit așa deodată În zori cu ploi și cu tristețe Să iasă ea din colivie La lume ca să dea binețe. Și cam împleticită-n pași Mergea aiurea făr' să știe Că toate drumurile ei Mergeau 'napoi la
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
din poveste. Sub șoaptele bănuitoare Se întrebau de este vie, Dar nimeni n-ar fi bănuit C-a stat o viață-n colivie. Și i-a venit așa deodată În zori cu ploi și cu tristețe Să iasă ea din colivie La lume ca să dea binețe. Și cam împleticită-n pași Mergea aiurea făr' să știe Că toate drumurile ei Mergeau 'napoi la colivie. Zărise-o dâra de lumină Și s-a-nălțat cam mult în zbor, Când a simțit c-avea legată
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
Și i-a venit așa deodată În zori cu ploi și cu tristețe Să iasă ea din colivie La lume ca să dea binețe. Și cam împleticită-n pași Mergea aiurea făr' să știe Că toate drumurile ei Mergeau 'napoi la colivie. Zărise-o dâra de lumină Și s-a-nălțat cam mult în zbor, Când a simțit c-avea legată Și colivia de picior. Căzând a vrut să se agațe De luminița ce-i părea Că e mai trainică și poate Să fie
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
lume ca să dea binețe. Și cam împleticită-n pași Mergea aiurea făr' să știe Că toate drumurile ei Mergeau 'napoi la colivie. Zărise-o dâra de lumină Și s-a-nălțat cam mult în zbor, Când a simțit c-avea legată Și colivia de picior. Căzând a vrut să se agațe De luminița ce-i părea Că e mai trainică și poate Să fie trambulina sa. Dar a străpuns ușor lumina Și aripile i s-au frânt, Erau văzduh și prea fragile Să
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
zboare chiar atât de sus. S-a prăbușit fără să-i pese De lumea ce n-o cunoștea, Doar ea știa că e o muză, O muză ce în zbor murea. Și-a șușotit o lume-ntreagă Găsind apoi în colivie, Cine era? Scria 'ntr-o carte! Era o muză-n poezie. Drepturi rezervate doar autorului. Referință Bibliografică: MOARTEA UNEI MUZE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
noțiunea de împlinire... „Stau pe o piatră/ din interiorul meu/ și vreau cu tot dinadinsul/ să nu mă mir/ și nici să-mi fie milă/ de ale mele cuvinte încărunțite. Sunt închise/ de-o bună bucată de vreme/ într-o colivie./ Doamne, ce hărmălaie mai fac!/ Hm, poate mă înșel/ și nu-s cuvinte,/ poate sunt niște biete vrăbii/ care-și pregătesc evadarea!” Aș spune astfel: Cuvintele sunt dintotdeauna, dar iată cum tocmai întineresc, hărmălaia e expresia simțului de libertate, de
DANIEL MARIAN DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379068_a_380397]
-
oximoronică între vis și realitate, între denotativ și conotativ, între sacru și desacralizare, între natural și denaturare, așa încât lectura oferă un sincretism poetic rafinat. dar dar dacă moartea ar bate la ușă de cîte ori își iau zborul porumbeii din colivia sufletului ancorat de nori liniștea dintre stele ar fi mai puțin dureroasă- Dacă moartea ar bate la ușă 67- poeme deznodate- prin neomodenismul stănescian practicat dar și prin ludicul elementelor realiste incluse, oferă cititorului o poezie contemporană lină, de stare
GEORGE SCHINTEIE -67 -POEME DEZNODATE – de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379115_a_380444]
-
menit numai fetiei Ce ne-a scăpat de greaua încercare, De-a vrescui sub arșița pustiei. De n-o veni, l-or veșteji brumare Și viscole din calea veșniciei, La fel cum vremea trece în uitare Înaltul zbor sub plasa coliviei. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Copac cu ramura beteagă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
COPAC CU RAMURA BETEAGĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379953_a_381282]
-
ASCUNS ÎN 1981, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016. eu sunt făcut ..timpule, nu pot să aștept în mocirlă, împlinirea amurgului, făcând piruete pe trestia unei clipe! eu sunt viața și unele cioburi de colivie albă! scot ochii fiarelor, care mă hăituiesc. și zbor peste urâtele necunoscutului, pentru tine mă vând, la târgul cuvintelor ce zboară. la fiecare pas cadențat, eu sunt interjecția adâncului, ce iți seamănă! suficient să te pot prinde, într-o lume
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]