1,023 matches
-
să mi-o „comunice” și, la Întrebarea mea, febrilă se’nțelege, dacă „șeful cel mare” a adus vorba și de subsemnatul, a dat din cap, mințind, ca să mă „apere”, probabil. Amicul Matei, Însă, relaxat și profesându-și amuzat cinismul său colocvial, mi-a relatat cele de mai sus. Ca și În cazul termenului „retardat”, aruncat de frumoasa Geta Horodincă, scurta „execuție” a lui P. Georgescu m-a uimit, Înainte de a mă umili; și m-a umilit, bineînțeles, Înainte de a mă speria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Poantă, Modalități, 197-200; Tudor, Pretexte, 248-252; Raicu, Structuri, 333-338; Felea, Secțiuni, 68-72, 235-239; Cândroveanu, Alfabet, 53-59; Petroveanu, Traiectorii, 319-324; Cristea, Un an, 166-174; Piru, Poezia, II, 353-358; Barbu, O ist., 181-186; Cristea, Domeniul, 121-126; Iorgulescu, Al doilea rond, 264-268; Regman, Colocvial, 192-195; Felea, Aspecte, I, 145-147; Raicu, Practica scrisului, 339-342; Iorgulescu, Scriitori, 40-44; Simion, Scriitori, I, 341-352; Poantă, Radiografii, I, 242-244; Grigurcu, Poeți, 380-383; Marcea, Concordanțe, 271-274; Raicu, Fragmente, 261-263; Cristea, Modestie, 66-69; Sorescu, Ușor cu pianul, 366-371; Cistelecan, Poezie, 139-142
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
în general, profesori americani, sau formați în ambianța americană. Ușor de recunoscut datorită unor ticuri comune, ei au reușit să impună standarde didactice și comportamentale universale. Mai întâi, sunt, toți, hiper-relaxați (engl. „informal“). Îmbrăcați sport, vindecați de orice reflexe „catedratice“, colocviali până la argou, ei țin să se prezinte auditoriului ca niște băieți pragmatici, ușor abordabili, fără fasoane. Gesticulează amical, adoptă poziții destins-întâmplătoare, te tutuie, îți fac cu ochiul, înfruntă problemele dificile cu o voioșie demitizantă, matter of fact. Ideea e că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ale unei căutări care nu vizează posesiunea, nici prestigiul „de aparat“. Lucrul cel mai semnificativ însă din întregul ansamblu e raportul dintre componentele lui. Cantitativ, accentul cade, firește, pe camerele de reprezentare, fie că e vorba de sufragerii pentru mese colocviale (în timpul cărora vinul de Franken era un personaj abundent), fie că e vorba de spații de expunere pentru achizițiile culturale ale gazdei. Dar viața adevărată a casei se petrece în altă parte. Ambianța în care gazda trăiește, lucrează și, în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu se remarcă printr-o stilistică specifică, dar este o carte mai compactă ca tonalitate și tematică: poeme de dragoste (amorurile din orașul de provincie) scrise într-un limbaj aluziv, sugestiv, încărcat de o melancolie blândă, livrescă. Limbajul este stilizat, colocvial sau ceremonios ironic, cu un aer retro, pe alocuri învolburat de revolte sau sugestii mai întunecate. Poezia rămâne însă la suprafață, grațioasă, rafinată, de limbaj. Abia prin Bunicul Kennedy (1996) pariul lui Alex. Ștefănescu, cel care l-a lansat furtunos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
autorului, este o extraordinară aventură a limbajului poetic, o savuroasă commedia a cuvintelor. Temele predilecte - religioasă, erotică, a poeziei/poetului și cea socială - se împletesc într-un adevărat festin de ambiguități simbolice și lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
1967,11; Felea, Reflexii, 187-190; Piru, Varia, I, 505-507; Tomuș, Răsfrângeri, 77-81; Felea, Secțiuni, 362-367; Zaciu, Lecturi, 180-184; Ion Vlad, Punctul de vedere al cronicarului, ST, 1976,1; Petru Poantă, Critica de caracter, ST, 1976, 1; Culcer, Citind, 48-53; Regman, Colocvial, 170-172; Constantin Hârlav, Un critic al opțiunilor pătimașe, VST, 1978, 37; Popescu, Cărți, 49-52; Tomuș, Mișcarea, 305-308; Florin Faifer, Criticul ca moralist, CRC, 1990, 3; Adrian Marino, Criticul moralist, TR, 1990, 6; Dicț. scriit. rom., I, 108-109; Popa, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
ș.a. sau dirijorii Bogdan Chiroșcă și Ciprian Ion), Mihai Zaborilă scrie cu patosul unei nepotolite iubiri pentru artă, pentru teatrul muzical mai ales, pe care l-a slujit cu totală dăruire decenii de-a rândul. De aici, și datorită stilului colocvial al textelor, evocările se citesc cu interes și, în cazul celor mai vârstnici, se vor citi cu o firească și nostalgică emoție. Panoramic artistic. Când văd ce văd Și aud ce aud, Caut să mă regăsesc Și nu mă miră
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
răspund aceluiași cod secret. „Viața în tren” ar trebui să constituie un capitol aparte al jurnalelor noastre de drum. Aici, comportamentul scriitorilor se schimbă: suntem insideri, se poartă studiul sociologic la milimetru, contemplarea peisajelor cedează loc „explorărilor” fizionomice și interstițiilor colocviale. Cineva se întreabă cu voce tare: ce-ar fi ca această călătorie să nu se mai sfârșească niciodată, să ne continuăm drumul ani și ani de-a rândul, oprindu-ne, după aceeași schemă, doar pentru două-trei zile, într-o localitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la facultate. Nu mă gândesc la asta așa de mult. — Din cauza morții sergentului Foster? Împinse stetoscopul cu un deget, se uită la el, apoi Înapoi În jos la mâna sa. — Doctore Peters, Începu el, simțindu-se stânjenit de cât de colocvial avea să sune asta În engleză. Nu sunt sigur ce se Întâmplă aici, dar știu că sergentul Foster n-a fost ucis de-un tâlhar sau În timpul cine știe cărei Încercări amatoricești de jaf. A fost ucis, și oricine l-a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Brunetti nu se putu Înfrâna să nu spună: — Iar eu prefer să-mi vorbești despre interesele lor de afaceri. — Atunci, se pare că ne aflăm Într-un impas, nu-i așa? Întrebă contele pe-o voce artificial de ușoară și colocvială. Înainte ca Brunetti să poată răspunde, auziră un zgomot În spatele lor și se Întoarseră amândoi ca s-o vadă pe contesă cum intra În cameră. Aceasta se grăbi până la Brunetti, cu tocurile Înalte păcănind un mesaj vesel pe parchet. Ambii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
unele variante aparținând categoriei interjecțiilor prezentative (care contribuie la "a lua cunostință de...", în speță uite și iată), examinând modul în care acestea și-au modificat uzul în timp (de exemplu, de la înlocuirea în comunicarea actuală, în anumite contexte, a colocvialului uite și creșterea în importanță a livrescului iată), încercând să stabilim o legătură între extinderea sferei de utilizare și evoluția proprietăților enunțiative ale formei prezentative; − vom încerca să prezentăm funcțiile comunicative (valorile pragmatice) ale unor alocutive hortative, numite de noi
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
un sens mai vag (mai puțin concret decât uite), poartă obligatoriu accent frastic 16 și ocupă, cel mai adesea, o poziție inițială în enunț. În mod tradițional, iată s-a specializat pentru realizarea prezentării textuale (scrise).17 În comunicarea orală colocvială, această interjecție lipsește aproape cu desăvârșire.18 Este prezentă în expuneri orale oficiale și, recent, este foarte productivă în comunicarea din presa vorbită. In contextele menționate, realizează toate valorile fundamentale specifice prezentativelor 19: A. În texte literare scrise de după 1990
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
supra) mai întâi în textele radiofonice clasice (unde utilizarea concretului uite, care se adresează în primul rând simțului vizual, nu era firească) pentru ca, în cele din urmă să fie utilizată cu precădere în textele mediatice actuale vorbite (interferând cu valorile colocvialului uite, simțit ca inferior și eliminat din conversația radiofonică și mai ales din cea televizată). În felul acesta, iată se transformă, dintr-un prezentativ demonstrativ, neutral afectiv, cu funcție de evocare, într-o marcă a cunoașterii perceptuale, cu toate că sensul acestuia nu
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Zic bine? B: Da. Da, da, da. (IVLRA: 212) sau pune în evidență acordul Ca să îmi înțelegi gîndul, hai să admitem că soliștii vocali au... (H.-R. Patapievici, Zbor în bătaia săgeții). Hai(de) poate marca o obiecție prin intermediul formulei colocviale hai să fim serioși sau a formulei familiare haida-de: Eronat, presa mi-a pus mie în cârcă problema stadioanelor, dar hai să fim serioși: nu o să poată nici o federație din lume să facă stadioane... ("Libertatea", 20.II.2006) Fragmentul e
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de clasa verbului. (d) Prin utilizare repetată, cu anumite valori, în contexte identice, unele formațiuni tind să se pragmatizeze devenind mărci comunicative. Interjecția prezentativă textuală iată pătrunde în comunicarea orală "semiformală", preluând atribuțiile prezentativului uite (în calitate de marcă a cunoașterii perceptuale). Colocvialul uite, în contexte informale și semiformale, cumulează mai multe valori - manifestând diverse grade de deplasare către altă funcție decât cea prototipică (contribuie la structurarea discursului, marcând începutul unei replici în dialog sau o secvență de citare/enumerare sau evidențiază anumite
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
uite ce ieste, îmi place fata. TDM II: 522. 24 Spre deosebire de alte categorii dialogice, în comunicarea media se evidențiază caracterul standardizat, planificat, elaborat, al replicilor; sunt dezvoltate strategii de comportament lingvistic prestabilite (este mai puțin permisă improvizația decât în comunicarea colocvială); libertatea de comunicare este îngrădită de responsabilitatea funcției; stima publicului pentru comunicator se bazează pe faptul că acesta exprimă păreri autorizate. Comunicarea se orientează către o categorie de persoane, indicând deținătorul unui rol tematic de pacient, beneficiar obligatoriu uman, colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Iași, 1997; Vergiliu, Aeneis, Iași, 1996; ed. Iași, 1999, Bucolicele și Georgicele, Iași, 1997; Lev Șestov, Extazele lui Plotin, Iași, 1996; Psalmii, Iași, 1997; ed. Iași, 2001; Shakespeare, Regele Lear, Iași, 2000. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 93-96; Regman, Colocvial, 279-295; Doinaș, Lectura, 236-242; Paleologu, Alchimia, 152-155; Valentin Silvestru, Lumini și penumbre, AST, 1985, 10; Grigurcu, Existența, 462-465; Sorin Antohi, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie, ATN, 1987, 3; Florin Faifer, Un poem al mâniei, CRC, 1990, 21; Aurel Pantea, Extazul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
în numeroasele domenii specializate, cât și în zona limbajului de zi cu zi. În legătură cu diversele modalități de exprimare a gestului, prin cuvânt distingem o varietate de sintagme curente: societate sportivă, stil sportiv/peiorativ și laudativ, poetic, academic, jurnalistic, științific, oral, colocvial, argotic. Termenul societate sportivă este, în mod firesc, predispus conectării cu un mare număr de determinative, atât în ce privește uzul său în limbajul comun, cât și în cel specializat: astfel, stilul societății sportive depinde de stilul de concurs: original, eclectic, epigonic
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Cărțile tinerilor, RL, 1974, 34; Ioan Adam, Geografii imaginare, SPM, 1974, 197; Horia Bădescu, „Elegie pentru puterea orașului”, ST, 1974, 9; Barbu, O ist., 446; Piru, Poezia, II, 520-521;Ulici, Prima verba, I, 25-27; Regman, Colocvial, 38-39; Adrian Popescu, „Melancolia”, ST, 1977, 12; Lucian Raicu, „Melancolia”, RL, 1977, 52; Iorgulescu, Scriitori, 150-151; Stănescu, Jurnal, I, 210-213; Alboiu, Un poet, 169-170; Ruja, Valori, 184-185; Felea, Aspecte, II, 256-259; Ciobanu, Opera, 204-207; Tartler, Melopoetica, 82-85; Dinu Flămând, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
de performantă ar fi noua tehnologie, aceasta se cere a fi completată cu strategii tradiționale, clasice, de performare a abilităților umane. E bine să știm să comunicăm cu sau prin calculator, dar și cu cei din preajma noastră. Contactul viu, direct, colocvial și personal cu cei din jurul nostru sau cu propria persoană nu poate fi înlocuit plenar niciodată cu nici o tehnică, oricât de sofisticată ar fi. Poveștile bunicilor de altădată, în fața focului din vatră, nu-și vor găsi echivalentul în nici o interpelare
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
CNT, 1966, 43; Ilina Grigorovici, „Avangardismul poetic românesc”, LCF, 1969, 25; Grigurcu, Teritoriu, 232-235; Piru, Varia, I, 312-314, II, 365-368; Petrescu, Scriitori, 78-85; Grigurcu, Idei, 147-151; Tomuș, Răsfrângeri, 148-156; Dimisianu, Valori, 182-186; Piru, Poezia, II, 490-494; Zaciu, Lecturi, 185-187; Regman, Colocvial, 208-210; Iorgulescu, Al doilea rond, 96-100; Popa, Dicț. lit. (1977), 438-439; Vlad, Lectura, 63-67; Poantă, Radiografii, I, 236-238; Zaciu, Alte lecturi, 184-191; Iorgulescu, Scriitori, 333-336; Dobrescu, Foiletoane, I, 206-210; Felea, Aspecte, II, 246-250; Eugen Simion, „Ore franceze”, RL, 1980, 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Tiron B. (Dumitru Radu Popescu), Galeria cu viță sălbatică (Constantin Țoiu), Lumea în două zile (George Bălăiță), Trei dinți din față (Marin Sorescu), Labirintul (Francisc Păcurariu), Martorii (Mircea Ciobanu), Ficțiune și infanterie (Costache Olăreanu). Eseurile sunt scrise într-un ton colocvial, apelând uneori la calambur, însă dicțiunea critică valorifică enunțul teoretic și referința erudită, ca și aluzia ironică sau observația mulată pe detaliul tematic semnificativ. În cea de-a doua carte, Meșterul Manole. Prozatori ai lumii: Creangă, Sadoveanu, Rebreanu (2001), P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
opera lui Constantin Negruzzi, București, 1984; Subiecte, București, 1987; Repere, București, 1990; Clasici români din secolele XIX și XX, București, 1996; Lumea criticului, București, 2000; Amintiri și portrete literare, București, 2003. Repere bibliografice: Raicu, Structuri, 343-345; Grigurcu, Idei, 197-201; Regman, Colocvial, 86-87; Cristea, Domeniul, 401-405; Iorgulescu, Al doilea rond, 143-146; Raicu, Critica, 458-462; Iorgulescu, Scriitori, 295-297; Simion, Scriitori, I, 739-742; Zaciu, Lancea, 179-189; Cristea, Faptul, 323-327; Raicu, Contemporani, 204-208; Tomuș, Mișcarea, 309-312; Grigurcu, Critici, 360-366; Culcer, Serii, 115-120; Felea, Prezența, 62-66
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
și este inclus în Tabelul 1 alături de alți conectori cu mică frecvență (compuse cu ori-, și adverbul încotro). În ceea ce privește distribuția formelor flexionare ale lui care, datele din corpus, exprimate în procente, se află în Tabelul 211: Tip Caz academic beletristic colocvial jurnalistic RP RIS RP RIS RP RIS RP RIS N 64% 44% 66% 50% 75% 70% 61% 56% Ac prep 27% 51% 28% 48% 23% 29% 31% 42% G-D 9% 5% 5% 2% 2% 1% 8% 2% Tabelul 2 - Distribuția
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]