1,437 matches
-
cunoscut, circulînd în paralel în poloneză, latină, ucraineană și rusă. Ureche utilizează, de asemenea, și cronica astăzi pierdută a moldoveanului Eustratie, inspirată de cronicile slavone. Kogălniceanu publică în 1845 textul cronicii lui Ureche, care va fi, în 1878, analizat, reeditat, comentat și legat de multiplele sale izvoare de către francezul Emile Picot, care remarcă: "Kogălniceanu, care a publicat pentru prima dată în 1845 cronica lui Ureche, pretinde că a urmat, dacă nu manuscrisul original, cel puțin copia cea mai veche pe care
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
editată în 1825. Romanticii care au lucrat alături de Kogălniceanu au folosit o metodă asemănătoare. Bălcescu, de exemplu, citează cronicile lui Nicolae Costin (1660-1712) și pe cea a lui Neculce, care prezintă perioada 1661-1763. Cercetarea izvoarelor scrise, publicarea și analiza lor comentată, care dezvăluie de la un izvor la altul fascicole de influențe, au reprezentat punctul esențial al istoriilor care s-au constituit, în continuarea moștenirii romantice a secolului XIX și apoi XX, în referințe. Istoricul Panaitescu, cel care publică la București, în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ochi buni și ochi răi. Ei pot mângâia, pot vindeca, dar pot și ucide. Precum la unele animale, există ochi care inspiră teamă: multe personaje eminesciene poartă o pecete "malefică". Se trece repede peste aceste însemne chiar la personaje des comentate. Iată: călugărul ascet din Povestea magului... "aruncă peste lume" ochii lui suri, "ochiu-i țintea întunecos"; Orfeu sta lângă harfa lui zdrobită cu "ochiu-ntunecos" pe care și-1 întoarce "și-1 aruncă aiurind"; în proiectul teatral Petru Rareș Mira spune: "Privește
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prin „reprezentanții lor politici” Președintelui R. S. România, încercându-se astfel - zic ei - „salvarea învățământului minoritar”. Publicistul pensionar clujean BALOGH EDGAR a cerut unor intelectuali din R.P. Ungară să facă la rândul lor intervenții în acest sens pe lângă guvernul maghiar. Comentată este și măsura luată de Ministerul Educației și Învățământului de a se interzice cadrelor didactice deplasări în străinătate în timpul anului universitar, pentru participări la diverse congrese, conferințe și simpozioane internaționale, ca urmare a unor invitații personale. Se fac aprecieri că
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
un raport să-i spunem de opoziție cu primul, provenind și din eng. story). De cum am rezolvat-o, după experimente uneori năucitoare, dă seama tabelul de mai jos: Aristotel logos mythos Forster. 1927 istorie intrigă Weinrich. 1964 univers narat univers comentat Șklovski. 1965 fabulă subiect Todorov. 1966 istorie discurs Ricardou. 1967 ficțiune narație Benveniste. 1971 istorie discurs Genette. 1972 istorie povestire narație Bal. 1977 istorie povestire text narativ Chatman. 1978 istorie discurs Genette. 1980 istorie narațiune narare Prince. 1982 narat narare
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a plecat", sau "Ți-am spus asta de mii de ori" cu "El a plecat", sau "El i-a spus asta de mii de ori". Distincția operată de Benveniste între istorie și discurs este similară distincției lui Weinrich între UNIVERSUL COMENTAT și UNIVERSUL NARAT și aduce aminte de distincția lui Hamburger între POVESTIREA FICȚIONALĂ și POVESTIREA FACTUALĂ. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Chatman 1978; Genette 1976 [1978], 1980, 1983. Vezi și TIMP. discurs atributiv [attributive discourse]. Discursul care însoțește discursul (direct) al unui
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și un DESTINATAR, istoria (histoire) nu face asemenea trimiteri. Comparați "Ți-am amintit de multe ori" cu "I-a amintit de multe ori". Distincția lui Benveniste între istorie și discurs este analoagă distincției lui Weinrich între UNIVERSUL NARAT și UNIVERSUL COMENTAT și aduce aminte de distincția lui Hamburger între POVESTIRE FICȚIONALĂ și POVESTIRE FACTUALĂ. ¶Beaugrande 1980; Benveniste 1971 [2000a]; Chatman 1978; Doležel 1976; Forster 1927 [1963]; Genette 1980; Prince 1973, 1982; Shklovsky 1965b [1975]; Stein 1982; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
personaje la persoana a treia, ca personaje la persoana a treia. Distincția operată de Hamburger între povestirea factuală și povestirea ficțională e analoagă, deși nicicum echivalentă cu distincția lui Benveniste între DISCURS și ISTORIE, sau distincția lui Weinrich între UNIVERSUL COMENTAT și UNIVERSUL NARAT. ¶Banfield 1982; Hamburger 1973. povestire ficțională [fiktionale Erzählen]. Unul din cele două subsisteme lingvistice, după Hamburger, care o opune la ceea ce s-ar numi POVESTIRE FACTUALĂ (Aussage). Povestirea ficțională constă dintr-o NARAȚIUNE LA PERSOANA A TREIA
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mintea persoanei a treia poate fi inspectată dinlăuntru. Distincția făcută de Hamburger între povestirea ficțională și povestirea factuală este analoagă, deși nicidecum echivalentă, cu distincția lui Benveniste între ISTORIE și DISCURS și distincția lui Weinrich între UNIVERS NARAT și UNIVERS COMENTAT. ¶Banfield 1982; Hamburger 1973. Vezi și PRETERIT EPIC. povestire inelară. Vezi NARAȚIUNE INSERATĂ. povestire în ramă. Vezi NARAȚIUNE INSERATĂ. povestire minimală [minimal story]. O narațiune care reflectă numai două STĂRI și un singur EVENIMENT, în așa fel încît (1) o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
doilea grup (de ex., preteritul, dar și imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, în opoziție cu prezentul, perfectul prezent și viitorul). ¶Benveniste 1971 [2000a]; Bronzwaer 1970; K. Bühler 1934; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Genette 1980; Todorov 1966 [1972a]; Weinrich 1964. Vezi și UNIVERS COMENTAT, PRETERIT EPIC, UNIVERS NARAT. timp povestit [erzählte Zeit]. TIMPUL ISTORIEI; arcul de timp acoperit de situațiile și evenimentele reprezentate (în opoziție cu TIMPUL POVESTIRII). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. timpul discursului [discourse time]. Timpul alocat reprezentării NARATULUI; timpul NARĂRII
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
apare des în literatura populară. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și DUBLARE. turnură [turning point]. ACTUL sau ÎNTÎMPLAREA care este decisivă în a face ca un scop să fie, sau să nu fie tangibil. ¶Beaugrande 1980. Vezi și CRIZĂ. U univers comentat [besprochene Welt]. După Weinrich, una din cele două categorii distincte și complementare ale universurilor textuale, cuprinzînd forme ca dialogul, poezia lirică, eseul critic, memorandumul politic și procesul verbal științific și, cel puțin în engleză, semnalat de folosirea prezentului, a prezent-perfectului
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cele două categorii distincte și complementare ale universurilor textuale, cuprinzînd forme ca dialogul, poezia lirică, eseul critic, memorandumul politic și procesul verbal științific și, cel puțin în engleză, semnalat de folosirea prezentului, a prezent-perfectului și a viitorului. În categoria universului comentat opusă categoriei UNIVERS NARAT DESTINATORUL și DESTINATARUL sînt legați direct de ceea ce se descrie și, firește, sînt implicați în aceasta. Distincția operată de Weinrich între univers comentat și univers narat este identică cu aceea între DISCURS și ISTORIE (Benveniste) și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
engleză, semnalat de folosirea prezentului, a prezent-perfectului și a viitorului. În categoria universului comentat opusă categoriei UNIVERS NARAT DESTINATORUL și DESTINATARUL sînt legați direct de ceea ce se descrie și, firește, sînt implicați în aceasta. Distincția operată de Weinrich între univers comentat și univers narat este identică cu aceea între DISCURS și ISTORIE (Benveniste) și se înrudește cu distincția făcută de Hamburger între POVESTIRE FACTUALĂ și POVESTIRE FICȚIONALĂ. ¶Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP. univers narat [erzählte Welt]. După Weinrich, una
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și complementare de universuri textuale, cuprinzînd diverse feluri de narațiune verbală și, în limba română, semnalate de apariția unor forme ca perfectul compus, perfectul simplu, imperfectul și mai mult ca perfectul. Împreună cu categoria de univers narat, opusă categoriei de UNIVERS COMENTAT, DESTINATORUL și DESTINATARUL nu se consideră și nici nu par a fi direct legați sau/și interesați de ceea ce se descrie. Distincția lui Weinrich între univers narat și univers comentat e analoagă distincției lui Benveniste între ISTORIE și DISCURS și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
perfectul. Împreună cu categoria de univers narat, opusă categoriei de UNIVERS COMENTAT, DESTINATORUL și DESTINATARUL nu se consideră și nici nu par a fi direct legați sau/și interesați de ceea ce se descrie. Distincția lui Weinrich între univers narat și univers comentat e analoagă distincției lui Benveniste între ISTORIE și DISCURS și se leagă de distincția lui Hamburger între POVESTIRE FICȚIONALĂ și POVESTIRE FACTUALĂ. ¶Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP GRAMATICAL. univers narativ [narrative world]. Setul sau colecția de MOTIVE dintr-
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
verificarea și aprobarea acestuia. Verificarea va fi fost, în același context, rapidă, însă aprobarea nu a mai venit! Episodul noii injustiții, consumat sub semnul aceleiași discrete dezamăgiri, dar și al unei exemplare demnități sau verticalități morale, este admirabil evocat și comentat - cu sinceritatea și autoritatea martorului direct implicat - de apropiatul său colaborator și prieten, profesorul Vasile Cristian, în cuprinsul volumului omagial deja citat, Itinerarii istoriografice. Nedreptatea fiind, în general, eliptică de motivație, pretextul pentru neomologarea dosarului de conferențiar, de către „organe”, nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dimensiunii „polonistice” a preocupărilor și a operei sale) alte câteva de mare valoare și rafinament, precum Raporturile româno-polone în timpul revoluției de la 1848 în context internațional și, mai ales, Emigrația polonă în țările române în vremea revoluției din 1848-1849, evaluate și comentate dealtfel, cu sporul de competență și de autoritate în domeniu, ale unuia dintre discipolii săi, opera sa de căpetenie pentru această fază rămâne, neîndoielnic impozantul și respectatul volum Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856), tipărit cu destulă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acesteia cu lumea exterioară, deloc atinsă de virușii ideologizării sau vulgarizării ce transformau adesea păcatul în virtute, într-un cuvânt științifică, opera sa nu a convins încă pe diriguitorii înaltului for academic, ale căror criterii sau exigențe pot fi doar comentate, nu și judecate, de muritorii de rând. Personal, mărturisesc credința că timpul, atât de grăbit cu omul Leonid Boicu, va fi mai drept cu istoricul omonim și-i va așeza numele și opera acolo unde, de fapt, le este locul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
anumite probleme specifice timpului său. Prin urmare, ea este atașată stilului de filosofare propriu acestuia, iar sursele, influențele, premisele sale, alături de invenția autorului pe fondul tradiției, constituie determinațiile ei genetice. Întâlnim inventarieri ale surselor și influențelor personalismului energetic, de regulă, comentate, în prezentările mai întinse ale acestei filosofii: la Vasile Băncilă, Petre Vaida, Gheorghe Al. Cazan, Corina Hrișcă, Dumitru Otovescu ș.a.; iar pentru perioada care a urmat publicării primei ediții a acestei lucrări, foarte documentată în această privință este lucrarea lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ordini. A doua schiță a conceptului vocației trebuie gândită în prelungirea celei din Puterea sufletească, pentru că acolo, în termenii ilustrărilor exemplare, înțelegem mai bine ideea spontaneității vocației, a apariției ei fulminante, dar nu prin hazard. Să revenim la unele exemple comentate acolo de C. Rădulescu-Motru și să completăm imaginea accentuat formală din Elemente de metafizică. Sunt vocații: primul om care a pus sămânța în pământ așteptând ca aceasta să rodească; primul om care și-a transformat vrăjmașul său învins în sclav
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fel. De aceea sistemele de remunerare a angajaților trebuie să se aplice la fel în orice organizație”. II. Care este forma de salarizare pe care o considerați ca fiind cea mai potrivită pentru domeniul serviciilor /comerțului /industriei confecțiilor? Argumentați. III. Comentați, argumentând prin influența diverșilor factori, mărimea și dinamica salariilor în România. RELAȚIILE DE MUNCĂ 1. Partenerii sociali angrenați în dialogul social Sistemul relațiilor de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei - credințe între partenerii sociali (sindicate sau organizații
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
tranzacționat, dat altuia, aruncat În curtea vecinului. Dintr-un anumit punct de vedere, el definește individul, delimitează o identitate, particularizează o existență, diferențiază un individ de celălalt. Mai mult decât atât, dorul nici nu poate fi arătat, comunicat, povestit sau comentat, pentru că este Închis În misterul existenței. Dar această stare poate fi intuită, ghicită prin puterea de sugestie a unor echivalente afective, transmise de exprimarea artistică (prin poezie, melos, forme sau culori). Dorul poate fi numai reconfigurat, sublimat, tradus sau transpus
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Suferințele peregrinului apter, RL, 1991, 12; Adriana Zeck, Reintegrarea sacrului în cultură, RL, 1992, 4; Liviu Grăsoiu, Bart. și Val sub oglinda cerului nostru duhovnicesc, VR, 1992, 5; Ioana Bot, Poetul, ca și preotul, TR, 1993, 17; Doina Curticăpeanu, Biblia comentată, ST, 1994, 4-5; Valeriu Anania, DRI, I, 16-25; Păcurariu, Dicț. teolog., 15-16; Micu, Scurtă ist., II, 360, IV, 34-37; Nicolae Oancea, Parabola lucanică în „Hoțul de mărgăritare”, TR, 1997, 24; Ghițulescu, Istoria, 128-132; Dicț. esențial, 26-28; Popa, Ist. lit., II
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
căror apariție este consemnată permanent. Astfel, Octav Șuluțiu scrie despre G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole, despre Tudor Vianu, Figuri și forme literare, despre Oameni și cărți de Silvian Iosifescu, Permanențe franceze de Bazil Munteanu. Teatrul este și el sistematic comentat. Al. Rosetti analizează opera lui Mihail Sebastian, Amelia Gherson scrie despre Cehov, F. Aderca face cronica la spectacolele cu Nana, dramatizare după Zola de N. Kirițescu, jucată la Teatrul Ateneului, la dramatizarea lui I. Șahighian după Anna Karenina de Tolstoi
APARAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285403_a_286732]
-
Prin comparație cu nivelul liricii, proza publicată în revistă este minoră. Relativ bine scrise sunt intervențiile comunicând informații despre soarta literaturii românești în străinătate, cum ar fi cea aparținând lui Nicolae Drumaru ( Succesul cărții românești în Italia, în care este comentată tălmăcirea realizată de Claudiu Isopescu din Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu) ori acelea semnate de Olimpiu Boitoș (Literatura română în Franța) sau de Aurel Decei (Scriitori români în Italia, cu comentarii, iarăși, despre versiunea italiană a unor romane precum Ciuleandra
ARDEALUL TANAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285426_a_286755]