1,202 matches
-
Este obositor și inabil. Pentru a valoriza corect o comparație puternică, trebuie să creăm în jurul ei un anume spațiu de neutralitate, de tăcere stilistică. Limitați expresiile comune, comparațiile preferate. Repetarea lor insistentă în fiecare articol este semn de rutină, de comoditate. La relecturarea textului, operați acele mici și salvatoare modificări. Folosiți referințe familiare. „Vulgarizați” discret cifre și statistici. A spune despre Casa Poporului că are 30 000 de metri pătrați nu înseamnă mare lucru pentru cititor. Altfel stau lucrurile dacă spunem
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și realitate, între teribila sa dorință de afirmare și oportunitatea oferită (un post oarecare, la un ziar oarecare). Intrat în această dilemă, cu greu mai ieși din ea. Primejdia unei opțiuni nefericite se traduce prin cuvinte vagi și dureroase: resemnare, comoditate, carieră mediocră. Important este să fim realiști. În jurnalism, nu există o rețetă a fericirii. Toate au un preț - mai ales, celebritatea și satisfacția profesională. Rareori, cineva are ocazia să aibă parte de toate bucuriile meseriei. Depinde ce vrei, ce
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
apocrifelor” este strict legată de „problema canonului” creștin și ea apare În a doua jumătate a secolului al II-lea, mai ales În Adversus haereses, importantul tratat al lui Irineu. Cu riscul de a luxa prejudecăți și de a leza comodități, voi spune că afirmația „creștinismul este o religie a Cărții” nu are decât o vagă justificare. Creștinismul poate fi definit mai degrabă ca o religie a Cărților, nu a Cărții. Dar, Înainte de orice, creștinismul este religia lui Isus Cristos; revelația
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
bilanț al vieții, D. Stăniloae spune următoarele: „mă gândesc la păcatele pe care le-am făcut Împotriva poruncilor lui Dumnezeu, la ceea ce am omis să fac. Poate că nu am făcut tot ceea ce ar fi trebuit să fac, fie din comoditate, fie că i-am Împiedicat pe alții. Aceasta mă umple de neliniște. Cum mă voi Înfățișa Înaintea lui Dumnezeu la judecata acestuia? Cu binele pe care nu l-am făcut și cu răul pe care l-am făcut?”. În perspectiva
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al Diviziei 101 Aeropurtate la Liceul de Sud-Est, unde studiaseră părinții mei. Deși revoltele cele mai aprinse erau În cartierul de vest, generalul Throckmorton a decis să-și desfășoare trupele de parașutiști În partea de est, denumind această decizie „o comoditate operațională“. Marți dimineața devreme, trupele Înaintau deja pentru a Înăbuși revolta. Nu mai era nimeni treaz ca să vadă cum trece tancul huruind. Bunicii mei moțăiau În pat. Tessie și Capitolul Unsprezece stăteau ghemuiți jos, pe saltele gonflabile. Până și papagalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce se întâmplă. Până acum, minciuna a ținut și unii oameni iresponsabili, din ignoranță sau cu viclenie, poluează și distrug mediul de viață. Unii oameni manifestă „o evitare continuă, dublată de o respingere totală a unor realități fundamentale, care „deranjează comoditatea vieții cotidiene și plăcerile materiale ale majorității ființelor omenești” (Florin Gheorghiță, 1997, (7)). Oamenii suportă efectul poluării și al distrugerii mediului de viață, prin bolile de care suferă și care le scurtează durata vieții. Dar în loc să-și dea seama de unde
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
neapărat și nici definitiv cretinizată). Sigur, Eminescu nu va putea deveni „Ceahlăul“ sau „gorunul“ literaturii , dar atâta vreme cât va fi citit purtând ochelari de sudură va continua să fie falsificat de propria noastră lene a interpretării, într-un inerțial balet al comodităților neuronale... Cei care îl citesc cinstit astăzi pe Eminescu îl descoperă a fi, de fapt, altfel. Șansa poate veni de la studenții de astăzi, care acum 20 de ani, in 1990, abia se nășteau și care au ratat întâlnirea cu profesorul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
puterea. Nu-l interesează mijloacele cu care izbutește să parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul său profesor la Coimbra - "era totuși umil când trebuia; scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile; când sărea din tramvaie de teama unei bombe imaginare, se prefăcea rănit ca să nu iasă pe stradă, leșina când se complicau lucrurile și se închidea în ascensorul hotelului ca să scape de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lucra la lumină, am afirmat, din cel dintâi ceas, că se impune o politică de adevăr. Într-un sistem de viață socială în care nu voia să se țină seama decât de drepturi și nu și de datorii, în care comoditățile și ușurințele se prezentau ca cea mai buna regulă de viață, am anunțat, ca o condiție necesară a salvării, o politică de sacrificiu. Într-un Stat care ne împărțea sau ne lasă să ne împărțim în ireductibilități și în grupuri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cât ține seama de structura lor spirituală și tradiția lor, prin excelență creștină. Evident, mărturisind întotdeauna adevărul, neascunzând greutățile și obstacolele, amintind că omul real este cu totul altceva decât cetățeanul ideologiilor liberale, cerând necontenit eforturi și jertfe, neîncurajînd nici o comoditate și nici un compromis - opera lui Salazar nu era întotdeauna pe placul tuturor. "Nu ascund nici nu diminuez dificultățile acestei politici care nu exploatează pasiunile și se adresează calităților celor mai nobile ale oamenilor" (27 aprilie 1935). Dar el nu avea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu lumea veche. Era un om obișnuit să spună adevărul întreg și din partea lui nu se putea nimeni aștepta la nici o tranzacție. Lumea veche se afla în descompunere, și nu înțelegea să păstreze nimic din ea; nici agreabilele iluzii, nici comoditățile teoretice, nici atitudinea ironică față de viață, nici pesimismul elegant, nici sterilitatea morala. "M-am trudit pe cât am putut să smulg din viața națională preocupările meschine, lucrurile mărunte fără valoare reală, și să-i dau orizonturi largi, demnitate, elevație, noblețe. Am
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Era înalt, părea deșirat, robustețea firii lui sufletești îi ținea trează încrederea în el. Îi părea rău că era pensionar, ar fi vrut să lucreze și acum la primărie. Era conservator din convingere și inerție, un amestec de tradiție și comoditate, dar nu până la absurd, pentru că doamna Pavel îi surprinsese satisfacții abia vătuite când cu împroprietărirea din primăvara anului trecut. În oraș nu vorbea, pentru că „nu se știe cu cine vorbești”, spunea. Aceasta îi era gândirea încă de patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spaimă ne vânzolește creării? În numele cui? Te iubesc, dar asta e altceva. Spui că ești pur, dar lașitatea te anulează. Un om laș nu poate fi pur; el cedează la primul preț, uneori chiar fără preț sau prețul abject al comodității. Hai, gândește-te... În curând am să-ți arăt ce înseamnă curajul. Viața nu trebuie trăită oricum”. „Nu înțeleg ce vrei să spui” îngăimai. „Ai să înțelegi în curând!” îmi răspunse. Rostirea nu-și pierduse nimic din intransigența pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Lima, cine nu te vede, nu te stimează". Am încercat, în acele zile aproape libere, hoinărind pe străzile orașului vechi, să memorez dovezile opulenței acestei capitale coloniale și multiseculare a viceregilor spanioli, în care autoritățile guvernamentale, ecleziastice, comerciale au extins comoditățile lor firești la edificarea unei infrastructuri culturale: școli de diferite grade, lăcașuri de cult, o mare varietate de instituții universitare, astfel ca orașul să ajungă la statutul de primul oraș al Americii de Sud și al doilea din întregul imperiu colonial spaniol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pe Sampath și patul său de ploaie și de soare. Și, în ciuda faptului că îi păliseră culorile, dungile sale galbene și verzi și țesătura striată încă îi dădeau un aer vesel. Astfel, familia îl înzestră treptat pe Sampath cu diferite comodități și cu cât erau mai complicate aranjamentele făcute pentru existența sa, cu atât era mai fericit. Oferea o imagine idilică, așezat acolo, în mijlocul verdeții, întins în patul său și puțin aplecat înspre lume, sprijinit de numeroase perne, înfofolit în serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de fiu slobod al naturii. Probabil unul dintre multele (puținele?) sentimente ancestrale rămase în noi, una dintre amintirile - în acest banal deșertat în natură - ale Raiului pierdut. Îmi plăcea să merg pe acea cărăruie de la margine de șantier și din comoditate - scurtam traseul spre stația de autobuz cu câteva bune sute de metri, nu mai traversam imensa curte a Bibliotecii, nu mai ocoleam lungul gard, întinzându-se pe o porțiune de Bulevard și pe o bucată de stradă. Scurtam drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Voiam probabil să scap, să fug și nu știam cum și, mai ales, de ce. Mi s-a părut atunci că Trombă, cu poveștile lui, este suficient de puternic pentru a mă face să rup o legătură care, altfel, mergea în virtutea comodității, a rutinei și a lenei de a imagina. Cu Vichi, într-adevăr, nu trebuia să imaginez nimic. Nu eram gelos, nu mă întrebam ce face când nu eram cu ea, nu-mi păsa că, poate, se alinta cu mușteriii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Înconjurător În care trăim, obiectele care-l populează. În astfel de condiții (definiție deschisă) economiștii se gândesc, fără Îndoială, la standingul de viață, poeții la atmosferă, actorii la spectatori, sociologii la grup, designerii la obiecte, fotografii la lumină, gospodinele la comodități, sportivii la calitatea terenului, vizitatorii la sumele de bani investiți de gazdă etc. etc. Eu nu mă gândesc decât la acest lucru surprinzător: de ce, pentru câteva secunde, toate aceste lucruri Înconjurătoare, deși sunt aceleași, pot să pară altele? Ceva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe scena cărții, ascunzându-te în culise. — Eu ți-am pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri oasă. Nu uita că arma noastră în fața dezastrelor e râsul. Viața îți place sau nu, dar nu vrei să mori niciodată, pentru că, trăind, te schimbi încontinuu, ceea ce e fascinant. Chiar bătrână, la vârsta mea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
oglinda de bărbierit, care stă cu fața în jos atunci când nu este folosită. Dacă aranjarea bărbii ar avea loc mai frecvent, s-ar transforma într-un păcat. Profilaxia religioasă înseamnă mai mult decât îngăduința față de propriile slăbiciuni, cum ar fi comoditatea sau (ferească Dumnezeu!) preferințele estetice neautentice și este condiția acestei dezvoltării sălbatice patriarhale a pastorului. Ca și încăperea, nimic la acest om nu este rezultatul întâmplării sau al neglijenței. Cu toate acestea, printr-o oarecare crăpătură, s-au insinuat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe scena cărții, ascunzându-te în culise. — Eu ți-am pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri oasă. Nu uita că arma noastră în fața dezastrelor e râsul. Viața îți place sau nu, dar nu vrei să mori niciodată, pentru că, trăind, te schimbi încontinuu, ceea ce e fascinant. Chiar bătrână, la vârsta mea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
al unui echilibru precar. În veșnica mișcare de contrarii, fericirea rămîne un ideal, dacă vreți, o aberație de cugetător. Echilibrul înseamnă inerție, adică moarte. Așa susținea Goilav. Omul însă se poate apropia de condiții mai demne pentru sine: belșug, instrucție, comodități, morală, sănătate. Dacă prin toate astea se înțelege fericire, atunci există și aceasta. Trăiască lupta pentru noua societate, o luptă de eroi. Vor fi și drame în romanul meu. Să presupunem, de pildă, că excavatoristul, care urma să plece în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cei mai ușor asimilabili sunt Grecii - mai ales la țară... Sunt sigur? Nu sunt sigur: câți greci-de-la-țară cunosc eu? Desigur, am aflat foarte târziu că sunt și grec - dar chiar atunci n-am simțit nevoia să Învăț grecește - de ce? Din comoditate, În primul rând. În al doilea, din... rușine. Da sau ba? Aproape da, cu toate că nu e ceva de rușine să ai și ceva sânge grecesc. Însă uite cum ajung lucrurile, cu sângele amestecat: ne e rușine, Încercăm să-l ascundem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
întregi, pentru ca dintr-o dată să piară înecată într-o dimineață. Aspre ținuturi și, totuși, Gacel nu concepea existența în nici un alt loc și nici n-ar fi schimbat setea sa, căldura sa și frigul său din întinderea fără hotare pe comoditățile oricărei alte lumi îngrădite și fără orizonturi, și în fiecare zi, în timpul fiecăreia dintre rugăciunile sale, cu fața spre Răsărit, spre Mecca, îi mulțumea lui Alah că îi îngăduie să trăiască acolo unde trăia și să facă parte din binecuvântata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era dușmanul, diavolul, cel care ducea țara la haos pentru că ne îndepărta din guvern pe noi, prietenii lui intimi. Nu, Hassan - negă hotărât - , nu încerca să mă înșeli, că te cunosc de mult timp. Realitatea e că puterea, anii și comoditatea te-au făcut moale și fricos... Puteai fi erou când nu aveai nimic altceva de pierdut decât speranța într-un viitor mai bun. Dar nu când trăiești într-un palat și ai un cont în Elveția cum ai tu... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]